Am inceput sa scriu acest text cu un zambet larg pe buze. Si nu pentru ca urma sa scriu ceva excesiv de amuzant, ci datorita sursei de inspiratie. Cu “Iarna vrajbei noastre” in cap si umbland prin casa de colo, colo cu diverse indeletniciri casnice, mi-a venit ideea: vinerea fericirii noastre.
Vinerea este o zi pe care o tratam extrem de special. O asteptam in fiecare saptamana cu bucuria unui nou inceput. Si faptul ca ea, vinerea, inseamna inceputul unui weekend care nu tine decat doua zile nu ne face sa o asteptam cu mai putin entuziasm saptamana viitoare. Nu. In fiecare vineri de dimineata ne trezim cu acelasi zambet larg pe buze, cu acelasi chef de viata, cu la fel de multe planuri in cap si sperante in suflet. Parca restul vietii noastre ar incepe atunci. Parca celelalte zile ale saptamanii nu reprezinta altceva decat trepte pe care trebuie sa le urcam taras-grapis ca sa ajungem la… fabuloasa zi de vineri.
Si pe cat de fericiti suntem vinerea, pe atat de morocanosi incepem sa devenim duminica dupa-amiaza. Perspectiva zilei de luni se intinde ca o umbra pe fetele noastre. Uitam ca depinde de noi ca fiecare zi sa fie una de vineri.
Un sfarsit de saptamana fericit si linistit va doresc!!! Si va mai vand un pont: duminica dupa-amiaza ganditi-va ca urmeaza o zi de vineri. Poate inceputul de saptamana va fi mai usor si vom putea sa apreciem toate zilele saptamanii. Toate zilele vietii noastre. Ele sunt la fel de frumoase si trebuie apreciate deopotriva.
Text: Alina Niculescu