Trauma nu rămâne întotdeauna în trecut. Uneori, ea se strecoară discret în gesturile cotidiene – în felul în care păstrăm obiecte, în frica de a risipi, în dificultatea de a avea încredere sau în nevoia constantă de control. Specialiștii numesc acest fenomen traumă intergenerațională, iar în cartea Rupe cercul. Un ghid de vindecare a traumei intergeneraționale, apărută la Editura Trei, psiholoaga Mariel Buqué explică modul în care aceste mecanisme se transmit de la o generație la alta, dar și cum pot fi recunoscute și transformate.
Pași utili pentru a recunoaște și a vindeca trauma intergenerațională
Primul pas este conștientizarea tiparelor moștenite. Multe comportamente pe care le considerăm pur și simplu parte din personalitatea noastră pot fi, de fapt, reacții învățate în familie. De exemplu, teama de a arunca lucruri sau sentimentul de vinovăție legat de risipă pot proveni din experiențele de lipsuri trăite de generațiile anterioare.
Al doilea pas este înțelegerea originii acestor comportamente. Atunci când înțelegem contextul în care părinții sau bunicii noștri au dezvoltat anumite strategii de supraviețuire, putem privi aceste tipare cu mai multă compasiune și mai puțină judecată. Această perspectivă ajută la separarea trecutului de prezent.
Un alt pas important este observarea modului în care corpul reacționează la stres. Trauma nu este doar o experiență emoțională, ci și una fizică. Ea poate rămâne stocată în sistemul nervos, influențând modul în care reacționăm la incertitudine, la relații sau la schimbare.
În procesul de vindecare este esențială și identificarea tiparelor relaționale. Modul în care ne raportăm la ceilalți – fie că este vorba despre dificultatea de a avea încredere, de a exprima emoții sau de a seta limite – poate reflecta experiențe transmise din familie.
Nu în ultimul rând, transformarea conștientă a acestor tipare presupune exerciții de reflecție, lucrul cu emoțiile și, uneori, sprijin terapeutic. Schimbarea circumstanțelor de viață nu este întotdeauna suficientă pentru a rupe cercul traumei; este nevoie de înțelegere și de un proces activ de vindecare.
Moștenirea fricii ascunsă în gesturi banale
Un exemplu surprinzător al modului în care trauma se transmite din generație în generație este relația cu obiectele din jurul nostru. Punga cu pungi, sertarele pline de lucruri „care ar putea fi utile într-o zi” sau cutiile cu obiecte păstrate ani la rând nu sunt doar obiceiuri domestice. În multe cazuri, ele reflectă strategii de supraviețuire dezvoltate în contexte de lipsuri reale.
În introducerea cărții Rupe cercul, Mariel Buqué povestește cum aceste tipare au existat și în propria sa familie. În casa lor se adunaseră, de-a lungul anilor, numeroase cutii cu obiecte păstrate „pentru orice eventualitate”. Abia mai târziu a înțeles că ceea ce se păstra, de fapt, în acele cutii nu erau lucrurile în sine, ci frica de a rămâne fără nimic.
Mama autoarei crescuse într-un context marcat de sărăcie, iar această experiență îi modelase profund relația cu resursele. Chiar și după ce familia a emigrat în Statele Unite și situația materială s-a schimbat, obiceiul de a păstra și repara obiecte a rămas prezent. Lucrurile erau împachetate și trimise familiei rămase în Republica Dominicană, din dorința de a preveni orice posibilă lipsă.
Ce este trauma intergenerațională
Trauma intergenerațională este un tip de traumă emoțională care nu aparține doar unei singure persoane sau unui singur moment din viață. Ea poate traversa generațiile, influențând gândurile, emoțiile și comportamentele mai multor membri ai aceleiași familii.
Potrivit lui Mariel Buqué, această traumă afectează simultan mintea, corpul și spiritul. Ea poate modela modul în care interpretăm lumea, felul în care reacționăm la stres sau capacitatea de a crea relații sigure.
Există două moduri principale prin care trauma poate fi transmisă. Primul ține de biologie, prin modificări ale expresiilor genetice. Experiențele traumatice pot influența modul în care anumite gene sunt activate, iar aceste vulnerabilități pot fi transmise generațiilor următoare, crescând sensibilitatea la stres.
Al doilea mod de transmitere este prin experiențele de viață și relațiile familiale. Copiii învață, adesea inconștient, comportamentele și mecanismele emoționale ale îngrijitorilor lor. Astfel, tiparele de frică, control sau neîncredere pot deveni parte din identitatea unei familii, chiar și atunci când contextul social s-a schimbat.
De la înțelegere la transformare
Cartea Rupe cercul. Un ghid de vindecare a traumei intergeneraționale propune un parcurs de conștientizare și transformare a acestor tipare. Structurat în trei părți – „Ce ai moștenit”, „Există mai multe straturi” și „Transformă-ți moștenirea” – volumul combină explicații psihologice riguroase cu exerciții practice și reflecție ghidată.
Cititorii sunt invitați să exploreze relația cu trauma nevindecată, rolul copilului interior, influența moștenirii genetice și modul în care trauma este stocată în corp și în sistemul nervos. Cartea analizează și impactul traumei colective, al normelor culturale și al experiențelor sociale asupra modului în care suferința este transmisă între generații.
Prin teste, exerciții și tehnici de reglare a sistemului nervos, ghidul oferă instrumente concrete pentru identificarea tiparelor moștenite și pentru construirea unei relații mai conștiente cu propria istorie familială.
Despre autoare
Dr. Mariel Buqué este psiholog și specialist în trauma intergenerațională, cu experiență clinică și de formare internațională. Este fondatoarea metodei BTC Generational Trauma Therapy™ și CEO al programului Break the Cycle Psychotherapy & Consulting, prin care lucrează atât cu persoane individuale, cât și cu organizații globale.
Activitatea sa îmbină cercetarea, practica terapeutică și educația aplicată, cu un accent constant pe responsabilitate, reziliență și transformarea conștientă a moștenirii emoționale transmise între generații. Cartea Rupe cercul. Un ghid de vindecare a traumei intergeneraționale este disponibilă la Editura Trei (partener al proiectului Biblioteca Tonica) inclusiv în format ebook.
