Filmul are o durată de 172 de minute și reinterpretează călătoria lui Odiseu după războiul troian, de la confruntarea cu ciclopul Polifem până la sirene, Circe și întoarcerea în Ithaca.
Reacția criticilor internaționali a fost, în general, entuziastă. „The Guardian” a considerat filmul una dintre marile realizări ale lui Nolan, în timp ce „Variety” a vorbit despre o epopee „vastă” și spectaculoasă, dar ușor distantă emoțional.
Pe de altă parte, au existat și reacții negative. Emily Wilson, celebra clasicistă care a realizat în 2017 o nouă traducere în limba engleză a „Odiseei” lui Homer, a dat de pământ cu filmul lui Noloan, spunânc că îmbină „grandiosul cu superficialitatea”. „Nu are nimic convingător de spus despre timp, memorie, istorie, război sau despre relaţia dintre întoarcerea glorioasă a unui războinic şi vieţile familiei sale, ale adversarilor, camarazilor, prietenilor şi vecinilor săi”, afirmă ea.
Așadar, merită văzut? Da. Dar există și motive pentru care unii spectatori ar putea ieși din sala de cinema mai puțin impresionați decât se așteptau.
Oricum, criticii și publicul par să fie de acord: filmul merită văzut, dar nu se ridică la valoarea altora ale lui Nolan – să enumerăm doar „Inception”, „Interstellar”, „Dunkirk”, și „Oppenheimer”.
5 motive să vezi „Odiseea”
1. Pentru că este, înainte de toate, cinema de mare ecran
Poate că acesta este cel mai simplu argument în favoarea filmului. „Odiseea” a fost concepută ca o experiență cinematografică monumentală, iar Nolan nu pare interesat să transforme poemul lui Homer într-o aventură convențională de studio.
Filmarea pentru IMAX este unul dintre elementele centrale ale proiectului, iar amploarea imaginilor reprezintă una dintre calitățile cel mai des lăudate de critici. „The Guardian” a descris rezultatul ca pe o viziune gigantică și strălucitoare, iar alte cronici au insistat asupra forței imaginilor și a sunetului.
Asta înseamnă că „Odiseea” este unul dintre acele filme care pot pierde o parte din impact dacă sunt văzute pentru prima dată pe un ecran mic.
Nolan nu filmează doar o poveste despre un om care încearcă să ajungă acasă. Construiește un univers întreg în jurul acestei călătorii: marea, corăbiile, insulele, creaturile mitologice, războaiele și lumea zeilor devin un spectacol vizual de dimensiuni rare în cinematografia contemporană.
Dacă există un film din 2026 pentru care merită să mergi la IMAX, „Odiseea” este unul dintre principalii candidați.
2. Pentru că Nolan transformă un text vechi de mii de ani într-o poveste contemporană
Marea provocare a proiectului nu era să povestească „Odiseea”. Povestea este cunoscută de milenii.
Întrebarea era ce mai poate spune Homer unui spectator din 2026.
Nolan găsește răspunsul în teme precum vinovăția, pierderea, războiul, familia, destinul și dorința de a te întoarce acasă. Filmul nu încearcă să transforme poemul într-un simplu spectacol cu monștri și eroi, ci îl folosește pentru a vorbi despre oameni care trebuie să trăiască după propriile alegeri.
Rotten Tomatoes sintetizează această abordare vorbind despre felul în care Nolan reînvigorează aventura antică prin amploare vizuală și îi conferă mitului o componentă profund umană.
De altfel, unele dintre cele mai bune cronici au remarcat tocmai această dimensiune. Pe Metacritic, numeroși critici au considerat că filmul reușește să transforme povestea homerică într-o experiență cinematografică modernă fără să-i distrugă nucleul.
3. Pentru distribuția care pare desprinsă dintr-un film-eveniment
Este greu de imaginat o distribuție mai spectaculoasă pentru o producție de asemenea dimensiuni.
Matt Damon este Odiseu, Anne Hathaway este Penelopa, Tom Holland îl interpretează pe Telemachus, Robert Pattinson este Antinous, Zendaya apare în rolul Athenei, iar Charlize Theron o interpretează pe Calypso. Distribuția îi mai include pe Lupita Nyong’o, Jon Bernthal, Samantha Morton, Mia Goth și Bill Irwin.
