Există cărți care intră în conversație cu epoca lor și cărți care îi contestă regulile. Publicată inițial în 1972, „Femeile și nebunia” aparține celei de-a doua categorii. Phyllis Chesler a pus sub semnul întrebării felul în care prejudecățile despre feminitate puteau influența interpretarea suferinței psihologice. Ediția românească, în traducerea Monicăi Istrate, aparuta la Editura Trei, partener al proiectului Biblioteca Tonica, aduce această perspectivă și în biblioteca cititoarelor de aici.
„Niciun studiu serios din viitor nu va putea ignora teoriile sale sau însăși existența acestei cărți”, considera publicația Ms. Magazine, potrivit comunicatului editurii. O apreciere care surprinde miza volumului: întrebările incomode despre cine este ascultat, cine este crezut și cine are puterea de a pune o etichetă.
Când suferința unei femei era întoarsă împotriva ei
Punctul de plecare al cărții se află în distanța dintre pregătirea profesională a autoarei și ceea ce aceasta începea să observe în practică.
În relatarea lui Chesler, concepțiile psihiatrice dominante în perioada formării sale interpretau adesea frica, furia sau revolta femeilor în primul rând ca semne ale unei probleme individuale. Contextul violenței, inclusiv al abuzului sexual și al incestului, putea rămâne în plan secund, iar responsabilitatea pentru suferință ajungea să fie transferată asupra victimei.
Femeile erau descrise drept isterice, copilăroase, prefăcute sau manipulatoare. În schimb, observă autoarea, agresivitatea și abuzul bărbaților nu erau analizate prin aceeași lentilă.
Chesler urmărește tocmai acest dublu standard: felul în care așteptările sociale despre cum „trebuie” să fie o femeie puteau pătrunde în evaluarea psihicului ei. Câtă furie îi era permisă? Câtă independență? Și ce se întâmpla când refuza să fie docilă?
Un milion de dolari și o sală care a răspuns cu râsete
După doctorat și stagiul în spital, Phyllis Chesler a ajuns la o constatare dificilă: „nu știa aproape nimic despre cum să ajute o altă femeie (sau un bărbat) să-și înțeleagă propria viață”.
A început să cerceteze ce își doreau femeile de la psihoterapie și a pregătit o lucrare pentru convenția Asociației Americane de Psihologie din 1970. Ajunsă acolo, a ales însă o altă intervenție.
În numele Asociației Femeilor în Psihologie, pe care o cofondase în 1969, a cerut despăgubiri de un milion de dolari pentru femeile care solicitaseră ajutor profesional și ajunseseră să fie supuse unor noi abuzuri.
Era vorba despre paciente etichetate punitiv, sedate excesiv, exploatate sexual în timpul terapiei sau internate împotriva voinței lor. Despre femei ale căror experiențe și nevoi dispăruseră în spatele unor calificative precum „prea agresivă”, „furioasă” ori „incurabilă”.
Potrivit relatării din comunicat, cei peste 2.000 de participanți, majoritatea bărbați, au întâmpinat intervenția cu râsete și ironii. Chesler a început să scrie „Femeile și nebunia” în avionul care o ducea înapoi la New York.
De la zeițe și eroine la femeile închise în azile
Demetra, Persefona și Diana se întâlnesc, în analiza autoarei, cu Ioana d’Arc, Elizabeth Packard, Camille Claudel, Virginia Woolf și Sylvia Plath.
Prin aceste figuri mitologice și istorice, Chesler explorează modurile în care cultura a definit feminitatea și a sancționat abaterile de la rolurile acceptate. Viețile și experiențele lor sunt diferite, însă autoarea le așază într-o discuție comună despre autoritate, autonomie și dreptul femeilor de a fi înțelese în propriul context.
Una dintre cele mai tulburătoare teme ale volumului privește internarea psihiatrică folosită ca instrument de control. Chesler descrie situații din Europa și America de Nord, în secolele al XIX-lea și al XX-lea, în care soții sau tații puteau obține instituționalizarea unor femei, inclusiv în absența unei suferințe psihice care să o justifice.
În cazurile analizate, azilul putea deveni o pedeapsă pentru nesupunere sau o modalitate de a îndepărta o soție. Mărturiile despre izolare, privare și violență arată cât de mare putea fi distanța dintre promisiunea îngrijirii și experiența femeilor internate.
Șaizeci de femei, un sfert de secol de experiențe
Dincolo de analiza instituțiilor, cartea păstrează în centru vocile femeilor. „Am vorbit cu 60 de femei, cu vârste cuprinse între 17 și 70 de ani, despre experiențele lor în terapie privată și azile de boli mintale. În total, experiențele lor acoperă un sfert de secol (…). De cele mai multe ori, tristețea, furia, neputința și vinovăția au marcat zilele mele de interviuri”, mărturisește dr. Chesler.
Aceste întâlniri dau greutate umană argumentelor sale. În spatele teoriilor se află persoane care au căutat sprijin, au încercat să se facă auzite și au trăit consecințele dezechilibrelor de putere.
Chesler examinează practicile clinicienilor, abuzurile sexuale în terapie și legătura dintre rolurile sociale și interpretarea suferinței feminine. Perspectiva ei invită cititoarea să urmărească atât experiența individuală, cât și structurile care au făcut posibile asemenea situații.
Grija pentru ceilalți nu ar trebui să ceară dispariția de sine
În centrul întrebărilor ridicate de „Femeile și nebunia” se află și o temă foarte apropiată de viața cotidiană: cât din propria identitate ajunge o femeie să sacrifice pentru a răspunde așteptărilor celorlalți?
Direcția propusă de Chesler este cea a autonomiei și a solidarității. Femeile să-și poată folosi resursele, să se sprijine reciproc și să-și definească viața fără ca tandrețea, compasiunea sau disponibilitatea de a îngriji să presupună automat renunțarea la sine.
Aici se deschide și conversația pe care volumul o poate aduce într-un Book Club: despre limite, despre credibilitatea acordată experiențelor feminine și despre diferența dintre a avea grijă de cineva și a nu mai lăsa loc pentru tine.
Cine este Phyllis Chesler
Profesoară emerită de psihologie și studii feministe la City University of New York, psihoterapeută și autoare, Phyllis Chesler este o voce cunoscută a feminismului. Este cofondatoare a Association for Women in Psychology și a National Women’s Health Network.
Printre cărțile sale se numără „Mothers on Trial. The Battle for Children and Custody” și „Woman’s Inhumanity to Woman”. Activitatea sa include cercetare, articole, conferințe și mărturii de expert în instanță, cu un interes constant pentru experiențele femeilor și formele de violență care le afectează.
