Neuroștiința a ieșit din laboratoare și a intrat direct în lifestyle.
Doar că, undeva pe drum, multe dintre aceste explicații au început să devină simplificări seducătoare. Iar exact despre această fascinație modernă pentru creier vorbește volumul „Neuromania. Adevăr și fals despre creier”, publicat la Editura Trei, în colecția „Psihologia pentru toți”, editură parteneră a proiectului Biblioteca Tonica.
Cartea nu este doar o incursiune în neuroștiințe, ci și o demontare elegantă a miturilor care circulă obsesiv despre fericire, durere, emoții, decizii și comportament uman.
De ce nu poate fi redus totul la creier
Una dintre ideile centrale ale cărții este că oamenii au început să privească aproape orice experiență umană exclusiv prin prisma activității cerebrale. Suntem tentați să credem că tristețea este doar un dezechilibru chimic, succesul o problemă de neurotransmițători, iar anxietatea un simplu „bug” neurologic.
Albert Moukheiber atrage însă atenția că lucrurile sunt mult mai complexe. Creierul nu funcționează izolat, ci permanent în relație cu corpul, mediul social, cultura și experiențele personale.
De fapt, multe dintre comportamentele și reacțiile noastre nu pot fi explicate doar prin scanări cerebrale sau activări neuronale. Contextul contează enorm. Cultura contează. Presiunea socială contează. Relațiile, stresul și mediul în care trăim schimbă felul în care simțim și interpretăm lumea.
Autorul vorbește despre pericolul acestei „neuromanii” moderne – tendința de a transforma creierul într-o explicație universală pentru absolut tot.
„În calitate de cercetător în domeniul neuroștiințelor sunt îngrijorat – la fel ca mulți colegi și multe colege de breaslă – de proliferarea discursurilor despre creier, de această neuromanie, întrucât se face cu prețul unor simplificări, aproximări sau chiar neadevăruri.”
Fericirea nu este doar serotonină și dopamină
Poate una dintre cele mai interesante teme abordate în carte este felul în care cultura modernă a transformat fericirea într-o obligație permanentă.
Astăzi, social media este plină de discursuri care reduc starea de bine la formule aproape mecanice: activați dopamina, reglați serotonina, gândiți pozitiv și viața se schimbă instant. Fericirea a devenit un obiectiv continuu, aproape o performanță socială.
Albert Moukheiber critică această abordare excesiv de simplificată și explică faptul că emoțiile umane nu pot fi reduse la câteva substanțe chimice sau la „hack-uri” mentale.
„Dezvoltarea personală a transformat fericirea într-o obligație: Fii fericit mereu, oriunde, cu orice preț. Și, desigur, a te simți rău este considerat inadecvat, o recunoaștere a unui eșec, un defect.”
Această presiune continuă de a fi bine produce, paradoxal, și mai multă anxietate. Pentru că atunci când tristețea, oboseala sau nesiguranța apar inevitabil, oamenii ajung să creadă că au greșit undeva sau că „nu își folosesc corect creierul”.
Cartea demontează elegant această obsesie contemporană pentru optimizare emoțională permanentă și amintește că stările noastre psihice sunt influențate de factori biologici, psihologici, sociali și culturali în același timp.
Tulburările psihice nu apar într-un vid
Un alt aspect fascinant din „Neuromania” este analiza sindroamelor culturale și a modului în care contextul social modelează inclusiv suferința psihică.
Autorul vorbește despre sindromul resemnării observat la copiii refugiați, despre fenomenul amok întâlnit în anumite regiuni din Asia de Sud-Est, despre sindromul dhat sau despre celebrul sindrom Paris, experimentat de unii turiști japonezi confruntați cu diferența dintre imaginea idealizată a Parisului și realitate.
Toate aceste exemple arată că tulburările emoționale și psihice nu pot fi explicate exclusiv prin mecanisme neurologice.
Ele apar într-un context cultural, social și emoțional mult mai amplu.
În același timp, autorul explică faptul că și creierul însuși funcționează mult mai dinamic decât tindem să credem. Nu există zone „magice” responsabile exclusiv pentru o singură emoție sau funcție.
„Nu putem realmente să deducem o activitate doar dintr-o activare și, prin urmare, să asociem o funcție cu o arie.”
Cu alte cuvinte, realitatea neurologică este infinit mai complexă decât infografiile simplificate care circulă online.
Durerea este și biologică, și culturală
Una dintre cele mai puternice părți ale cărții este cea dedicată durerii și modului în care aceasta este influențată de biasuri sociale și culturale.
Moukheiber analizează inclusiv felul diferit în care durerea femeilor este percepută și tratată în sistemele medicale. Cercetările citate arată că femeile primesc mai târziu tratament pentru dureri similare cu cele ale bărbaților și că simptomele lor sunt, frecvent, minimizate.
„Durerile femeilor sunt adesea minimalizate în comparație cu cele ale bărbaților, atât în ceea ce privește durerile funcționale, cât și pe cele de origine somatică. Femeile sunt victimele unui prejudecăți larg răspândite printre medici (…) iar la această credință nefondată se adaugă ideea banalizată că ar fi normal și acceptabil ca femeile să suporte durerea. Ceea ce, să fim clari, nu este normal”.
Cartea merge însă și mai departe, explorând fenomene precum durerea fără cauză organică evidentă, membrul fantomă sau felul în care creierul interpretează semnalele corpului.
Rezultatul este o perspectivă mult mai nuanțată asupra suferinței umane decât cea oferită de clișeele moderne despre „puterea minții”.
Fake news, convingeri și iluzia obiectivității
„Neuromania” nu se oprește doar la psihologie și sănătate mintală. Volumul explorează și modul în care ne formăm opiniile, cum apar biasurile cognitive și de ce fake news-ul funcționează atât de eficient într-o lume suprasaturată de informație.
Autorul ridică întrebări incomode despre libertatea alegerilor noastre, despre felul în care luăm decizii și despre cât de ușor pot fi influențate convingerile individuale de contextul social și politic.
Este una dintre acele cărți care vă fac să priviți altfel propriile certitudini.
Cine este Albert Moukheiber
Albert Moukheiber este doctor în neuroștiințe, psiholog clinician, profesor și autor francez de origine libaneză. După studii de psihologie la Universitatea Americană din Beirut, și-a continuat formarea în Franța, unde a obținut două masterate în psihologie clinică și neuroștiințe și un doctorat în neuroștiințe la Universitatea Paris VI.
Timp de zece ani a activat la Hôpital Pitié-Salpêtrière și a cofondat asociația „Chiasma”, dedicată popularizării neuroștiințelor și explicării mecanismelor cognitive prin conferințe și ateliere adresate publicului larg.
Prin „Neuromania”, Albert Moukheiber propune o perspectivă rară astăzi: aceea că oamenii nu pot fi reduși la reacții neuronale, formule biochimice sau diagrame simplificate. Suntem, în același timp, biologie, emoție, cultură, experiență și context.
Foto: Shutterstock