Dar ceea ce contează nu este doar numărul vedetelor.
Matt Damon pare să fi găsit în Odiseu un rol pe măsura statutului său de actor matur. Unele cronici au vorbit chiar despre una dintre cele mai bune interpretări ale carierei sale. Metacritic include în selecția sa de recenzii elogii pentru interpretarea lui Damon, iar reacția criticilor a fost în general foarte favorabilă.
Pentru Tom Holland, rolul lui Telemachus vine într-un moment interesant al carierei, când actorul încearcă să demonstreze că poate depăși statutul de star al francizelor Marvel. Iar distribuția lui Robert Pattinson, Zendaya și Anne Hathaway adaugă filmului un interes suplimentar chiar și pentru spectatorii care nu sunt familiarizați cu epopeea lui Homer.
4. Pentru că este probabil cel mai spectaculos film al lui Nolan
Christopher Nolan și-a construit cariera pe filme care au încercat să redefinească ceea ce poate face cinematografia comercială: „Inception”, „Interstellar”, „Dunkirk”, „Tenet” și „Oppenheimer”.
„Odiseea” pare să ducă această ambiție la nivelul următor.
Dacă „Oppenheimer” era o poveste despre una dintre cele mai importante invenții ale secolului XX, „Odiseea” îi oferă regizorului un material aproape nelimitat: monștri, zei, războaie, magie, călătorii pe mare și un erou care trebuie să traverseze o lume întreagă pentru a ajunge acasă.
„The Guardian” a descris rezultatul drept o experiență cinematografică de proporții uriașe, iar reacțiile agregate de Rotten Tomatoes indică faptul că tocmai amploarea vizuală și măiestria tehnică reprezintă unele dintre principalele puncte forte ale filmului.
5. Pentru că, indiferent dacă îl iubești sau nu, este un film despre care merită să ai o opinie
Poate cel mai bun motiv pentru a vedea „Odiseea” este că nu pare concepută să treacă neobservată.
Nolan nu a ales o poveste mică și nici nu a încercat să facă o adaptare discretă. A luat una dintre operele fundamentale ale literaturii occidentale și a transformat-o într-un blockbuster IMAX de aproape trei ore.
Iar reacțiile extrem de diferite ale spectatorilor și criticilor arată că filmul invită la discuții: cât de fidel trebuie să fie un regizor față de Homer? Câtă libertate artistică își poate permite? Este mai importantă autenticitatea istorică sau puterea mitului? Și poate o poveste veche de aproape 3.000 de ani să fie spusă prin limbajul blockbusterului contemporan?
„Odiseea” nu oferă neapărat răspunsuri simple la aceste întrebări. Tocmai de aceea este interesantă.
5 motive să nu vezi „Odiseea”
1. Dacă vrei o adaptare fidelă lui Homer, s-ar putea să fii dezamăgit
Aici începe partea controversată.
Nolan nu tratează „Odiseea” ca pe un text sacru pe care trebuie să-l reproducă literă cu literă. Își permite schimbări de ton, structură și interpretare.
Iar pentru unii clasiciști, libertatea artistică merge prea departe.
Emily Wilson, renumita traducătoare a „Odiseei”, a criticat foarte dur scenariul lui Nolan, declarând că este dezamăgită de modul în care filmul tratează textul lui Homer. Critica ei este cu atât mai relevantă cu cât traducerea sa din 2017 a fost una dintre cele mai apreciate versiuni moderne ale epopeii.
Așadar, dacă pentru tine „Odiseea” înseamnă în primul rând Homer, s-ar putea ca „Odiseea” lui Nolan să pară prea mult Nolan și prea puțin Homer.
2. Dacă nu îți place stilul lui Nolan, aici îl vei găsi în formă concentrată
Nolan are un stil recognoscibil până la obsesie.
Îi plac structurile complicate, salturile temporale, dialogurile explicative, ideile mari, personajele confruntate cu dileme morale și poveștile în care timpul este aproape un personaj.
Toate acestea sunt prezente și aici.
„Variety” a apreciat amploarea filmului, dar l-a descris și ca fiind ușor distant, sugerând că spectacolul și construcția intelectuală nu produc întotdeauna aceeași intensitate emoțională.
