Într-un colț îndepărtat al Asiei, pe pantele uscate ale Tibetului și în câmpiile nordice ale Chinei, crește o plantă modestă, cu fructe mici, roșii, care de secole sunt lăudate pentru proprietățile lor tămăduitoare.
„Lycium barbarum”, cunoscută sub numele de goji, a fost folosită în medicina tradițională chineză pentru susținerea longevității și vitalității, într-un context care astăzi ni s-ar putea părea mistic, dar care începe să capete contururi științifice din ce în ce mai clare.
Fructul de goji a devenit popular în Occident abia în ultimele două decenii, pe măsură ce interesul pentru alimentația funcțională și pentru așa-numitele superalimente a crescut. Dincolo de marketingul colorat al produselor bio, cercetările moderne confirmă faptul că goji este, într-adevăr, unul dintre cele mai dense alimente din punct de vedere nutritiv.
Goji. O istorie lungă cât un drum spre Himalaya
Fructul de goji are o istorie care se întinde pe mii de ani, înrădăcinată în tradițiile medicinale și spirituale ale Asiei. Primele mențiuni documentate apar în textele medicale chinezești din timpul dinastiei Tang (sec. VII–X), unde goji era lăudat pentru „întărirea yin-ului”, „revigorarea sângelui” și prelungirea vieții. Se spune că în vechile sate de la poalele Himalayei, bătrânii obișnuiau să planteze arbuști de goji lângă fântâni, deoarece credeau că acele fructe „sfințesc” apa și dau putere celor care o beau.
Astăzi, principalele regiuni de cultivare sunt în China, în special în provincia Ningxia, considerată centrul mondial al producției de goji de calitate superioară. Planta se dezvoltă optim în zone semi-aride, cu soluri drenate și expunere solară generoasă. În afara Asiei, goji a început să fie cultivat și în Europa, inclusiv în România, în zonele cu climat continental, datorită adaptabilității sale surprinzătoare.
În forma sa sălbatică, planta (Lycium barbarum sau Lycium chinense) face parte din familia Solanaceae – aceeași cu roșia, vinetele sau cartoful – și crește sub formă de tufă cu ramuri subțiri, încărcate cu spini. Fructele, recoltate în lunile august–octombrie, sunt delicate și perisabile, motiv pentru care majoritatea sunt deshidratate imediat după culegere.
Așadar, din munții Tibetului până pe rafturile magazinelor bio din Europa, drumul fructelor de goji este unul care leagă tradiția milenară de nutriția modernă.
Nutrienți, antioxidanți și puterea de a proteja celulele
Profilul nutrițional al fructelor de goji este remarcabil. Ele conțin cantități importante de vitamina C – în unele cazuri mai mult decât portocalele –, vitamina A, vitamine din complexul B, fier, zinc, selenium și aminoacizi esențiali. Dar ceea ce le diferențiază cu adevărat sunt polizaharidele specifice speciei „Lycium barbarum” – așa-numitele LBP (Lycium barbarum polysaccharides), care au demonstrat în repetate rânduri efecte antioxidante și imunomodulatoare.
Alte beneficii. Un articol publicat în „Oxidative Medicine and Cellular Longevity” în 2019 oferă o trecere în revistă a acțiunii acestor polizaharide, arătând că LBP contribuie la reducerea stresului oxidativ și la protejarea ADN-ului celular, un mecanism-cheie în prevenirea îmbătrânirii premature și a bolilor degenerative.
Pe lângă LBP, goji mai conține zeaxantină, un carotenoid esențial pentru sănătatea ochilor. Aceasta are capacitatea de a filtra lumina albastră și de a proteja retina împotriva degenerescenței maculare, o afecțiune des întâlnită la vârste înaintate.
Un studiu realizat în China în 2011 a arătat că un consum regulat de goji timp de 90 de zile a crescut semnificativ nivelul de zeaxantină plasmatică și a îmbunătățit acuitatea vizuală la participanții vârstnici.
