După câteva sezoane aproape monocrome, MEDEEA iese din negru. Colecția pentru primăvară-vară 2027 aduce un roz pal, albastru, galben și verde lângă neutrele obișnuite ale brandului. Se numește „Every Woman Is a Maria”, iar numele apare atât pe haine, cât și pe pielea modelelor.
Cea mai interesantă schimbare se produce chiar în construcția hainelor. Cordonul unui pantalon bărbătesc, cu găici și nasture, este mutat pe tivul unui sacou sau peste o rochie. Medeea Maria Ene desface garderoba masculină și îi reconfigurează elementele în locuri neașteptate. Talia nu mai reprezintă un reper fix, ci devine un element care poate fi deplasat prin construcție.
Feminitatea este explorată prin construcția vestimentară, în timp ce identitatea capătă o dimensiune vizibilă prin inscripțiile integrate în prezentare.
Anatomia pantalonului, rescrisă
Prezentată pe 16 octombrie 2026, la Mercedes-Benz Bucharest Fashion Week, colecția a adus pe podium femei și bărbați îmbrăcați în piese construite din același vocabular vestimentar. Distribuția a inclus și femei mature, ceea ce oferă formulei din titlu o reprezentare mai amplă.
Costumul, cămașa, cureaua, cravata și brâul plisat de smoking constituie punctele de plecare. Redefinirea siluetei feminine prin reinterpretarea garderobei masculine este, de altfel, o preocupare recurentă a brandului.
Interesul începe acolo unde piesele își pierd locul obișnuit. Sacourile scurte, la un rând sau la două rânduri, au tivul finisat asemenea unui cordon de pantalon, cu găici. Sacoul se oprește astfel în talie, exact unde ar trebui să înceapă pantalonul.
La rochiile-maiou în kaki și ecru, același cordon traversează oblic partea frontală. Are nasture și o curea lăsată să atârne până la gleznă. Fustele petrecute primesc buzunarul cu clapă al unui pantalon, așezat pe diagonală, și un șliț adânc.
Cravata și brâul de smoking își schimbă funcția
Cravata urmează aceeași logică. Este croită din același poplin ca bluza, uneori prinsă direct în guler, alteori multiplicată. Rochiile-cămașă scurte poartă două sau trei cravate suprapuse, cu tivul lăsat nefinisat. La două dintre rochiile-maiou, cravatele coboară de pe umeri și înlocuiesc bretelele. Brâul plisat de smoking apare cusut pe cămăși, iar într-un alt look urcă pe bust și devine un bandeau.
Prin aceste intervenții, talia își schimbă poziția. La vestele scurte, două curele o marchează sub bust și pe șold, lăsând abdomenul descoperit între ele. La sacoul ecru cu partea frontală rotunjită, brâul plisat este separat de haină printr-o fâșie de piele expusă. Spațiul dintre piesele de croitorie devine parte din siluetă.
Culoarea intră prin cămașă
Colecția de toamnă-iarnă 2026-2027, prezentată în martie în Sala Tronului a Muzeului Național de Artă al României din cadrul MBBFW SS’27, rămânea aproape integral în negru. Prezentarea din martie 2025 explora, la rândul ei, negrul, griul, bleumarinul și bejul rece.
În SS27, defilarea începe cu nuanțe de kaki, salvie, bej și ecru, continuă printr-o secvență gri și se încheie în albastru, roz pal și galben. Contează mai ales felul în care este distribuită culoarea. Rozul, albastrul și galbenul apar pe cămăși și pe brâurile integrate în construcția acestora. Pantalonii rămân gri, iar costumele își păstrează neutralitatea. Culoarea ocupă stratul cel mai apropiat de corp, în timp ce piesele de croitorie își păstrează disciplina.
Extinderea paletei cromatice păstrează disciplina vizuală a brandului, introducând o nouă expresivitate fără să abandoneze identitatea construită în sezoanele precedente. Ultima ieșire o confirmă: o femeie poartă un costum kaki supradimensionat, completat de o cămașă și o cravată galbene. Între structură și joacă.
Rochia-maiou cu cravate folosite drept bretele și haina lungă purtată pe pieptul gol reiau temele primei părți într-un registru rece. Griul melanj facilitează trecerea de la neutrele calde la pasteluri, fără o ruptură vizuală.
