Aud din ce in ce mai des in jurul meu oameni care discuta despre cum au reusit in viata unii si altii.
Cateodata, discutiile sunt despre ai lor. Cum au reusit in viata copiii lor, fratii, surorile sau alte neamuri.
Cel mai adesea insa, vorbesc despre cum au reusit, sau mai ales despre cum nu au reusit, altii. Despre cum nu s-au realizat.
Si am inceput sa ma gandesc ce inteleg oamenii acestia prin “reusit” sau “realizat”.
Lasand putin la o parte faptul ca genul acesta de discutii nu ma prea intereseaza, mi s-a parut interesant modul cum pun problema. Ce atarna mai greu in catalogarea oamenilor. Cum se grabesc oamenii sa-si dea cu parerea dupa aparente. Cum o masina si o casa sau doar o masina mai acatarii iti atarna de gat calificativul “realizat”. Si cum ceea ce nu este numarabil face din tine, nici mai mult nici mai putin, decat o persoana care nu s-a realizat.
Si nu mi-a fost greu sa inteleg mecanismul si sa-mi dau seama ca-l misca. Nestiinta, ignoranta, superficialitate, un sistem de valori gresit etc. Ceea ce ma mira pe mine este usurinta cu care noi ceilalti ne lasam prinsi in acest joc. Cum nu mai vedem realizarile noastre adevarate. Copiii nostri sanatosi si inteligenti, parintii care ne sunt alaturi, casele noastre linistite, sanatatea noastra, satisfactiile noastre profesionale si sufletesti. Mai, mai ca ne fac sa ne gandim daca nu cumva am dat gres.
Eu cred ca e momentul pentru o reconsiderare a ceea ce inseamna sa fi reusit in viata. A ceea ce inseamna sa fi realizat ceva si a lasa ceva in urma.
O saptamana buna va doresc!!! Si sa va simtiti cei mai impiniti oameni din lume!!!
Text: Alina Niculescu