New York a deschis sezonul primăvară-vară 2027 privind spre propriile arhive. În șase zile și aproape 70 de prezentări, casele istorice au readus pe podium croieli, imprimeuri și obiecte definitorii lor. Diferența dintre colecții nu a stat în cât de adânc au săpat în trecut, ci felul în care fiecare designer și-a folosit moștenirea. Cele mai convingătoare propuneri au revizuit codurile casei. Cele mai slabe au finisat idei deja validate comercial.
De la apariția Cult Gaia până la spectacolul care a închis săptămâna, vom prezenta zece dintre colecțiile care ne-au atras atenția. Aproape toate au arătat impecabil în imagini. Puține au avut însă greutatea necesară pentru a schimba conversația. Sezonul nu a fost lipsit de idei, dar rareori le-a împins dincolo de terenul sigur al unei case cu istorie. Asta explică de ce diferențele reale s-au văzut mai ales în proporție, material și styling.
Cult Gaia, 9 septembrie
Cult Gaia a deschis neoficial săptămâna cu Behesht, cuvântul persan pentru „rai”. Brandul fondat de Jasmin Larian Hekmat a ales Gilder Center pentru a doua prezentare newyorkeză. Arhitectura semnată de Jeanne Gang, cu volume dure din beton modelate organic, a rezumat ambiția colecției.
Cult Gaia și-a construit succesul prin accesorii care funcționează imediat în fotografie. De data aceasta, același instinct decorativ a trecut asupra hainelor. Au apărut costume cu umeri accentuați, plissé, zale aurii, transparențe, sandale gladiator și rochii din mătase pictate manual. Pielea bronzată și cozile în nod au continuat fantezia unei veri fără sfârșit. La final, petale au căzut din tavan peste un spațiu care semăna cu o peșteră atent luminată.
Imaginea a fost controlată până la ultimul detaliu, iar rezultatul a susținut perfect direcția colecției. Behesht funcționează atât ca atmosferă, cât și ca garderobă: piesele își păstrează forța și dincolo de decorul spectaculos. Cult Gaia confirmă că știe să creeze obiecte memorabile, dar și o colecție coerentă, recognoscibilă și relevantă după ce petalele au fost măturate.
Diane von Furstenberg, 10 septembrie
Diane von Furstenberg a deschis calendarul oficial pe High Line, cu prima prezentare pe podium a casei după aproape zece ani. Momentul a marcat și debutul lui Henry Zankov ca director artistic. Designerul cunoaște bine compania, unde a lucrat între 2014 și 2018, înainte să-și lanseze propria marcă de tricotaje.
Zankov a schimbat ordinea obișnuită a lucrurilor la DVF. A pornit de la culoare, nu de la imprimeu, iar această decizie i-a oferit colecției cele mai bune momente. Roșul tomată, albastrul păun, jadul și fucsia au trecut prin rochii fluide din jerseu și șifon. Lor li s-au alăturat siluete moi, un trenci reușit din piele și piele întoarsă, plus un motiv confetti construit din mostre textile. Vântul de sub High Line a pus materialele în mișcare și a demonstrat că aceste haine au fost gândite pentru corp, nu doar pentru cadru.
Colecția nu a avut aceeași claritate de la început până la final. Zankov a fost convingător când a lucrat cu volume relaxate și culoare saturată. Dar când s-a întors la imprimeurile de arhivă și la piesele de bază, energia s-a pierdut puțin. Revenirea DVF contează. Acesta este un debut promițător și direcția există, dar are nevoie de editare.
Proenza Schouler, 10 septembrie
Câteva ore mai târziu, Rachel Scott și-a prezentat a doua colecție pentru Proenza Schouler la Gotham Hall. Dacă debutul ei fusese prudent, sezonul acesta a lăsat mai mult loc culorii și contradicțiilor. Scott a pornit de la felul în care se îmbracă femeile din New York, fără să respecte disciplinat granița dintre zi și seară. O rochie cu paiete poate apărea dimineața. Denimului nu îi este interzisă noaptea.
