Deși regizorul a făcut referire la traducerea sa în campania de promovare a filmului, Wilson susține că superproducția nu reușește să atingă profunzimea epopeii antice și că nu transmite nimic convingător despre marile teme pe care aceasta le explorează.
Cine este Emily Wilson
Emily Wilson este o specialistă în literatura clasică greacă și romană, profesoară de studii clasice la Universitatea din Pennsylvania și una dintre cele mai cunoscute traducătoare contemporane ale operelor lui Homer. Numele său a devenit cunoscut la nivel internațional în special după publicarea, în 2017, a unei noi traduceri în limba engleză a „Odiseei”, prima realizată de o femeie în limba engleză.
Versiunea sa a epopeii homerice a atras atenția prin limbajul accesibil și prin încercarea de a reda într-o formă modernă ritmul și forța narativă a textului antic, fără a renunța la complexitatea sa literară. Traducerea a fost apreciată pentru faptul că face povestea lui Odiseu mai accesibilă cititorilor contemporani, păstrând în același timp caracterul poetic al operei.
Wilson a tradus ulterior și „Iliada”, consolidându-și reputația de autoritate în domeniul literaturii clasice. Activitatea sa academică și editorială este dedicată în mare măsură modului în care operele antichității pot fi citite și înțelese de publicul modern, dar și felului în care traducerea poate influența percepția asupra unor texte fundamentale ale culturii occidentale.
Prin urmare, criticile sale la adresa filmului lui Christopher Nolan au o greutate aparte, având în vedere expertiza sa în opera lui Homer și implicarea sa directă în traducerea „Odiseei”. În același timp, Wilson nu respinge impactul cultural al producției. Chiar dacă este extrem de critică față de scenariu și față de modul în care au fost construite personajele, ea recunoaște că filmul poate avea un rol important în readucerea epopeii homerice în atenția publicului larg.
Filmul combină „grandiosul şi superficialitatea”
Într-un eseu publicat în London Review of Books și citat de The Guardian, Emily Wilson afirmă că spera ca interesul manifestat de Nolan pentru universul și temele homerice să îl determine să depășească limitele cinematografiei sale anterioare și să construiască personaje mai complexe și mai credibile.
„Speram că afinitatea lui Nolan pentru aceste teme homerice l-ar fi putut împinge către noi culmi creative şi i-ar fi permis să creeze personaje mai credibile”, scrie clasicista. În opinia sa, însă, filmul combină „grandiosul şi superficialitatea” caracteristice producțiilor regizorului, în timp ce personajele și povestea nu reușesc să susțină ambițiile intelectuale ale proiectului.
Wilson consideră că filmul promite teme majore, dar nu le dezvoltă suficient de convingător. În schimb, spune ea, producția excelează în ceea ce privește spectacolul vizual, exploziile spectaculoase și reprezentarea unor creaturi gigantice.
Critica sa devine și mai severă atunci când compară filmul cu poemul lui Homer. Potrivit lui Wilson, adaptarea lui Nolan elimină sau simplifică tocmai acele elemente care au transformat „Odiseea” într-una dintre operele fundamentale ale literaturii universale.
„Odiseea lui Nolan nu conţine multe dintre elementele care fac ca poemul să fie unul măreţ. Nu are nimic convingător de spus despre timp, memorie, istorie, război sau despre relaţia dintre întoarcerea glorioasă a unui războinic şi vieţile familiei sale, ale adversarilor, camarazilor, prietenilor şi vecinilor săi”, afirmă ea.
Clasicista susține, de asemenea, că filmului îi lipsește profunzimea psihologică, emoțională, politică și etică și acuză scenariul că recurge la artificii narative fără să ofere personajelor motivații suficient de convingătoare.
Într-o formulare ironică, Wilson adaugă că „scrierea este dezastruoasă” și că niciunul dintre personaje nu pare să aibă o motivație solidă pentru ceea ce face sau spune. Ea încheie pasajul într-o notă sarcastică, comentând că filmul nu conține scene de sex, iar mâncarea prezentată pe ecran „arată îngrozitor”.
„Mi-ar fi ruşine să fi scris vreo parte din acest scenariu”
Emily Wilson amintește și faptul că Christopher Nolan și-a exprimat admirația pentru prima frază a traducerii sale din „Odiseea”, care începe cu apelul „Spune-mi despre un om complicat”. Cu toate acestea, clasicista spune că, după ce a văzut rezultatul final al adaptării, nu se regăsește deloc în viziunea cinematografică a regizorului.
„Mi-ar fi ruşine să fi scris vreo parte din acest scenariu”, afirmă Wilson în eseul său.
Criticile sale au fost reluate și într-un interviu acordat publicației Sunday Times. Wilson spune că filmul nu a reușit să o impresioneze din punct de vedere emoțional, iar una dintre explicații ar fi, în opinia sa, calitatea scenariului.
„Nu m-a impresionat deloc din punct de vedere emoţional. Ceea ce cred că se datorează, în parte, faptului că, spre deosebire de Homer, nu este scris foarte bine”, a declarat ea.
Clasicista pune sub semnul întrebării inclusiv capacitatea filmului de a crea o legătură emoțională între spectatori și protagonist. În timp ce Odiseea lui Homer construiește personaje cu o complexitate psihologică remarcabilă, Wilson consideră că adaptarea lui Nolan nu reușește să ofere aceeași profunzime.
