In copilarie nu le-am creat probleme parintilor mei. Purtam ochelari, ceea ce nu s-a schimbat, eram socotita tocilara, nu prea bateam maidanele, imi faceam temele singura, fara sa fie nevoie de insistente, ascultam teatrul radiofonic si “Europa libera”.
In “perfectiunea” mea aveam si un defect: nu-mi prea placea sa citesc. Citeam ceea ce era obligatoriu… si-atat.
Dar ce te faci cu lecturile suplimentare din vacanta de vara? Dar daca te trezesti cu o saptamana inainte de inceperea scolii ca n-ai citit nimic si n-ai facut nicio fisa?
Inventivitatea unei eleve din anii `80 suna cam asa: iei o revista “ProPatria”, citesti articolele care spuneau povestile unor soldati, le transformi in carti, faci 4-5 fise si… gata!!!
Dar ce te faci cand profesoara de limba romana, o profesoara absolul exceptionala (aprecierea a venit mult mai tarziu), constata ca am citit niste carti de care nu a auzit niciodata si o cheama pe mama la scoala?
Tii minte pana in anul 2014 si tragi nadejde ca micutul tau sa nu fie la fel de inventiv ca tine. In plus, incerci sa-l indrumi catre lectura. Asa faceau si mamele din anii `80. Gandul meu de azi zboara inapoi in copilarie si-si propune sa nu uite.
Text: Alina Niculescu