Delia: Ma cheama DELIA, am 31 de ani… si sunt nefericita in dragoste! De cand ma stiu, am dorit sa fiu iubita si sa iubesc, dar nu am avut parte decat de suferinta si deceptii. Doru, primul meu iubit, dupa cativa ani de “prietenie”, m-a parasit pentru o colega de facultate… mai “dezinvolta”. Am suferit, am plans, apoi am spus ca sunt tanara si viata merge inainte. L-am cunoscut apoi pe Ionut. Era din provincie si, ca sa nu mai plateasca la gazda, l-am acceptat la mine in garsoniera.
O vreme, lucrurile au mers O.K., dar cand am terminat facultatea, el a plecat in Anglia, la un serviciu mai bun. Bineinteles, nu s-a pus problema sa ma ia cu el, iar eu nu am indraznit sa-i reprosez nimic. Doar ca, uneori, ma gandeam cu o strangere de inima ca “dragostea” noastra a fost conditionata de… garsoniera mea. Am plans putin cand a plecat si apoi… l-am iertat. Alex, un alt iubit de-al meu, era la acelasi serviciu cu mine. Era un barbat frumos, inteligent, dar foarte egoist. Nu il interesa decat persoana lui. Uneori, venea acasa, ma saruta si-mi spunea: “Imbraca-te frumos ca mergem la restaurant sa te cunoasca un prieten de-al meu”. Atunci cand toate privirile se indreptau spre mine, citeam in ochii lui ca era mandru de mine. Cand l-am dus acasa, la parintii mei (locuiau intr-o vila frumoasa, la sosea), a privit scrutator casa, apoi sufrageria si, fara nicio jena, in fata tatalui meu, mi-a spus: “Perdeaua o vom schimba… Covorul nu-mi place…” Am ramas inmarmurita! Tata la fel. Alex isi facea deja planuri de viitor! Pe el l-am parasit eu! Era prea mult. Nici macar nu se ascundea. Spunea pe fata ce intentii are cu viata mea, familia mea, casa parintilor mei. Noi toti eram cantitati neglijabile. Am plans… putin si de data asta, l-am iertat si l-am parasit. Ma simteam intr-o piesa de Caragiale, cand personajul (Mangafaua) plangea putin si ierta! Au mai fost apoi cativa pe care… i-am iertat si care m-au folosit. Apoi am hotarat sa traiesc singura! Sunt oare atat de slaba si naiva!? Asta trebuie sa fie soarta mea!? Sa plang si sa iert pentru putina fericire?
Cezara Dafinescu: Draga mea, tu esti prea buna si, uneori, bunatatea este confundata cu… prostia. Noi atragem intotdeauna ce meritam. Nimic nu e intamplator. Eu cred ca acum tu nu mai ai incredere in tine. Spaima ca vei fi tratata asa cum ai fost si pana acum atrage in preajma ta tot felul de indivizi egoisti, profitori, care, de fapt, nu te merita. De curand, mi-a cazut in mana un text in care cred ca te regasesti! Citeste-l si, mai ales, intelege ce e de inteles! SUCCES! Si astept o scrisoare mai optimista.
Am gresit…
… atunci cand am renuntat la visurile mele doar pentru ca altii m-au descurajat…
… cand am spus “Nu mai pot!”, inainte sa fi incercat macar…
… cand am ascultat pareri despre mine si am suferit, uitand ca nu ar trebui sa las pe nimeni sa imi spuna cine sunt…
… cand m-am lasat amagita de cuvintele frumoase si de promisiunile unor oameni care au vazut in mine doar o punte catre scopurile lor…
… cand nu am spus adevarul de teama ca-i voi indeparta pe aceia care nu-l suportau…
… cand am amanat sa spun: “Iarta-ma!”, “Imi pare rau!”, “Te iubesc!”…
… cand mi-a fost teama sa mangai, sa imbratisez si sa sarut…
… cand am lasat orgoliul sa ma instraineze de oameni…
… cand nu am facut primul pas spre impacare…
… cand am dus lupte care nu erau ale mele…
… cand am risipit cuvinte, emotii si lacrimi…
… cand am judecat fara a cunoaste…
… cand am vorbit in loc sa fi ascultat…
… cand am ales rational si mi-am ignorat chemarea inimii, temandu-ma de judecatile lumii…
… cand m-am amagit cu iubiri si cu prietenii iluzorii…
… cand m-am lasat condusa de slabiciuni si n-am avut curaj sa renunt la oameni care nu ma meritau, crezand ca nu voi putea trai fara ei…
… cand am cersit iubire si am implorat iertare pentru greseli inchipuite…
… cand m-am invinovatit si am crezut ca nu sunt destul de buna pentru a merita dragostea anumitor oameni…
… cand m-am simtit urata, nedemna si inutila…
… cand am ales singuratatea pentru ma proteja de cotropitorii de suflete…
… cand m-am irosit straduindu-ma sa le dovedesc cum sunt cu adevarat acelora incapabili sa ma cunoasca…
… cand nu mi-am protejat secretele si am uitat ca unii cauta doar sa afle lucruri compromitatoare pe care sa le foloseasca mai tarziu impotriva ta…
… cand m-am incapatanat sa astept in fata unor usi inchise definitive…
… cand nu i-am iertat de indata pe cei care mi-au gresit si am dus povara unor incarcaturi sufletesti nemeritate si inutile…
… cand n-am ales un drum diferit si m-am incapatanat sa merg alaturi de unii oameni pentru care eram doar o umbra…
… cand am renuntat la mine pentru a fi asa cum au vrut altii…
… cand m-am lasat folosita si am uitat ce merit cu adevarat.
Am gresit, dar m-am iertat si am invatat!
Indrazneste si tu sa ii scrii Cezarei Dafinescu despre problemele care te preocupa! Are raspunsuri minunate, presarate cu un strop de optimism, zambete sincere si toata bunavointa din lume. O parere obiectiva asupra problemei care te macina, comunicata intr-o maniera remarcabila, de catre un om de o asemenea valoare, te poate scoate din impas. Scrie-ne pe adresa [email protected] si noi vom avea grija sa iti primesti raspunsul de la Cezara Dafinescu. Declarata de-a lungul timpului una dintre cele mai frumoase si mai talentate actrite ale Romaniei, noi adaugam ca este si o femeie de o intelepciune cum rar mai gasesti.