Utilizarea plantelor medicinale: de la inceputuri si pana astazi

Utilizarea plantelor medicinale: de la inceputuri si pana astaziIn timpuri stravechi, pentru intretinerea vietii, omul primitiv isi procura hrana din mediul inconjurator. Aceste alimente erau formate in general din vegetale si carnea animalelor vanate, dar, in lupta pentru existenta, omul era adeseori ranit sau se imbolnavea si, ca si animalele, el se retragea in pesteri cautandu-si alinarea suferintelor in buruienile pe care le manca. Datorita judecatii superioare a omului si a capacitatii de a-si aduce aminte, omul le-a retinut pe cele care-i aduceau alinarea si vindecarea si a transmis din generatie in generatie observatiile sale, la inceput prin viu grai, apoi prin desene si mai tarziu prin scris.

Astfel s-a format comoara de cunostinte a medicinii populare, izvor de inspiratie si cercetare a oamenilor de stiinta de-a lungul veacurilor.

 

Informatii despre utilizarea plantelor medicinale

Despre utilizarea plantelor medicinale ne-au ramas date de la sumerieni (popor care a trait cu 6.000 de ani i.e.n), dupa care au urmat babilonienii si asirienii de la care s-au descoperit tablite de lut vechi de aproape 4.500 de ani ce reprezinta un adevarat dictionar al plantelor medicinale; mai apoi, in Egiptul antic, erau de asemenea pretuite, fapt dovedit de papirusurile vechi de mii de ani care cuprind numeroase retete medicinale pe baza de plante. Toate aceste cunostinte au fost preluate de medicina greaca, reprezentata prin cel mai mare medic al antichitatii, Hippocrat, de la care ne-a ramas vestita lucrare “Corpus Hippocraticum” in care a descris nu mai putin de 236 de plante medicinale. Romanii se inspira din medicina greaca, iar Pliniu cel Batran (24-79 e.n.), in celebra sa opera “Historia naturalis”, introduce produsele animale si vegetale intrebuintate in diferite tratamente. Medicul Galen, nascut in anul 130 e.n., a lasat numeroase lucrari de medicina si farmacie care au stat la baza terapeuticii pana in secolul al XIX-lea.

 

Plantele medicinale – siropuri si pilule

Arabii elaboreaza primele forme de medicamente din plante cum ar fi: pilule, siropuri, cataplasme, ape aromatice precum si multe altele, forme care se pastreaza pana in zilele noastre. Prescriptiile medicilor arabi fiind foarte complicate si depasind posibilitatile de preparare ale medicului curant fac sa apara o noua profesie, aceea de farmacist.
Paralel cu dezvoltarea medicinei in Asia si Europa, si independent de acestea, in China medicina populara are o veche traditie. Cu 3.000 de ani i.e.n., imparatul Sen Nung era preocupat de studiul plantelor medicinale, fiind considerat intemeietorul medicinei chineze. Tot in China s-a descoperit o carte scrisa cu 2.600 de ani i.e.n., in care sunt descrise plantele medicinale cu intrebuintarile lor. Plantele medicinale chineze apar pe piata Europei abia in anul 1517, cand prima corabie portugheza soseste la Canton.

 

Plantele medicinale sau buruienile de leac

Si la noi in tara, plantele medicinale au fost cunoscute inca din timpuri stravechi. Dacii si scitii aveau cunostinte despre folosirea plantelor medicinale. Herodot (484-425 i.e.n.), considerat parintele istoriei, mentioneaza obiceiul geto-dacilor de a folosi fumigatii de canepa pentru calmarea durerilor si producerea somnului. In anul 1578, apare la Cluj una dintre primele carti de plante medicinale numita “Herbarium”.
La inceputul secolului al XIX-lea, apar o serie de lucrari in care se recomanda podbalul si navalnicul pentru tuse, isopul in amestec cu otet pentru dureri de dinti, fiertura de pelin pentru gargara si multe alte tratamente asemanatoare.
Pentru foarte multa vreme, oamenii au crezut ca “buruienile de leac” au puteri misterioase, ascunse, insotind folosirea lor de vraji si descantece. Treptat, oamenii de stiinta, studiind puterea vindecatoare a diferitelor plante folosite de popor, au dezvaluit “tainele” ascunse ale acestora aratand ca pentru a obtine substantele medicamentoase din plante, se pot utiliza diferite procedee de preparare ca: infuzie, decoctie, maceratie, digestie etc., care in general se bazeaza pe extractia principiului sau a grupului de principii active, folosindu-se dizolvanti ca apa, vinul, alcoolul, otetul, uleiul, etc. Aceste solutii extractive se prepara prin actiunea lichidului dizolvant fie asupra unei singure plante, fie asupra unui amestec din mai multe plante.