Goji. Un sprijin discret pentru imunitate, ficat și glicemie
Cercetările recente sugerează că goji are beneficii asupra sistemului imunitar, prin stimularea producției de limfocite și modularea răspunsului inflamator. Acest lucru a fost observat într-un experiment publicat în „Immunopharmacology and Immunotoxicology” (2014), în care șoarecii tratați cu extract de goji au avut un răspuns imunitar semnificativ mai eficient la provocări virale.
De asemenea, există dovezi că fructele de goji pot contribui la menținerea unui profil glicemic stabil. Un studiu publicat în „American Journal of Chinese Medicine” în 2015 a demonstrat că LBP pot îmbunătăți sensibilitatea la insulină și pot reduce nivelul de glucoză din sânge la pacienții cu diabet de tip 2.
Aceste efecte se explică prin acțiunea sinergică a antioxidanților, fibrelor și substanțelor bioactive care încetinesc absorbția glucidelor și reduc inflamația sistemică.
În medicina tradițională, goji a fost folosit și ca tonic pentru ficat. Știința modernă vine în completarea acestor beneficii, confirmând efectele hepatoprotectoare ale extractului de goji. Studiile efectuate pe modele animale arată o reducere semnificativă a nivelurilor de enzime hepatice și o protecție reală împotriva leziunilor induse de toxine.
Goji, tinerețea fără bătrânețe: legendă sau realitate? Beneficii
Unul dintre cele mai fascinante mituri legate de goji este povestea lui Li Qing Yuen, un maestru chinez care ar fi trăit peste 200 de ani datorită unui regim bazat pe plante, în care goji ocupa un loc central. Chiar dacă durata vieții sale este cu siguranță exagerată, ideea că alimentația poate influența semnificativ longevitatea este astăzi susținută de numeroase studii.
Un articol apărut în „Nature Reviews Molecular Cell Biology” (2014) evidențiază rolul radicalilor liberi în procesul de îmbătrânire celulară și beneficiile aduse de dietele bogate în antioxidanți. Goji, cu profilul său bogat în compuși protectori, poate fi considerat un aliment strategic în această luptă tăcută contra timpului.
Cum se consumă goji?
Fructele de goji se găsesc în principal sub formă uscată, având un gust dulce-acrișor, similar cu cel al stafidelor, dar mai intens. Pot fi consumate ca atare, adăugate în cereale, musli, iaurturi, deserturi sau ceaiuri. În Asia, ele sunt adesea folosite în supe medicinale, alături de ghimbir, curmale roșii și alte plante tonice.
Sucul de goji, pudra sau capsulele concentrate sunt alte variante care permit o dozare mai exactă, mai ales în scop terapeutic. Totuși, este bine de reținut că goji este un aliment și nu un medicament, iar efectele sale apar în timp și în contextul unui stil de viață echilibrat.
O porție zilnică recomandată este de aproximativ 20-30 grame de fructe uscate – suficient cât să ofere beneficii, dar fără riscul de supradozaj.
Precauții și posibile efecte adverse
Deși este în general considerat sigur, goji poate interacționa cu anumite medicamente. Persoanele care iau anticoagulante (cum este warfarina) ar trebui să consulte medicul, întrucât există cazuri documentate în care goji a potențat efectul acestor medicamente, crescând riscul de sângerare. De asemenea, potențialul alergenic al fructului, deși redus, trebuie luat în considerare la persoanele cu sensibilități alimentare.
Femeile însărcinate sau care alăptează ar trebui să limiteze consumul la cantități moderate, în lipsa unor date clinice solide care să confirme siguranța în aceste perioade.
Concluzie: Goji, o alegere simplă pentru o viață mai bună
Într-o lume în care prevenția devine o formă de tratament, goji este o resursă accesibilă și versatilă care merită integrată în dieta zilnică. Nu este un panaceu, dar aduce beneficii reale: protejează celulele, întărește sistemul imunitar, sprijină ficatul, îmbunătățește vederea și, cel mai important, susține echilibrul general al organismului.
Ceea ce odinioară era considerat un remediu aproape magic, astăzi se dovedește a fi un aliment cu efecte validate științific. Iar dacă tinerețea fără bătrânețe nu e (încă) posibilă, o bătrânețe sănătoasă și activă cu siguranță este – și goji poate face parte din această poveste.
Foto: Shutterstock