Ideea s-a văzut în paltoane cu imprimeu zebră, cămăși-rochie florale și transparente, purtate peste veste și blugi, dar și în rochii cu paiete așezate aparent neglijent pe corp. Peplumurile ascuțite au adus structură, în timp ce drapajele au păstrat mișcarea. Pantofii cu vârf pătrat și toc kitten alungit au introdus o deformare controlată. Accesoriul strategic a fost PS1 Walker, o versiune mai moale și mai simplă a genții PS1.
Scott nu conservă Proenza Schouler și nici nu șterge ce a existat înaintea ei. Verifică fiecare cod și decide ce mai poate produce tensiune astăzi. Fluența ei în vocabularul casei este evidentă. Următoarea probă este dorința, care nu apare automat dintr-o execuție corectă. Totuși, această colecție a avut un punct de vedere. A tratat trecutul ca pe un material de lucru, nu ca pe o plasă de siguranță.
Tommy Hilfiger, 10 septembrie
Tommy Hilfiger a revenit pe podium la Plaza, hotelul în care el și soția sa au locuit mai bine de un deceniu. Titlul, Prep Made Current, a spus direct ce urma. Designerul și-a adaptat vocabularul unei generații mai tinere.
Gigi Hadid a deschis prezentarea în pantaloni roșii lejeri, sacou bej și pălărie bucket bleumarin. Romeo Beckham a închis-o. Între cele două apariții au venit tricouri de rugby, dungi Oxford, polouri, pantaloni chino, croială Ivy și carouri în roșu, alb și bleumarin. Detaliile cele mai bune au apărut când Hilfiger a intervenit asupra formulei. Mătasea a înlocuit bumbacul pe tricourile de rugby. Jachetele de navigație au primit inserții din piele întoarsă. Carourile au trecut pe bermude alungite și rochii-palton cu fermoar.
O orchestră a interpretat Jay-Z, iar Slayyyter a cântat în final. La Hilfiger, spectacolul este parte din mecanismul de brand. Revenirea a funcționat mai bine ca eveniment decât ca propunere de croială. Când designerul lucrează precis cu propria arhivă, rezultatul are identitate. Când repetă ideea de prep, hainele se confundă cu o categorie pe care chiar el a făcut-o omniprezentă.
Tory Burch, 10 septembrie
Tory Burch a închis selecția noastră din prima zi oficială în grădina scufundată a lui Isamu Noguchi. Colecția a pornit de la „ochiul colecționarei”, femeia care adună obiecte în timp și le poartă după o logică personală. Burch a descris rezultatul drept întâlnirea dintre opulența feminină și pragmatismul american.
Paleta a fost voit suprasaturată. Rochiile din poplin cu tie-dye mov și portocaliu au apărut lângă o rochie-sac din tafta lila, cu broderie florală metalică. Eșarfele din pene au traversat mai multe ținute. Croiala a ținut ansamblul în echilibru prin rochii militare din lână și in și costume construite în tradiția Savile Row. În cealaltă direcție, tricotajele sport au combinat roșul tomată cu violetul intens. Polourile din vâscoză au fost purtate cu pantaloni din catifea reiată.
Un cardigan verde, strâns în talie și acoperit cu broderie flocată mov, a concentrat cel mai bine ideea colecției. Părea găsit într-un cufăr venețian, dar avea proporții actuale. Escarpenii ascuțiți, decorați cu funde, au completat linia fără să o transforme într-un catalog de accesorii. Conceptul colecționarei putea deveni o scuză pentru acumulare. Burch a evitat capcana. A lăsat loc excentricității, dar a păstrat hainele lizibile. A fost una dintre cele mai bine editate colecții ale săptămânii.
Michael Kors, 11 septembrie
În dimineața următoare, Michael Kors a ocupat grădina cu sculpturi a MoMA cu o colecție construită pe geometrie, culoare și modernism american. Carmen Herrera, Alexander Calder și Ellsworth Kelly s-au aflat printre referințe. Pe podium, acestea au devenit costume înguste, paltoane ușoare și taioare cu fuste mini, în verde Kelly, roșu tomată și galben intens.