 

Actiunea terapeutica a plantelor medicinale

Dupa actiunea lor terapeutica, aceste amestecuri au fost denumite: ceai pectoral, antibronsitic, diuretic, gastric, hepatic etc. Fiecare din aceste ceaiuri este alcatuit din flori, frunze, ierburi, radacini si fructe medicinale, care-si intregesc efectele vindecatoare.

Formele sub care putem folosi plantele ca tratamente naturiste sunt:

–  Infuzia (ceaiul) este forma cea mai obisnuita de extractie a substantelor active din plantele medicinale si consta in mentinerea plantei in apa clocotita timp de 15 minute. Intr-un vas smaltuit sau din portelan se pun 1-2 lingurite din planta maruntita, peste care se toarna un sfert de litru de apa clocotita. Vasul se acopera si se lasa 15 minute, amestecand din cand in cand. Dupa trecerea acestui timp, ceaiul se strecoara si se indulceste dupa gust. In diabet si in unele afectiuni ale stomacului manifestate prin diaree, ceaiul se bea neindulcit sau indulcit cu zaharina.

–   Decoctul (fiertura) este operatia prin care planta se amesteca cu cantitatea prescrisa de apa rece si se fierbe un timp anumit. Decoctul se strecoara fierbinte si se completeaza cu apa la volumul cerut. Se iau 1-2 lingurite de planta maruntita si se pun intr-un vas smaltuit peste care se toarna circa 300 g apa rece. Frunzele, florile si planta intreaga se fierb 10-15 minute, iar cojile si radacinile se fierb 30-40 minute. In general, se prepara prin decoctie numai ceaiurile din plantele al caror tesut este mai lemnos asa cum sunt radacinile si cojile.

–   Maceratia (plamadeala la rece) se foloseste la prepararea extractelor apoase, vinurilor, tincturilor si oteturilor medicinale, deoarece uneori principiile active se extrag printr-o sedere mai indelungata a plantelor in contact cu dizolvantul. Unele plante ca radacina de nalba, semintele de in se prepara numai prin macerare cu apa rece, fara a se mai fierbe.

–   Digestia (plamadeala la cald) este tot o macerare a plantelor cu un dizolvant oarecare. Aceasta trebuie realizata la cald, la o temperatura de 40-60?C. In acest mod se prepara unele uleiuri medicinale, ca cele de sunatoare si musetel.

–   Cataplasma (oblojeala) este un preparat de consistenta moale, care se obtine din planta macinata, amestecata cu apa pana ce se formeaza o pasta. Aceasta pasta se pune intre doua bucati de panza si se aplica pe partea bolnava.

Preparate obtinute din plante medicinale

–   Tincturile medicinale se obtin, in general, prin tratarea plantelor maruntite cu alcool de diferite concentratii. Ele sunt solutii extractive alcoolice, mai concentrate decat ceaiurile care se vor lua intern, cu picatura, in putina apa sau pe zahar.

–   Siropurile medicinale sunt solutii extractive apoase, la care se adauga zahar (cantitatea de zahar trebuie sa fie dubla fata de cantitatea de lichid).

–   Vinurile medicinale se prepara prin macerarea plantelor maruntite, folosindu-se 30-50g de plante pentru un litru de vin vechi si de buna calitate. Macerarea se face la temperatura camerei timp de circa o saptamana, dupa care se strecoara si se storc plantele.

–   Oteturile medicinale se prepara prin macerarea plantelor maruntite in otet de vin, la temperatura camerei, timp de o saptamana, dupa care intregul continut se strecoara prin panza si se stoarce, iar lichidul obtinut se completeaza cu otet pana la cantitatea initiala de la care s-a pornit. Otetul medicinal se intrebuinteaza numai extern.

–   Inhalatia se poate obtine din plante medicinale bogate in uleiuri volatile sau chiar din uleiuri volatile care se pun in vase de portelan peste care se adauga apa clocotita. Vaporii vor actiona atunci cand patrund prin inhalare in caile respiratorii.

–   Baile fitoterapeutice sunt formele de utilizare a plantelor medicinale in uzul extern sub forma de bai. Pentru a putea face o astfel de baie, se pun intr-un saculet de panza sau din tifon dublu plantele fragmentate. Acestea trebuie fierte in prealabil in 3-5 litri da apa care va fi adaugata la apa de baie (in cada) avand grija la temperatura.

–   Alifiile se pot prepara dupa urmatoarea reteta: se incing 500 g untura (fara sare) in care se adauga 4 maini pline de plante maruntite, care trebuie sa sfaraie scurt, se amesteca, apoi se ia de pe foc amestecand continuu timp de cateva minute. Se acopera si se lasa peste noapte, iar a doua zi se va incalzi usor si se va strecura printr-o bucata de tifon.

 

Text: Adelina Gruia – Medic specialist medicina de familie

Nota pentru articolul «Utilizarea plantelor medicinale: de la inceputuri si pana astazi»:1.00/ 5 (1 vot)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *