Tot mai mulți oameni vorbesc astăzi cu ChatGPT despre orice. O fac fără ezitare, cu o ușurință care acum câțiva ani ar fi părut ciudată, dacă nu de-a dreptul bizară. Am observat asta în jurul meu: prieteni care cer sfaturi despre relații, colegi care discută despre anxietăți, cunoștințe care povestesc despre stresul lor zilnic într-un chat deschis la întâmplare. Uneori o fac din curiozitate, alteori din lipsă de timp, iar în multe cazuri din nevoia de a fi ascultați fără să fie judecați. Și recunosc: la un moment dat am făcut și eu asta. După o decepție în dragoste, am intrat pe ChatGPT doar ca să văd ce răspuns voi primi. M-a uimit cât de „personal” suna totul, cât de bine era formulat, cât de cald părea mesajul. E ciudat când un program pare că te înțelege mai bine decât unii oameni.
Datele care explică explozia de utilizare
Fenomenul nu mai este o excentricitate izolată. Un studiu recent realizat de Pew Research Center și publicat în iunie 2025 arată că 34% dintre adulții din SUA au folosit ChatGPT, aproape dublu față de acum doi ani. Creșterea este atât de rapidă încât tehnologia a intrat în viața de zi cu zi fără să ne dăm seama. Alte date arată că aproape jumătate dintre adulții conectați la internet au apelat la un instrument de inteligență artificială. Foarte mulți dintre aceștia nu îl folosesc doar pentru lucruri simple precum traduceri sau explicații rapide, ci și pentru aspecte care țin de viața personală. Într-o perioadă în care tot mai mulți se confruntă cu anxietate, depresie și presiuni intense, tentația de a cere un răspuns instant pare firească.
Am sesizat fenomenul tot mai mult, în viața mea, în ultimele luni. Nu de puține ori vorbeam cu cineva despre un subiect pe care nu îl stăpâneam pe deplin și venea următoarea frază: „Întreabă-l pe Chat”. Lucru pe care îl și făceam. Mulți dintre noi ajungem să îl întrebăm orice. Ajungem la discuții personale, despre emoții și sănătate mintală.
De ce să vorbești cu un chatbot despre emoții?
Motivul pentru care oamenii aleg să se confeseze unui program nu e greu de înțeles. ChatGPT nu ridică sprâncene, nu se enervează, nu te grăbește și nu îți spune că exagerezi. E mereu acolo, la orice oră, răspunde politicos și încearcă să te facă să te simți înțeles. E și gratuit, cel puțin în forma de bază. Într-o lume grăbită, în care programările la psiholog se găsesc greu, în care consultațiile medicale sunt costisitoare, iar timpul liber e tot mai puțin, ChatGPT pare o portiță de scăpare. Doar că, în realitate, e o iluzie confortabilă.
Unde începe iluzia de siguranță
Problema începe când aceste discuții depășesc zona de curiozitate și ajung să înlocuiască ajutorul real. Îmi amintesc perfect cum spune Conf. Univ. Dr. Dragoș Cîrneci într-o discuție cu Dr. Mihail Pautov în podcastul său: oamenii nu mai merg la medic, ci întreabă ChatGPT ce diagnostic ar putea avea și ce medicamente să ia. Sună ca o exagerare, dar nu este deloc. Cîrneci spune limpede: poți afla o rețetă, poți învăța cum să gătești, dar nu ar trebui să ceri unui chatbot să îți spună cum să tratezi o boală cronică. Este ieftin și comod, dar tocmai asta îl face periculos. Te îndeamnă să crezi că ai înțeles ceva ce, de fapt, nu ai înțeles. Îți dă impresia că ai găsit soluția atunci când doar ți-a servit un rezumat simplificat.
Riscurile reale ale informațiilor medicale oferite de AI
Problema cea mai mare nu este că „îți distrugi creierul” pentru că folosești un chatbot, spune Cîrneci, ci că efectele pot fi mult mai rapide și mai serioase: renunți să mai cauți răspunsuri reale, renunți să faci efort, îți lipsește verificarea informației, iar asta îți poate crea un fals sentiment de siguranță.
Un studiu recent intitulat „Large language models provide unsafe answers to patient-posed medical questions” de la Cornell University arată că între 5% și 13% dintre răspunsurile oferite de modelele de limbaj la întrebări medicale pot fi riscante. Este alarmant dacă te gândești că cineva aflat într-un moment critic ar putea lua o decizie bazată pe aceste informații. Ba mai mult, este foarte ușor să descoperi erorile făcute de ChatGPT. Este suficient să îl întrebi „Ce studiu este cel pe care îl menționezi” și să primești un răspuns precum „A fost o greșeală de comunicare”, după ce am pus câteva întrebări suplimentare. Ba chiar am descoperit și cât de ușor inventează informații care nu sunt reale.