„Personajele nu au acea profunzime pe care o au personajele homerice. M-am întrebat: «Chiar îmi pasă dacă tipul ăsta se întoarce la soţia lui?» Nu mi-ai dat niciun motiv să-mi pese”, a spus ea.
Wilson recunoaște totuși succesul cultural al filmului
În ciuda criticilor extrem de dure, Emily Wilson nu ignoră impactul pe care filmul lui Christopher Nolan îl are deja asupra publicului. Dimpotrivă, ea recunoaște că producția a reușit să readucă literatura Greciei antice în atenția unei audiențe largi și să stimuleze interesul pentru epopeea lui Homer.
Clasicista consideră că lansarea filmului „Odiseea” este, în sine, un eveniment care merită sărbătorit. Ea observă că interesul pentru opera lui Homer a crescut, iar traducerile „Odiseei”, inclusiv propria sa versiune, se bucură de vânzări importante.
Wilson speră chiar ca succesul filmului să aibă efecte pe termen lung asupra mediului academic și să îi determine pe unii administratori universitari să regândească deciziile privind finanțarea și păstrarea departamentelor dedicate literaturii clasice, limbilor străine și istoriei.
„Nolan face tot ce-i stă în putinţă pentru a-i determina pe oameni să citească din nou, iar eu îi sunt recunoscătoare”, afirmă ea.
Astfel, deși consideră că filmul eșuează din punct de vedere artistic și intelectual în raport cu complexitatea poemului lui Homer, Wilson admite că producția are meritul de a readuce „Odiseea” în centrul conversației culturale și de a-i determina pe spectatori să se întoarcă la textul original.
Un succes spectaculos la box-office
Adaptarea lui Christopher Nolan după epopeea lui Homer, veche de aproximativ 3.000 de ani, îl are pe Matt Damon în rolul regelui grec Ulise/Odiseu și a devenit rapid unul dintre marile succese cinematografice ale anului.
Potrivit datelor citate de Variety, filmul a acumulat 652 de milioane de dolari la nivel mondial în primele 10 zile de la lansare. Din această sumă, 289 de milioane de dolari provin din box-office-ul nord-american, în timp ce încasările internaționale au ajuns la 362 de milioane de dolari.
Performanța este cu atât mai impresionantă cu cât „Odiseea” este o producție de aproape trei ore, clasificată R și construită în jurul unei epopei antice de tip „sabie şi sandale”, un gen care nu este întotdeauna asociat cu marile succese comerciale de la Hollywood.
Filmul a ajuns deja pe locul al șaselea în clasamentul producțiilor hollywoodiene cu cele mai mari încasări ale anului la nivel mondial. Iar succesul său comercial pare să confirme ceea ce Emily Wilson recunoaște chiar și în mijlocul criticilor sale: indiferent de valoarea artistică pe care i-o atribuie fiecare spectator, „Odiseea” lui Nolan a reușit să readucă una dintre cele mai vechi povești ale civilizației occidentale în atenția publicului contemporan.
Cine este Christopher Nolan
Christopher Nolan este unul dintre cei mai influenți regizori și scenariști ai cinematografiei contemporane, cunoscut pentru filmele sale ambițioase, pentru structurile narative complexe și pentru interesul constant față de teme precum timpul, memoria, identitatea și realitatea.
Regizorul britanico-american și-a construit reputația internațională cu producții precum „Memento”, „The Prestige” și trilogia „The Dark Knight”, înainte de a realiza filme de mare amploare precum „Inception”, „Interstellar”, „Dunkirk” și „Tenet”. Stilul său este asociat cu povești sofisticate, cu narațiuni neliniare și cu efecte vizuale spectaculoase, dar și cu o preferință pentru utilizarea efectelor practice și pentru filmarea în formate cinematografice de mari dimensiuni.
Unul dintre cele mai importante momente ale carierei sale a venit odată cu „Oppenheimer”, filmul biografic dedicat fizicianului J. Robert Oppenheimer și dezvoltării bombei atomice. Producția a fost un succes uriaș atât la box-office, cât și în rândul criticilor și a primit numeroase premii, inclusiv Oscarul pentru cel mai bun film, în timp ce Nolan a câștigat premiul Oscar pentru regie.
Cinematografia sa este adesea caracterizată de preocuparea pentru idei și concepte majore, iar „Odiseea” reprezintă una dintre cele mai ambițioase incursiuni ale sale într-un univers mitologic și literar. Alegerea poemului lui Homer pentru o nouă superproducție a generat încă dinaintea lansării un interes uriaș, atât datorită prestigiului textului original, cât și reputației regizorului.
Adaptarea unei opere vechi de aproximativ trei milenii reprezintă însă o provocare aparte. „Odiseea” nu este doar povestea unui erou care încearcă să ajungă acasă după războiul troian, ci și o explorare amplă a memoriei, identității, familiei, războiului, loialității și dorinței de întoarcere. Tocmai această diferență de perspectivă stă în centrul criticilor formulate de Emily Wilson, care consideră că filmul lui Nolan nu reușește să surprindă suficient de profund dimensiunile psihologice, emoționale și etice ale epopeii homerice.
