Există vechea zicală, extrasă din romanul lui Thomas Wolfe, potrivit căruia „nu te poți întoarce acasă niciodată”. Totuși, urmărind noul capitol din parcursul creativ al lui Jeremiah Brent și Nate Berkus, devine limpede că, deși reîntoarcerea într-un spațiu cu istorie personală poate părea improbabilă, nu este! Revenirea lor la apartamentul de pe Fifth Avenue arată cum anumite adrese, prin energie și memorie, ajung să devină părți esențiale ale identității unui designer.
Fifth Avenue – Manhattan
Cei care le-au urmărit proiectele de-a lungul anilor vor recunoaște fără efort noua locuință din Greenwich Village. Familiaritatea este justificată: „noua” casă este, de fapt, aceeași proprietate în care au locuit în perioada 2013–2016, un interior care a apărut și pe coperta Architectural Digest în 2015.
După acea etapă, au urmat proiecte pe Coasta de Vest, inclusiv renovarea unei impresionante vile spaniole în Hancock Park și apoi o revenire la New York, materializată într-o casă din West Village, construită în 1899, restaurată cu un respect profund față de istoria ei. Pentru mulți, aceea ar fi putut fi ultima oprire. Însă designul autentic se întoarce întotdeauna la sursa lui.
De ce Fifth Avenue?
Revenirea la apartamentul de pe Fifth Avenue nu a fost un gest impulsiv, ci rezultatul unei atracții persistente pentru un spațiu care a marcat un moment formativ în evoluția lor profesională.
La începutul procesului de relocalizare în New York, cei doi au încercat chiar să ia legătura cu proprietarii actuali ai apartamentului, în speranța că ar putea apărea o oportunitate de cumpărare. Răspunsul a fost negativ, iar decizia a fost acceptată cu calm.
Pentru Brent, însă, acest apartament a rămas mereu o prezență simbolică, o arhivă a ideilor care le-au definit stilul în acei ani. Iar atunci când, în mod neașteptat, spațiul a redevenit disponibil, revenirea la Fifth Avenue s-a transformat într-o recuperare firească a unui loc cu rezonanță creative
Un spațiu care cheamă înapoi
Au trecut doar doi ani de la întoarcerea pe Coasta de Est când telefonul a sunat cu o veste care avea să schimbe totul: proprietarii apartamentului de pe Fifth Avenue erau pregătiți să vândă. Momentul a părut aproape predestinat, o revenire ce nu mai trebuia forțată, ci doar acceptată. Jeremiah Brent își amintește reacția spontană: „Pregătiți bagajele!”
Farmecul unei arhitecturi care nu se repeată
Dar ce anume îi atrage cu atâta forță către acest loc? Răspunsul începe, inevitabil, cu frumusețea arhitecturală, greu de ignorat chiar și pentru un ochi mai puțin avizat.
spune Nate Berkus.
„E ca un tort de nuntă. Pare un vechi apartament parizian, cu tot tencuiala aceea bogată și ușile franțuzești.”
La aceasta se adaugă ferestrele arcuite ale bucătăriei, într-o geometrie aproape de seră, șemineele din marmură și lumina care inundă întregul spațiu. Situat într-una dintre cele mai râvnite zone ale Manhattanului, apartamentul are eleganța discretă a unei locuințe rare, pe care oricine ar dori să o numească acasă.
Un loc care păstrează amintiri
Și totuși, dincolo de detaliile estetice, spațiul are o profunzime greu de descris. Brent vorbește despre „ecourile” care par să umple încăperile, urmele unor discuții, idei și planuri ce le-au modelat parcursul profesional de-a lungul timpului. A fost locul în care au învățat să-și armonizeze viziunile, să lucreze în tandem, să construiască împreună primul lor proiect cu adevărat definitoriu.
Berkus confirmă importanța arhivelor afective ale acestui interior:
„A reprezentat pentru noi o piatră de temelie, un reper al felului în care ajungi să fii auzit, văzut și înțeles într-un parteneriat creativ.”
Ca prim proiect realizat împreună, apartamentul de pe Fifth Avenue a fost mai mult decât o locuință, a fost un atelier de învățare, de rafinare, de sincronizare profesională.

Provocarea spațiului și soluția creativității
Există însă o provocare evidentă: de data aceasta, trebuiau să adapteze locuința la o echipă devenită mai numeroasă. O întrebare legitimă se ridica: cum poți extinde un spațiu care, structural, părea deja complet?
Pentru Brent, acest obstacol nu era un motiv de resemnare, ci un exercițiu firesc al creativității:
„Lucrurile cu adevărat valoroase trebuie câștigate. Iar pentru acest spațiu eram pregătit să lupt.”
Revenirea într-un spațiu familiar
Odată ce toate problemele au fost depășite, revenirea într-o locuință deja iubită s-a simțit diferit față de orice mutare anterioară. Brent descrie experiența ca o „val de ușurare”. Spațiul a oferit oportunitatea de a crea ceva complet nou, care să reflecte evoluția stilului și a funcționalității locuinței. Berkus confirmă:
„Am reușit să ne definim propriul stil împreună.”
Printre noile achiziții se numără și un scaun Carlo Bugatti, o piesă cu valoare artistică deosebită, care adaugă caracter în living. În bucătărie, placajul de tip subway a fost înlăturat de pe pereți, mobilierul negru a fost deschis la alb, iar blatul de lemn și finisajele din alamă de pe insulă au fost înlocuite cu marmură Calacatta Paonazzo. Camerele de zi sunt acum scăldate în nuanțe crem, care pun în valoare atât detaliile arhitecturale, cât și piesele de mobilier, în timp ce dormitoarele au fost transformate cu tapeturi îndrăznețe, creând adevărate „cocoon-uri” pentru ocupanți.
Lumină, familie și detalii care fac diferența
Pe lângă armonizarea stilului ca designeri, au profitat de ocazie pentru a aduce schimbări mici, dar semnificative, pe care nu le puteau face cu un deceniu în urmă. Pardoseala de la intrare, o piatră calcaroasă cu tentă „fancy granny”, a fost înlocuită cu un frumos mozaic vechi, recuperat din Spania, care a dat intrării un aer elegant și personal. Pentru Berkus, abia atunci casa a început să se simtă cu adevărat a lor.

Pentru Brent, momentul culminant a venit odată cu finalizarea camerelor copiilor. Spațiile au fost gândite pentru confort, culoare și funcționalitate, fiecare detaliu reflectând atenția la detaliile care fac diferența într-un interior de tip triplex.
Când li s-a cerut să povestească despre cum au reacționat copiii la noua locuință, răspunsul a fost plin de sinceritate și încântare. Oskar a descris spațiul drept „cea mai frumoasă casă din lume”, iar Poppy a remarcat imediat: „Îmi place lumina de aici.” Observațiile lor, simple și directe, reflectă exact ceea ce face acest triplex special.
Sursă imagini: Kelly Marshall pentru jeremiahbrent.com




