Înțelegerea rapidă și efectul asupra gândirii
Mai există un aspect important în această discuție: învățarea. Cîrneci vorbește despre faptul că oamenii tind să caute mereu calea cea mai ușoară, dar ușorul nu înseamnă mereu util. Cu cât procesul de înțelegere e mai „instant”, cu atât rămâne mai puțin în minte.
„Dacă ai impresia prea devreme că ai înțeles ceva, de fapt nu ai înțeles. Iar dacă nu depui efort mental, nu fixezi informația.”
ChatGPT îți dă totul pe tavă, frumos, ordonat, gata de consum, dar tocmai asta slăbește capacitatea de analiză. Nu pentru că tehnologia e rea, ci pentru că e prea comodă.
Consecința pe care nu o vedem
Și mai există un pericol subtil: tendința oamenilor de a se izola. Când alegi să vorbești cu un chatbot în loc să vorbești cu cineva apropiat sau cu un specialist, pierzi exact lucrul care face ca relațiile umane să funcționeze. Schimbul real, privirea față în față, întrebările incomode, răbdarea, tăcerea, un sfat spus din grijă, nu din algoritm. ChatGPT poate imita empatia, dar nu poate simți. Poate formula recomandări, dar nu poate înțelege contextul tău emoțional real. Poate părea apropiat, dar apropierea nu e autentică.
Când un chatbot înlocuiește conversația autentică
În final, tendința noastră de a transforma ChatGPT într-un confident nu ne face viața mai bună. Poate ne face momentele de confuzie mai ușoare, dar nu le rezolvă cu adevărat. Este un instrument util, uneori chiar salvator în lucruri mici, dar nu ar trebui să fie vocea decisivă în probleme care cer responsabilitate, atenție, diagnostic sau empatie reală. În experiența personală pe care am menționat-o mai sus am realizat exact acest lucru. Am rămas surprinsă să descopăr cât de multe pare să înțeleagă, cum mi-a oferit un sfat aparent logic și benefic. În realitate, am simțit că este un pas spre izolarea mea. Nu am mai ales să le vorbesc prietenilor despre acea problemă, dorind fie o părere „externă”, fie să nu mă simt judecată pentru că am rămas ancorată în acea dramă romantică nesfârșită.
Chiar dacă la început părea că foloseam AI-ul în scopuri „inocente”. Punem întrebări legate de informații istorice, economice sau alte domenii de interes. Vrem să aflăm cum facem o rețetă mai ușor sau care este cea mai bună destinație de vacanță pe timp de iarnă. În realitate, acel timp „salvat” vine cu alte costuri mai grave pe termen lung. Uităm să gândim cu propria rațiune, alegem să nu ne mai antrenăm creierul, să nu ne mai punem pe noi la încercare. Este adevărat, viața ne pune la încercare în fiecare zi, iar uneori lipsa de energie ne îndeamnă să apelăm la calea ușoară. Totuși, specialiștii trag un semn de alarmă către fenomenul ChatGPT și de ce nu este, real, confidentul tău în orice.
Limita pe care trebuie să o păstrăm
Desigur, poți folosi AI pentru informații, pentru inspirație, pentru ghidaj rapid. Dar când vine vorba de sănătate, de emoții profunde, de relații sau de alegeri serioase, soluția tot la oameni rămâne. Exact asta spunea și Dragoș Cîrneci: ChatGPT poate fi o unealtă bună, dar nu un reper pentru viață. Iar dacă nu păstrăm această limită, riscăm să confundăm o fereastră deschisă cu o ușă care ni se potrivește.
În fond, un chatbot poate să te asculte, dar nu poate să fie acolo pentru tine și nu are capacitățile unui om specializat într-un domeniu. Adevărata conversație, cea care schimbă ceva, încă are nevoie de oameni. Se spune des în ultima vreme că „AI-ul ne va lua joburile”. Asta este o afirmație pe care încă nu o pot confirma sau infirma. Cu siguranță AI a început să ofere o altă perspectivă și ne îndreptăm spre un necunoscut pe care nu ni-l putem imagina. Mai departe, este responsabilitatea noastră să îl gestionăm cu atenție.
Sursă imagine: Pixabay