Un palton cu aplicații florale, o fustă midi cu volum și o rochie-lalea fără mâneci au dus mai departe registrul grafic. Nu au existat rochii de bal, iar absența lor a contat. Kors a ales o siluetă compactă, controlată, în opoziție cu volumele relaxate care au dominat o bună parte din săptămână. Accesoriile au preluat referințele sculpturale. Gențile au fost prinse în cercuri metalice, portmoneele au devenit coliere, iar bijuteriile supradimensionate au funcționat ca semne grafice.
Machiajul a urmat aceeași regulă. Fețele au rămas curate, întrerupte de buze roșii sau galben neon pe pleoape. După câteva sezoane previzibile, Kors a livrat o colecție proaspătă și precisă. Nu a deschis însă un teritoriu nou. Modernismul a revigorat inteligent o formulă cunoscută. Rezultatul este convingător și comercial, fără să fie o ruptură. Tocmai controlul său lasă senzația că se putea merge mai departe.
Calvin Klein Collection, 11 septembrie
La câteva ore după Michael Kors, Veronica Leoni a prezentat al patrulea său sezon pentru Calvin Klein Collection. A fost și cea mai limpede demonstrație de design a săptămânii. Leoni a descris procesul drept o disciplină a eliminării: scoți până când rămâne doar ceea ce susține haina.
Vocabularul a pornit din piesele fundamentale ale casei: paltonul, cămașa, taiorul, pantalonul, fusta creion și furoul. Unele siluete au fost lungi și înguste. Altele au fost prinse ferm în talie. La Terminal Warehouse, clădire industrială din 1891, sculpturile de oțel ale lui Walter De Maria au ocupat podeaua. Decorul nu a încercat să concureze hainele. A repetat aceeași logică a reducerii.
Minimalismul devine ușor o formulă prudentă, mai ales la Calvin Klein. Leoni a evitat capcana mutând atenția asupra relației dintre material, proporție și corp. După trei sezoane în care a testat identitatea casei, acum a formulat-o fără ezitare. Nu a reprodus nostalgia anilor ’90 și nici nu a transformat arhiva într-o colecție de citate. A folosit austeritatea ca instrument contemporan. Front row-ul încărcat de vedete a produs zgomotul obișnuit. Hainele nu au avut nevoie de el. Calvin Klein a oferit cel mai solid argument al sezonului pentru relevanța minimalismului american.
Altuzarra, 12 septembrie
Sâmbătă dimineață, Joseph Altuzarra a așezat pe fiecare scaun din Woolworth Building un album dedicat Casei Susanna. Refugiul din Catskills le oferea, în anii ’50 și ’60, bărbaților care se îmbrăcau în femei un spațiu pentru intimitate, libertate și asumare. Referința a adus colecției o încărcătură emoțională rară în acest sezon.
Construcția a urmat o trecere treptată de la rigiditate la moliciune și de la codurile vestiarului masculin american la o feminitate tot mai vizibilă. Jacheta de lucru, purtată deschis peste crinoline lăsate, a surprins cel mai bine transformarea. Texturile au fost bogate, culoarea optimistă, iar transparențele au apărut fără să devină singurul argument. Altuzarra a reluat și câteva siluete din propriile colecții mai vechi, inclusiv lungimea până la genunchi, despicăturile și broderiile elaborate.
Premisa a avut mai mult curaj decât execuția. Deși colecția a fost mai liberă, croiala a rămas calculată pentru vânzare. Multe piese vor funcționa mai bine separat decât în stilizarea densă de podium. Tensiunea dintre control și expunere a păstrat totul coerent. Altuzarra a abordat subiectul cu delicatețe, fără să-l transforme într-un decor intelectual. I-a lipsit pasul prin care această libertate ar fi modificat radical construcția hainelor. A fost una dintre ideile puternice ale săptămânii, dusă până la jumătate.
Anna Sui, 12 septembrie
În aceeași după-amiază, Anna Sui a prezentat Wonderment la National Arts Club. Punctul de plecare a fost un grup de picturi semnate de Howard Gardiner Cushing, descoperite într-un număr Vogue din anii ’70. Sui nu le-a reprodus literal. Le-a trecut prin propriul vocabular romantic și le-a schimbat “temperatura”.