Stylingul completează arhitectura siluetelor
Bustierele simple și purtate cu fuste plisate scurte și ciorapi trei sferturi, trimit la uniforma școlară. În aceste ținute, raportul dintre expunere și acoperire este construit predominant prin styling.În aceste ținute, designerul lucrează cu forme mai simple, lăsând stylingului rolul de a accentua contrastul dintre expunere și acoperire. Siluetele consolidează un vocabular vestimentar recognoscibil, pe care designerul îl dezvoltă de la un sezon la altul.
Între rigiditate, fluiditate și suprafețe deteriorate
Materialele susțin contrastul dintre rigiditate și fluiditate. Stofele cu aspect de lână fină păstrează linia sacourilor și a pantalonilor cu pense. Poplinul cămășilor se încrețește sub brâu și la mâneci.
Două suprafețe schimbă registrul: o fustă din stofă, cu marginea din organza destrămată, și o serie albă realizată dintr-o țesătură din paiete ce oferă un aspect peliculizat. Suprafața celei din urmă pare crăpată, asemenea unui strat de vopsea veche. Pe costumul alb cu fustă creion, efectul este unul dintre cele mai reușite ale colecției.
Curelele de piele urcă pe frunte și devin de această dată bentițe. Părul tapat contrazice disciplina costumelor. Mocasinii negri din piele completează o parte importantă a ținutelor, încălțămintea prezentării fiind semnată de Il Passo.
Ce se schimbă în estetica MEDEEA
Continuitatea cu sezoanele trecute este vizibilă. Sacoul supradimensionat, pantalonul cu talie joasă, cravata și corpul expus lângă croiala bărbătească apar și în colecțiile anterioare.
Deconstrucția, prezentă deja în identitatea MEDEEA, capătă în SS27 o expresie mai explicită prin deplasarea elementelor funcționale. Nu doar proporțiile hainelor sunt reconsiderate, ci și poziția componentelor din care acestea sunt alcătuite.
Maria, între identitatea personală și simbolul colectiv
Formula din titlu este atribuită lui Helmut Lang. Medeea Maria Ene o leagă de propriul nume și de vandalizarea unor reprezentări ale Fecioarei Maria la Medjugorje, în Bosnia și Herțegovina, pe 28 iulie 2026.
Una dintre statui a fost acoperită cu vopsea neagră. Pe soclu a fost scris, printre altele, mesajul „devil in a skirt”, adică „diavol în fustă”. Insulta folosește un element vestimentar pentru a defini și denigra o imagine feminină. Incidentul a inclus și incendierea unui altar în aer liber.
În colecție, Medeea Ene introduce broderii cu numele „Maria”. Pe podium, acestea apar discret, ton pe ton, pe pieptul cămășilor sau pe manșete. Inscripțiile cele mai vizibile sunt însă aplicate direct pe corp, cu litere pe frunte, gât, claviculă, abdomen sau încheietură. Le poartă și modelele masculine.
În contextul referinței asumate de designer, inscripțiile creează un dialog între gestul de la Medjugorje și recuperarea numelui Maria ca simbol al identității feminine. Acolo, scrisul a fost folosit pentru a denigra o reprezentare feminină. Aici, devine nume propriu și semn de apartenență.
Finalul aliniază modelele cu măști care reproduc chipul statuii înnegrite de vopsea. Trandafirii purtați de modele, unii proaspeți, alții înnegriți pe margini, introduc o referință la fragilitate și deteriorare, fără să necesite o explicație explicită. Prezentarea a fost curatoriată de Marian Pălie.
MEDEEA a ieșit din negru cu prudență și cu un limbaj de croială mai precis articulat decât în sezoanele precedente. Cu Every Woman Is a Maria, Medeea Maria Ene extinde universul cromatic al brandului și duce mai departe explorarea siluetei feminine printr-un exercițiu de construcție tot mai articulat. Elementele garderobei masculine își schimbă poziția și funcția, iar identitatea devine o temă prezentă atât în haine, cât și în regia spectacolului. O colecție care demonstrează continuitatea și maturizarea unui limbaj vestimentar recognoscibil.
Sursă imagine: Sabina Ghiormescu