Cu alte cuvinte, dacă ai considerat că „Tenet” a fost prea rece sau că „Oppenheimer” a fost prea dens, „Odiseea” nu este neapărat filmul care îți va schimba opinia despre Nolan.
3. Aproape trei ore pot fi mult pentru o singură călătorie
Filmul are 172 de minute.
Pentru unii critici, însă, durata nu este o problemă. Dimpotrivă, unul dintre comentariile elogioase publicate de RogerEbert.com și preluate în agregările Metacritic spune că filmul reușește să facă timpul să pară elastic, astfel încât cele aproape trei ore trec mai repede decât te-ai aștepta.
Dar această experiență nu va fi universală.
„Odiseea” presupune răbdare. Nu este un film care livrează permanent acțiune. Nolan alternează secvențele spectaculoase cu momente de dialog, introspecție și construcție mitologică.
Dacă te aștepți la aproape trei ore de aventură fără pauză, filmul poate părea lung.
4. Distribuția de superstaruri poate distrage de la poveste
Paradoxal, unul dintre cele mai mari atuuri ale filmului poate fi și una dintre slăbiciunile sale.
Când ai Matt Damon, Tom Holland, Anne Hathaway, Robert Pattinson, Zendaya și Charlize Theron în aceeași producție, spectatorul poate ajunge să vadă mai întâi actorul și abia apoi personajul.
Această problemă a fost remarcată de unii comentatori, iar criticile privind castingul au fost amplificate de discuțiile despre cât de „hollywoodiană” este distribuția unei povești care ar trebui să evoce Grecia antică. „The Hollywood Reporter” a fost printre publicațiile care au remarcat anumite alegeri de casting și aspecte ale dialogului ca puncte mai slabe ale filmului.
Pentru un spectator, întrebarea poate deveni inevitabilă: îl vezi pe Odiseu sau îl vezi pe Matt Damon jucându-l pe Odiseu?
5. Dacă vii pentru mitologia clasică, unele alegeri ale lui Nolan te pot scoate din poveste
Poate cea mai controversată dimensiune a filmului este felul în care Nolan combină lumea homerică cu sensibilitatea cinematografiei contemporane.
Unele critici au vizat dialogul considerat prea modern și anumite elemente de autenticitate istorică. În plus, specialiștii în literatura clasică au ridicat întrebări despre felul în care sunt reprezentate personajele feminine și despre rolul pe care îl primesc acestea în raport cu textul original.
Este, până la urmă, dilema oricărei adaptări: dacă faci filmul prea fidel, riști să creezi un muzeu cinematografic; dacă îl modernizezi prea mult, riști să pierzi ceea ce făcea textul original special.
Nolan a ales clar a doua variantă.
Verdict: merită văzută „Odiseea”?
Da. Chiar și criticii care au găsit probleme filmului par să recunoască amploarea proiectului.
La momentul actual, „Odiseea” are 94% pe Rotten Tomatoes, din peste 440 de recenzii, și 88/100 pe Metacritic, pe baza a peste 60 de cronici, ceea ce înseamnă o primire critică extraordinar de favorabilă.
Dar cifrele spun doar jumătate din poveste.
„Odiseea” nu este neapărat filmul pe care îl vei iubi pentru fidelitatea față de Homer. Nu este nici cel mai accesibil film al lui Nolan și nici unul care încearcă să satisfacă toate gusturile.
Este, în schimb, un film făcut cu ambiția rară de a transforma una dintre poveștile fondatoare ale civilizației occidentale într-un spectacol cinematografic pentru secolul XXI.
Și poate tocmai aici stă paradoxul lui.
Cele mai bune motive să vezi „Odiseea” sunt exact aceleași care îi pot determina pe unii spectatori să nu o placă: este enormă, ambițioasă, solemnă, spectaculoasă, foarte „Nolan” și suficient de liberă față de Homer încât să provoace discuții.
Pentru un film de aproape trei ore despre un om care încearcă să ajungă acasă, „Odiseea” reușește astfel să facă ceva remarcabil: să ne convingă că povestea aceasta, spusă de mii de ani, încă nu și-a încheiat călătoria.
