Monica Ioniţă a simţit că trebuie să creeze încă de când era copil. Cu determinare, imaginaţie cât cuprinde şi dragoste pentru mediul înconjurător, designerul de interior dă viaţă astăzi unor piese vechi pe care le transformă pentru a deveni… ca noi. Sunt piese cu suflet care spun poveşti transmise, poate, din generaţie în generaţie. Materialele pe care le foloseşte cel mai des sunt cartonul şi lemnul, iar arta care iese din mâinile ei este eco friendly. Monica este „artivistă” convinsă, iar dacă vrei să afli ce înseamnă asta, te invităm să parcurgi interviul nostru şi să descoperi mai multe despre omul şi artistul care se află în spatele „Vechi ca Nou”, dar şi despre cea mai recentă colecţie de tablouri inspirată din expresiile româneşti. Sigur o să îţi placă!
Bună, Monica! Cum s-a născut pasiunea ta pentru artă şi în ce măsură a contribuit timpul petrecut la ţară, în copilărie?
Pasiunea pentru artă s-a născut din nevoia de a vorbi despre ce se întâmplă în lume. Copilăria contemplativă la țară a dat naștere creativității mele. Acolo totul era resursă, nu exista opțiunea de a cumpăra din magazin, pentru că nu ne permiteam.
Îmi amintesc cum, de un Crăciun, împodobeam o mătură cu decorațiuni din hârtie făcute de mine și sora mea pentru bunica. Sau cum o păpușă închipuită era un știulete de porumb, cu păr din mătasea lui. Așa am învățat că imaginația este cel mai valoros dar.
De ce „Vechi ca Nou” şi care este mesajul creaţiilor tale?
„Vechi ca Nou” s-a născut din iubire față de mediul înconjurător. Nu am simțit că pot transmite suficient pe o pânză nouă, așa că m-am hotărât să fac totul să fie realizat din deșeuri. Mesajul pieselor pe care le creez vorbește adesea de la sine despre sustenabilitate. Prin ceea ce fac îmi doresc să devenim mai conștienți de gunoaiele produse de noi, dar fără să fim certați. Am observat aversiunea oamenilor la a fi învinovățiți de ceea ce se întâmplă în lume. De multe ori, acest lucru face ca oamenii să ia decizii chiar și împotriva lor, doar pentru a nu fi de acord cu cel care le-a făcut observația. Așa că mi-am dat seama că prin artă pot să transmit mai blând ceea ce avem nevoie să știm despre acțiunile noastre și ce impact au ele asupra mediului.
Ce te inspiră atunci când creezi? Trebuie să ai o anumită stare?
Depinde de moment. Azi simt că mă inspiră nevoia de a transmite un mesaj. Ideile îmi vin citind știri, gătind, trăind firesc. Le notez într-un caiet și, când intru în atelier, știu deja ce am de făcut.
Cred că am învățat să fiu creativă indiferent de stare. N-am întâlnit încă un moment în care să nu pot crea și sper să nu vină vreodată.
Ţi se întâmplă ca la finalul procesului creativ piesa pe care ţi-ai imaginat-o iniţial să arate cu totul altfel?
Sigur că da. Motiv pentru care este plin atelierul de „schelete” ale ideilor mele, pe care nu le-am putut pune în aplicare. Pe unele le reiau, de altele nu m-am mai atins niciodată. Se întâmplă și ca, din cauză că asociez o sculptură cu un anumit moment, să nu vreau să o mai termin.
Dar, de cele mai multe ori, ceea ce îmi imaginez știu că pot face. Îmi fac planurile, schițele și, cu muncă, ies exact așa cum îmi doresc.
Care sunt materialele pe care le foloseşti cel mai des?
Materialul pe care îl folosesc cel mai des este cartonul de la un magazin de detergenți și de la colete. Îndepărtez cu grijă scotch-ul de pe ele și apoi, prin tehnica papier-mâché, le transform în diverse sculpturi sau piese de mobilier.
Pe locul doi este lemnul, prin piese de mobilier pe care le reinterpretez de cele mai multe ori sub alte forme. De exemplu, am primit acum 3 ani ușile de la un șifonier de nuc rupt, iar din ele am reușit să fac o oglindă, o lampă sculpturală, o consolă pentru canapea și alte decorațiuni mici.
De ce artă eco friendly?
Reciclez și particip la campanii de împădurire de aproape 20 de ani. Încă din liceu am aflat despre schimbările climatice cauzate de oameni și am simțit că trebuie să acționez.
Arta a devenit cel mai puternic discurs al meu în acest activism. Uneori ating și teme sociale și de aceea îmi place să mă numesc „artivistă”: îmi dă libertatea de a aduce în discuție și alte subiecte dureroase.
Ai creat de-a lungul timpului vreun obiect de care ţi-a fost foarte greu să te desparţi?
Da. Sunt tablourile cu zâmbetele oamenilor corupți din România. Sunt trei piese care nu pot fi separate și la care am primit deja oferte, dar nu am putut să le dau. Probabil atunci când le voi vinde, colecția va avea mai multe zâmbete decât mi-aș fi dorit să adun.
Am tras cu ochiul şi ştim că locuieşti într-un apartament decorat super interesant. Vrei să ne poveşteşi mai multe?
Mă bucur că ați observat! Am folosit în mare parte mobilier second-hand, reinterpretat pentru spațiul nostru. Stilul este eclectic, pentru că trebuia să integreze obiecte cu încărcătură personală și piese de artă create de mine.
De la lustra din bucătărie, făcută dintr-o debara, până la șifonierul care ascunde frigiderul, totul a fost gândit să spună povestea noastră. Am vrut ca acest loc să fie despre viața noastră, nu despre uniformitatea unui catalog de mobilă suedez.
Vrem să ştim mai multe despre cea mai recentă colecţie a ta de tablouri.
Am reușit până în acest moment să creez peste 60 de tablouri inspirate din expresii românești. În încercarea mea de a-mi face mesajul auzit cât mai facil, mi-am dorit să mă folosesc de limbajul popular românesc, de expresiile ce se transmit din generație în generație, dar aplicate pe teme legate de reciclare, schimbările climatice, defrișări și alte subiecte ce țin de sustenabilitate.
Tablou A vinde gogoşi
Multe dintre aceste tablouri au fost expuse într-o expoziție tactilă organizată în cadrul Asociației Nevăzătorilor, experiență pe care îmi doresc să o repet într-un format mult mai amplu, unde să converg cele două lumi: a nevăzătorilor și a văzătorilor.
Tablou Baba cu mitraliera
Unde te pot găsi cei interesaţi să îţi vadă şi achiziţioneze creaţiile?
Până când voi avea un spațiu fizic în București, ne putem vedea pe Instagram @vechi_ca_nou, pe Facebook @Ioniță Monica Gabriela și pe grupul @Altă viață, unde veți găsi o comunitate de oameni care au valori comune cu ale noastre.
De asemenea, am magazinul online www.vechicanou.ro, unde poți găsi ce am mai creat, poveștile din spatele obiectelor realizate de mine și alte detalii.
Foto: Arhivă personală
