Silvian: Stimata doamna, ma numesc SILVIAN si vreau sa ma sfatuiti. Am citit cateva dintre scrisorile care va sunt adresate, dar mai cu seama raspunsurile m-au impulsionat. Stiu ca sunteti uneori aspra cu noi, cei care gresim, dar intotdeauna corecta… asa ca o “critica” de la dumneavoastra pot suporta mai usor. Cu ceva timp in urma (4-5ani), m-am indragostit. Eram casatorit ,dar relatia mea cu sotia se cam destramase.
Cand a aparut in viata mea Raluca (caci asa o cheama pe femeia pe care o iubesc), mi s-a parut ca s-a deschis in cer o poarta spre RAI… spre fericire. Era femeia perfecta pentru mine. Ne simteam “suflete pereche”(caci si ea ma iubea nespus). Povestea noastra de iubire a durat ceva vreme, timp in care eu am divortat (ea era deja divortata) si ne gandeam sa fim impreuna pe veci (nu s-a pus problema mariajului, amandoi fiind dezamagiti de casatoriile anterioare). Deodata insa, parca sub o vraja au inceput neintelegerile. Parca traiam “in alt film”.Parca ceva se rupsese intre noi. Nu ne-am mai vazut o vreme, timp in care eu am cunoscut o alta femeie, Ana. Relatia noastra a durat putin timp pentru ca gandul meu zbura mereu la Raluca (nu inteleg nici azi de ce ne-am despartit). Ana a ramas insarcinata rapid si cum de mult isi dorea un copil, m-a anuntat ca-l pastreaza indiferent de dorinta mea. O framantare ciudata pusese stapanire pe sufletul meu, ma gandeam la dragostea pierduta, apoi incercam sa o conving pe Ana sa renunte la copil. Parca o premonitie imi spunea ca nu va fi bine! Si asa s-a si intamplat. Ana a nascut un copil cu SINDROMUL DOWN (uneori, privindu-l, ma intreb daca gandurile mele negative nu au contribuit la “boala” lui). Am aflat ulterior ca ea stia de aceasta situatie inca de la ecografie si totusi mi-a ascuns. Ma uit cu disperare la micuta faptura nevinovata si imi vine sa urlu. Nu-l pot iubi pe copilul asta oricat de mult as incerca. Nu-l simt al meu! Oare ce se intampla cu mine? De ce am asa sentimente? Faptul ca Ana m-a mintit sa fie motivul? Cam in acea perioada, cand sufletul meu era sfasiat, am reintalnit-o pe Raluca, dragostea mea (caci asa o simt, singura mea mare dragoste). Ea, cu calmul si bunatatea ei, m-a ajutat consolandu-ma. Incerca sa-mi spuna ca nu eu sunt de vina pentru micutul acesta pe care cu greu il pot numi “al meu”. Cu Ana, convietuirea a devenit insuportabila, asa ca, dupa cateva luni, ne-am despartit. Raluca nu mai era libera, era intr-o relatie si nu puteam sa-i cer decat prietenia (si asta era prea mult sa-mi acorde dupa felul urat in care… am parasit-o). Supararea, stresul m-au facut sa ma imbolnavesc. Am DIABET… o pedeapsa de la Dumnezeu, cred, dar faptul ca trebuie sa am un regim special ma ajuta. Simt ca trebuie sa platesc, dar inca nu inteleg prea bine pentru ce. Nu am vrut decat putina fericire. Si totusi am ranit atata lume… Soarta, dupa un timp, mi-a scos in cale o alta femeie, Andra. Dorind sa scap de fantomele trecutului, m-am aruncat cu disperare in aceasta noua legatura, considerand ca e dragoste. Doream cu ardoare ca viata mea trista, plina de patima pentru Raluca sa se schimbe… Doream sa dau uitarii un copil… nereusit. Credeam ca daca voi mai incerca, voi putea sa am in sfarsit un copilas normal. Dumnezeu mi-a ascultat ruga (sau nu?) si am primit doi copii: un baiat si o fetita (gemeni). Dar parca tot nu sunt multumit cu viata pe care o am. Cu Andra nu m-am casatorit (n-as mai putea sa incerc din nou), dar crestem impreuna copiii. Deocamdata sunt mici ca sa-mi pot da seama daca sunt… bine (mereu mi-e teama ca ceva nu e in regula!). Dar sufletul meu tanjeste dupa marea mea dragoste… O vad mereu pe ea, pe Raluca (avem afaceri impreuna). Mereu imi da sfaturi cand sunt disperat… Acum, insa, nu-i mai pot cere sa fie din nou “a mea”. Dupa cata suferinta i-am pricinuit si ei! Uneori, ma simt blestemat. Ma intreb oare ce lucruri groaznice trebuie sa platesc! Credeti in reincarnare, in soarta, in destin? Credeti ca mai am sansa sa fiu fericit in aceasta viata?
Cezara Dafinescu: Cred in reincarnare, cred in destin si soarta, dar mai cred in oameni. Responsabili, maturi, care nu confunda o dorinta de moment cu marea dragoste. Stiu ca voi fi aspra, dar nu pot fi de acord cu tine si cu superficialitatea cu care iubesti sau nu, faci sau desfaci legaturi (casatorii). Tu, egoist, te gandesti numai la dragostea ta, dar te-ai pus in pielea sotiei care trebuie sa creasca singura un copil cu probleme? Dar in pielea Andrei, pe care, dupa cum vad, nu o iubesti suficient incat sa-i dedici toata afectiunea ta? Dar la cei trei copii ai tai (caci ai trei… tine minte, chiar daca, superficial cum esti, hotarasti ca pe unu nu trebuie sa-l iubesti) te gandesti?Acum esti la inceput, dar ai o viata intreaga in care trebuie sa-i ingrijesti si sa-i iubesti. Tu te grabesti sa dai vina pe DESTIN! Sigur ca nimic nu se intampla fara voia lui Dumnezeu, dar parca prea usor Il faci doar pe EL raspunzator pentru actiunile tale. FERICIREA DUPA CARE TANJESTI O STRICA DESEORI PE CEA PE CARE O AI. George Sand spunea: “Adevaratele dureri sunt cele pe care le duci in tacere si de care nu vrei sa fii nici compatimit, nici mangaiat”. Du-ti “crucea” cu seninatate si umilinta… incearca sa-ti revizuiesti comportamentul fata de cei din jur… Da mai multa iubire si iertare. Relatiile de o viata te invata lectii pentru o viata, lucruri pe care trebuie sa construiesti pentru a avea o fundatie solida, emotional.Treaba ta este sa accepti… lectia si sa pui ceea ce ai invatat in practica in toate celelalte relatii si aspecte ale vietii tale.
Indrazneste si tu sa ii scrii Cezarei Dafinescu despre problemele care te preocupa! Are raspunsuri minunate, presarate cu un strop de optimism, zambete sincere si toata bunavointa din lume. O parere obiectiva asupra problemei care te macina, comunicata intr-o maniera remarcabila, de catre un om de o asemenea valoare, te poate scoate din impas. Scrie-ne pe adresa [email protected] si noi vom avea grija sa iti primesti raspunsul de la Cezara Dafinescu. Declarata de-a lungul timpului una dintre cele mai frumoase si mai talentate actrite ale Romaniei, noi adaugam ca este si o femeie de o intelepciune cum rar mai gasesti.