Adriana: Ma numesc ADRIANA si sunt insarcinata in luna a 3-a. Eu sunt foarte fericita pentru copil, dar se pare ca sotul meu se obisnuieste greu cu gandul ca va deveni tata. Are mereu escapade sentimentale, este distant, mereu absent…
la propriu si la figurat. Cu cateva zile in urma, mi-a luat masina si a disparut, anuntandu-ma ca are nevoie de… o vacanta. Disperata, am inceput sa caut pe la prieteni o masina cu care sa plec in urmarirea lui. Simteam acea neputinta care te indeamna la lucruri pe care, in conditii normale, nu le-ai putea face. Cand in sfarsit am gasit acea masina, am luat o prietena cu mine si am plecat la Sinaia. Simteam ca innebunesc! Nu stiam exact unde merg, ce voi face, dar nu ma mai puteam opri. Trebuia sa aflu adevarul! Am umblat nauca pe strazi necunoscute, cautandu-mi masina. Se facuse intuneric, frig, eram flamanda si obosita, dar nu ma mai interesa nimic. Simteam ca era in Sinaia, simteam ca era pe undeva prin preajma. Si, deodata, printre copaci am vazut… albastrul masinii… Mai precis am simtit ca era masina. Prietena mea era paralizata de spaima. Ma urmarea cu ochii mariti si nu indraznea sa spuna un cuvant. Era un martor mut, dar atat de necesar mie in acele momente. Cu un curaj nebun, am apasat clanta vilei si usa s-a deschis… In fata mea era un living elegant, o masa incarcata de sticle, pahare si… Barbatul meu intr-un fotoliu tinand in brate o blonda sumar imbracata. Cealalta blonda, pentru ca erau… doua (una nu era de ajuns) tocmai venea cu un platou. Totul s-a petrecut intr-o fractiune de secunda. Ei au ramas inmarmuriti, eu am intrat ca o avalansa, intr-o clipa am vazut cheile masinii, le-am luat si la fel de repede am disparut. Am urcat in masina mea, cea albastra, prietena mea urmand sa conduca pana acasa masina cu care venisem. Nu stiu cum am ajuns pana acasa. Si intocmai ca in romanele proaste… “m-am mutat la mama”! Acum, telefonul suna mereu, e el, iubitul meu sot, dar eu nu vreau sa raspund… Vreau sa-mi fac ordine in ganduri… Vreau sa iau o hotarare cu privire la viata mea, dar mai cu seama la viata fiintei nenascute inca. Si mai cu seama vreau sa va cer sfatul! Sa mai cred in casnicia mea, sa divortez?! Sa aduc pe lume un copil care nu va avea tata? Va rog, ajutati-ma sa gasesc niste raspunsuri!
Cezara Dafinescu: Draga mea, m-a mahnit scrisoarea ta. Nu e placut sa vezi cum unii barbati sunt iresponsabili. Nu-mi vine sa cred ca poate exista un astfel de om! Sincer, nu stiu ce sa te sfatuiesc in privinta… divortului. Numai tu poti hotari. Cat despre copil, el e un dar de la Dumnezeu si nu ai dreptul sa renunti la el! Un copil e un miracol. Nu poti renunta la mica faptura care nu are nicio vina. Trebuie sa fii curajoasa si sa-ti asumi riscul de a-l creste chiar si singura.
Indrazneste si tu sa ii scrii Cezarei Dafinescu despre problemele care te preocupa! Are raspunsuri minunate, presarate cu un strop de optimism, zambete sincere si toata bunavointa din lume. O parere obiectiva asupra problemei care te macina, comunicata intr-o maniera remarcabila, de catre un om de o asemenea valoare, te poate scoate din impas. Scrie-ne pe adresa [email protected] si noi vom avea grija sa iti primesti raspunsul de la Cezara Dafinescu. Declarata de-a lungul timpului una dintre cele mai frumoase si mai talentate actrite ale Romaniei, noi adaugam ca este si o femeie de o intelepciune cum rar mai gasesti.