IN PAS CU TIMPUL Ep.62


Deschide videoclipul

Cu timpul = cu
încetul, treptat, pe măsură ce trece vremea.
 La(sau din) timp = la
momentul potrivit; până nu este prea târziu.
 Din timp în timp = la intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din când în când,
uneori, câteodată.
 (În)
tot timpul
 = mereu, întruna. În
același timp
 =
simultan; de asemenea. ◊
 Expr. E timpul (să…) = a venit momentul (să…). (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit. A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (și așteptat). (Înv.) Anotimp. 2. Perioadă
determinată istoric; epocă. ◊
 Expr. Pe timpuri =
demult, odinioară.
(La pl.)
împrejurări.
 III. S.
n.
 Stare a atmosferei într-o regiune, pe o perioadă dată, determinată
de ansamblul factorilor meteorologici.
 IV. S.
m.
 și (rar) n. Fiecare dintre fazele sau momentele unei mișcări, ale unei
operații, ale unui fenomen, ale unei acțiuni etc.
Fiecare dintre
fazele ciclului termodinamic al unei ma
șini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a
acestuia.
 Motor în patru timpi.  (Muz.) Fiecare
dintre fazele egale care alcătuiesc o măsură; bătaie.
 V. S.
n.
 Categorie gramaticală specifică verbului, cu ajutorul căreia se
exprimă raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referință și momentul
în care se petrece acțiunea sau în care este adevărată o anumită stare de
lucruri.
Fiecare dintre formele flexionare ale verbului, prin care se
exprim
ă categoria gramaticală a timpului (V). [Pl. și: (rar, IV) timpuri, s. n. (Înv.,
II)
 timpi, s.
m.] –
 Lat. tempus,
-oris.
 
Sursa: DEX ’09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

TIMP, (II,
V,
 rar IV) timpuri, s.
n., (IV,
 înv. și II) timpi, s.
m.
 I. S.
n.
 Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea
ireversibilă a fenomenelor.
 II. S. n. și
(înv.)
 m. 1. Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde
desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de
momente; interval, răstimp, răgaz. ◊
 Loc. conj. Cât
timp…
 = în toată perioada în care… ◊ Loc. adv. De
la un timp
 sau (rar) dintr-un
timp
 = începând de la un moment dat. Cu timpul = cu
încetul, treptat, pe măsură ce trece vremea.
 La (sau din) timp = la
momentul potrivit; până nu este prea târziu.
 Din timp în timp = la intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din când în când,
uneori, câteodată.
 (În)
tot timpul
 = mereu, întruna. În
același timp
 =
simultan; de asemenea. ◊
 Expr. E timpul (să…) = a venit momentul (să…). (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit. A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (și așteptat). (Înv.) Anotimp. 2. Perioadă
determinată istoric; epocă. ◊
 Expr. Pe timpuri =
demult, odinioară.
(La pl.)
Împrejurări.
 III. S.
n.
 Stare a atmosferei într-o regiune, pe o perioadă dată, determinată
de ansamblul factorilor meteorologici.
 IV. S.
m.
 și (rar) n. Fiecare dintre fazele sau momentele unei mișcări, ale unei
operații, ale unui fenomen, ale unei acțiuni etc.
Fiecare dintre
fazele ciclului termodinamic al unei ma
șini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a
acestuia.
 Motor în patru timpi.  (Muz.) Fiecare
dintre fazele egale care alcătuiesc o măsură; bătaie.
 V. S.
n.
 Categorie gramaticală specifică verbului, cu ajutorul căreia se
exprimă raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referință și momentul
în care se petrece acțiunea sau în care este adevărată o anumită stare de
lucruri.
Fiecare dintre formele flexionare ale verbului, prin care se
exprim
ă categoria gramaticală a timpului (V). – Lat. tempus,
-oris.
 
Sursa: DEX ’98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

 

mai 16th, 2016 by tonica

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comentarii online. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Sunt de acord cu politica de confidentialitate