Ai puls mărit? Iată care pot fi cauzele!

puls mărit

În mod obișnuit, frecvența cardiacă la adulți variază între 60 și 100 de bătăi pe minut (bpm) în repaus. Atunci când pulsul depășește 100 bpm fără un motiv fiziologic evident, cum ar fi efortul fizic sau stresul acut, vorbim despre tahicardie – o accelerare anormală a ritmului cardiac. Noi îi spunem, popular, puls mărit.

Există mai multe tipuri de tahicardie/puls mărit, cum ar fi tahicardia sinusală (cea mai frecventă), tahicardia supraventriculară și cea ventriculară. Deși uneori este o reacție normală a organismului, un puls mărit poate indica și dezechilibre mai profunde, fie ele de natură cardiacă, metabolică sau neurologică.



Ce afecțiuni poate anunța un puls mărit

Există numeroase situații în care un puls mărit (sau crescut) este un răspuns fiziologic normal. De exemplu, în timpul exercițiilor fizice, în stări febrile, sub stres emoțional, după consumul de cofeină sau alcool, în timpul unei infecții sau după deshidratare severă, pulsul crește pentru a răspunde nevoilor organismului.

Această tahicardie este tranzitorie și dispare odată cu eliminarea factorului declanșator.

Totuși, în alte cazuri, un puls mărit poate fi un semn de alarmă. Poate fi vorba de tulburări de ritm cardiac (aritmii), cum ar fi fibrilația atrială sau flutterul atrial. Alte cauze medicale în cazul unui puls mărit includ hipertiroidismul (o hiperactivitate a glandei tiroide), anemia, afecțiunile pulmonare cronice, dezechilibrele electrolitice sau insuficiența cardiacă.

De asemenea, un puls mărit este o manifestare frecventă în hipertensiunea arterială, unde un puls mărit sau crescut poate fi atât o consecință a tensiunii mărite, cât și un factor care o agravează.

În unele cazuri, tahicardia poate prevesti un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral, în special dacă este însoțită de alte simptome precum amețeală, durere toracică, dificultăți de respirație sau pierdere temporară a conștienței.

Puls mărit. Consecințe pe termen scurt, mediu și lung

Pe termen scurt, un puls mărit se poate manifesta prin palpitații, senzație de neliniște, dificultăți de respirație, oboseală accentuată sau amețeli. În unele cazuri poate apărea o stare de anxietate sau chiar leșin, în special dacă ritmul cardiac depășește 130–150 bpm în repaus. În situații grave, un puls mărit sau accelerat poate afecta circulația sângelui la organele vitale, scăzând eficiența pompei cardiace și ducând la complicații acute precum sincope sau ischemii.

Pe termen mediu, tahicardiile persistente suprasolicită mușchiul inimii, cresc consumul de oxigen și pot contribui la apariția unei cardiomiopatii – o slăbire progresivă a mușchiului cardiac. În cazul în care tahicardia este asociată cu hipertensiune, riscul de deteriorare a vaselor de sânge crește, favorizând astfel apariția complicațiilor neurologice (accidente vasculare cerebrale) sau renale. Iată de ce de cele mai multe ori un puls mărit complică lucrurile.

Pe termen lung, un puls mărit constant este un factor de prognostic negativ în multe boli cardiovasculare. Studiile arată că un puls în repaus de peste 80–85 bpm este asociat cu un risc crescut de mortalitate, inclusiv în rândul persoanelor aparent sănătoase. În cadrul studiului Framingham, s-a observat că pacienții hipertensivi cu puls mărit aveau o rată dublă de mortalitate comparativ cu cei care aveau o frecvență cardiacă sub 70 bpm.

Un puls mărit constant contribuie la rigidizarea arterelor, la dezvoltarea de plăci de aterom și la accelerarea proceselor degenerative la nivelul inimii, creierului și rinichilor.

Puls mărit: consecință sau declanșator?

O întrebare frecventă în medicina cardiovasculară este dacă un puls mărit este o cauză sau o consecință a bolilor.

Răspunsul, în cele mai multe cazuri, este: ambele. Tahicardia poate fi un efect al unei alte boli (de exemplu, un puls accelerat în cazul hipertiroidismului sau al insuficienței cardiace). În același timp, un puls mărit poate contribui la agravarea unor afecțiuni deja existente sau chiar la apariția acestora.

În ceea ce privește hipertensiunea arterială, există o relație bidirecțională între frecvența cardiacă și valorile tensionale. Studiile au arătat că fiecare creștere cu 10 bpm a pulsului crește cu 9% riscul de dezvoltare a hipertensiunii. De asemenea, un puls mărit stimulează sistemul nervos simpatic, crescând tonusul vaselor de sânge și astfel tensiunea arterială. Mai mult, la pacienții hipertensivi, un puls mărit este asociat cu risc mai mare de evenimente cardiovasculare majore (infarct, accident vascular cerebral), indiferent dacă valorile tensionale sunt sau nu controlate medicamentos.

