Nu știu dacă spectacolul de teatru cu care a debutat, recent, stagiunea pe Bulevard, la Nottara, este chiar o excepție. Dar „Comedia erorilor” este – și aici jur pe operele complete ale bătrânului Will – una dintre cele mai distractive văzute vreodată.
Dacă nu știați…
Pe străzile Efesului se plimbă doi bărbați străini, Antifolus din Siracuza și sluga lui, Dromio. Nici nu bănuiesc că orașul își are propriul Antifolus și un alt Dromio – frații lor gemeni de a căror existență nu știu nimic. Firele se încurcă, iar neînțelegerile se țin lanț. Apar oameni de ordine, o soție geloasă, negustori, curtezane. O poveste de un comic irezistibil, plină de întâmplări neprevăzute, qui-pro-quo-uri savuroase, iubire, gelozie și aventură, în care evenimentele se succed într-un ritm amețitor, menținut cu formidabilă măiestrie până la capăt, nelăsând nicio clipă de răgaz spectatorilor.
Începutul „te fură” și vezi doar costumele în culori pastelate dublate de cadența specifică versurilor elisabetane și începi să crezi că ai poate de-a face mai degrabă cu un face-lift modernizat anticipând două ore în care poți să îți treci în revistă programul de a doua zi, și a treia, și a patra.
Dar spectacolul te apucă de bretele, nu-ți dă drumul, îți propune câteva interpretări fără cusur, o regie care știe ce vrea și stoarce interpretările astea din care țâsnește talentul până când, umil, în gând începi să-i ceri iertare Thaliei.
Promit, nu o să mai am idei preconcepute.
Puțină istorie
Comedia erorilor a avut prima reprezentație în decembrie 1594, la Gray’s Inn și a fost publicată în 1623. Prima piesă shakespeariană și totodată cea mai scurtă din opera marelui dramaturg are la bază comedia lui Plaut, Menaechmi, povestea fraților gemeni separați la naștere care se regăsesc peste ani. Gustul epocii nu cerea povești „originale”, ci teme îndrăgite și bine cunoscute publicului, care să fie repovestite și dezvoltate cu măiestrie. Shakespeare creează adevărată tipuri umane, universale, realizând o sinteză originală între comedia clasică latină și teatrul renascentist elisabetan.
Spectacolul, în regia Sânzianei Stoican, îi reunește în distribuție pe actorii Adrian Nicolae, Tudor Cucu-Dumitrescu, Ana Radu, Raluca Gheorghiu, Rareș Andrici, Ionuț Grama, Mircea Teodorescu, Laura Vasiliu, Alexandra Aga, Alexandru Mike Gheorghiu, Crenguța Hariton și Ion Grosu. Traducerea îi aparține lui George Volceanov, iar scenografia și costumele sunt realizate de Valentin Vârlan.
De remarcat că Sânziana Stoican merge pe mâna noii generații în acest spectacol, iar alegerea ei pentru cele două roluri „gemene” (Adrian Nicolae și Tudor Cucu-Dumitrescu) se dovedește a fi excelentă.
Eroarea, condiție umană
„Eroarea este o condiție umană comună nouă tuturor fie că vrem să recunoaștem sau nu acest fapt. Piesa lui Shakespeare ne evidențiază că, într-un aspect sau altul, trăim permanent într-o eroare. Iar ceea ce face acest text să fie util astăzi este analiza psihologică și de caractere umane pe care o face, arătându-ne despre noi cum uităm să ne punem problema că am fi în eroare. Siguri că avem răspunsul adevărat, speriați să petrecem timp în fața incertitudinilor, grăbiți să înțelegem realitatea din jurul nostru prin răspunsuri care ne oferă un aparent confort și ne hrănesc orgoliul, nu facem decât să ridicăm ziduri și să considerăm exteriorul ca pe ceva ostil pe care să-l acuzăm și de care să ne temem. Această temă extrem de actuală este pusă în pagină printr-o înlănțuire spumoasă de situații comice care uneori ating absurdul, transformându-se în comedie bufă. Prin râs putem obține detașarea necesară pentru a recunoaște posibilele erori din noi înșine”, afirmă regizoarea Sânziana Stoican.
Alte recomandări
Și dacă tot ați ajuns la Nottara, poate ați dori și ceva recomandări, pentru că veți găsi aici dramatizări pe care v-ar părea rău să le pierdeți. Dacă vorbim de regizoarea Sânziana Stoican, cred că v-ați bucura cu siguranță de „Agnes, aleasa lui Dumnezeu”. Pe Adrian Nicolae nu ar trebui să îl pierdeți în „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, unde joacă alături de Florin Piersic jr. De asemenea, un spectacol special, dacă este să mergem pe mâna clasicilor este „Bădăranii”, după Goldoni, în regia lui Alexandru Dabija.
Foto: Victor Diaconu