Movul, lavanda, rozul vechi, cremul și albastrul de denim au apărut pe dantelă, croșet, point d’esprit și satin. Esențial a fost spațiul dintre straturi. Materialele transparente au lăsat să se vadă lenjeria și fragmentele de culoare de dedesubt, astfel încât acumularea nu a devenit greoaie. Sui își stilizează singură fiecare apariție, iar alăturările neașteptate îi poartă amprenta. Chartreuse peste lavandă și lenjerie alături de denim nu par aici exerciții de styling, ci o limbă vorbită fluent.
National Arts Club, cu lemnul întunecat și vitraliile istorice, a accentuat aerul de intruziune jucăușă. Actualitatea colecției a stat însă în tehnică. Jacardul, broderia și paietele au fost reunite digital într-o singură țesătură. Croșetul manual și florile vopsite la M&S Schmalberg au păstrat urmele lucrului artizanal. Tehnologia nu a înlocuit meșteșugul, ci i-a făcut costul posibil. Anna Sui cultivă această lume de decenii. Surpriza nu vine din schimbarea registrului, ci din disciplină. Wonderment a fost bogată, dar niciodată sufocantă.
Thom Browne, 15 septembrie
Thom Browne a închis săptămâna la The Shed, într-o grădină suprarealistă cu frunze uriașe, narcise de dimensiunea unui om și un cocon așezat în centru. A Bug’s Life a furnizat punctul de plecare. Designerul deschisese deja firul entomologic în colecția masculină, iar la New York l-a transformat într-o poveste despre metamorfoză.
Din cocon a ieșit un model devenit fluture, introducând cele 57 de apariții. Sub această construcție teatrală se afla garderoba cunoscută a lui Browne: costumul gri, proporțiile de uniformă școlară, fustele plisate, jachetele scurte și corsetele. Libelule, furnici, molii și gândaci au apărut în broderie, intarsie și patchwork. Un taior galben din tweed, decorat cu o floarea-soarelui și o albină, a arătat nivelul de precizie al atelierului. Până și pantofii au purtat imagini de insecte.
Metoda lui Browne este cunoscută. Stabilește o garderobă strictă, apoi o împinge într-o fabulă până când povestea pare să o înghită. Croiala rămâne impecabilă, iar piesele pot exista și fără scenografie. Limita este familiaritatea procedeului. După mai bine de douăzeci și cinci de ani, teatrul nu mai produce aceeași surpriză. Finalul a fost spectaculos, atent executat și complet recognoscibil. Nu a fost însă riscant.
Ce rămâne după NYFW SS27?
Firul comun al sezonului a fost arhiva, dar simpla ei prezență nu spune mare lucru. Contează distanța designerului față de propriul trecut. Calvin Klein a formulat cel mai clar răspuns. Veronica Leoni a readus corpul în centrul minimalismului, fără nostalgie. Rachel Scott a tratat codurile Proenza Schouler ca pe niște întrebări deschise. Altuzarra a găsit premisa cea mai bogată, chiar dacă nu a dus schimbarea până în construcția fiecărei piese.
Tory Burch a livrat colecția cea mai completă tehnic. Henry Zankov a indicat o direcție credibilă pentru DVF, dar nu a separat încă noul capitol de arhivă. Michael Kors și Tommy Hilfiger au lucrat impecabil în formule cunoscute. Cult Gaia a câștigat imaginea serii, nu garderoba. Anna Sui și Thom Browne au rămas fideli lumilor lor, însă numai la Sui tehnica a adus prospețime.
New York nu duce lipsă de competență, haine vandabile sau decoruri memorabile. În acest sezon, i-a lipsit riscul. Cele mai bune colecții nu și-au negat trecutul, dar nici nu l-au tratat cu reverență. L-au editat și l-au obligat să răspundă prezentului. O arhivă bine administrată poate susține un business și produce imagini excelente. Nu garantează însă o idee nouă.
Surse imagini: Instagram @AnnaSui @Altuzarra @MichaelKors @CalvinKlein @ToryBurch @DVF @ProenzaSchouler @TommyHilfiger @CultGaia @ThomBrowne