Puls mărit. Care sunt cauzele

Tahicardia poate apărea în contextul unor tulburări de ritm cardiac, al activării excesive a sistemului nervos simpatic (prin stres, durere, anxietate), al dezechilibrelor hormonale (ex. hipertiroidism) sau al unor boli cronice precum insuficiența cardiacă, boala pulmonară obstructivă cronică sau diabetul zaharat.

Stilul de viață joacă, de asemenea, un rol important. Consumul excesiv de cofeină, alcool, droguri stimulante, fumatul și lipsa activității fizice pot contribui la menținerea unei frecvențe cardiace crescute și ajunge la un puls mărit. De asemenea, deshidratarea severă sau aportul scăzut de electroliți esențiali, precum potasiu și magneziu, poate perturba conducerea electrică a inimii.

Există și factori medicamentoși: decongestionantele nazale, unele antidepresive, corticosteroizii sau tratamentele pentru ADHD pot avea ca efect secundar creșterea ritmului cardiac.

Puls mărit. Remedii, remedii naturiste, tratamente

Abordarea terapeutică depinde de cauza identificată și de severitatea tahicardiei. În primul rând, este necesară o evaluare medicală completă, care poate include electrocardiograma, analize de sânge (TSH, hemoglobină, electroliți), ecocardiografie sau monitorizare Holter.

Din punct de vedere medicamentos, cele mai frecvente opțiuni pentru un puls mărit includ beta‑blocantele, care reduc frecvența cardiacă prin inhibarea efectului adrenalinei, blocantele canalelor de calciu (precum verapamil sau diltiazem), dar și medicamente mai noi precum ivabradina, care acționează specific asupra nodului sino‑atrial. În cazuri severe de aritmie, se pot administra antiaritmice sau chiar anticoagulante, pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge.

Modificările stilului de viață au un impact major și de durată asupra unui puls mărit. Exercițiile fizice regulate, de tip aerobic, contribuie la reducerea pulsului în repaus și la creșterea variabilității ritmului cardiac, un indicator al sănătății cardiovasculare. Pierderea în greutate, reducerea stresului, somnul adecvat și renunțarea la fumat sunt, de asemenea, esențiale. Hidratarea corespunzătoare și o dietă bogată în legume, fructe, grăsimi sănătoase și săracă în sodiu completează măsurile care trebuie luate în cazul unui puls mărit.

Există și remedii naturiste, deși ele trebuie integrate cu discernământ și doar cu avizul medicului. Ceaiurile din păducel, valeriană sau mușețel pot avea un efect ușor calmant asupra unui puls mărit. Suplimentarea cu magneziu și potasiu poate fi utilă în caz de carențe. Extractele de vâsc sau sunătoare sunt utilizate în medicina populară, dar pot interacționa cu tratamentele alopate.

În cazuri rare și severe, cum este tahicardia sinusală inadecvată rezistentă la tratament, se poate recurge la ablația nodului sino‑atrial, o procedură intervențională care presupune distrugerea țesutului responsabil de ritmul crescut. Totuși, aceasta este indicată doar în cazuri atent selecționate, după epuizarea altor opțiuni.

Puls mărit. Legătura acestuia cu hipertensiunea arterială

Numeroase studii științifice au confirmat legătura directă între frecvența cardiacă crescută (puls mărit) și hipertensiunea arterială.

De exemplu, meta-analiza realizată de Palatini și Julius a arătat că fiecare creștere cu 10 bpm a pulsului crește semnificativ riscul de apariție a hipertensiunii. În plus, studiile VALUE și INVEST, realizate pe zeci de mii de pacienți hipertensivi, au evidențiat că un puls mai mare de 80 bpm la începutul tratamentului este asociat cu un risc semnificativ mai mare de complicații cardiovasculare, chiar dacă tensiunea arterială era controlată.

Această relație dintre HTA și un puls mărit este accentuată și de factorii stilului de viață: obezitatea, sedentarismul, stresul și alimentația nesănătoasă cresc atât ritmul cardiac, cât și valorile tensionale, într-un cerc vicios care duce, treptat, la deteriorarea întregului sistem cardiovascular.

Puls mărit. În loc de concluzii

Un puls mărit este un semnal important pe care corpul îl transmite atunci când ceva nu funcționează corect. Deși uneori este o reacție normală și temporară, în multe alte cazuri poate semnala boli grave sau poate contribui activ la deteriorarea stării de sănătate.

Evaluarea atentă, intervenția precoce și o abordare integrată – medicală, stilistică și, în unele cazuri, naturistă – sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.

Pulsul nu este doar o cifră pe un ceas inteligent, ci o reflectare a echilibrului dintre inimă, vase, hormoni și stil de viață.

Înțelegerea lui ne oferă o fereastră prețioasă către sănătatea inimii – și, în cele din urmă, către longevitate.