Sorana Kapusta este psihoterapeut cu formare în analiză tranzacțională, un sistem bazat pe înţelegerea personalităţii, comunicării şi dezvoltării umane, psiholog clinician, dar și fondator The Hive, un program modern de terapie de grup ce are în centru o comunitate creată în jurul ideii de apartenență, siguranță emoțională și creștere autentică. Dincolo de rolul de terapeut, Sorana este un exemplu de antreprenor care vrea să transforme o nevoie personală și profesională într-un proiect sustenabil, construit cu răbdare și multă responsabilitate.
Tonica: Cum a luat naștere conceptul The Hive și cui i se adresează?
The Hive s-a născut observând nevoile oamenilor și înțelegând faptul că atunci când problemele și suferințele sunt similare, prezența altor oameni în aceeași situație face ca perioadele grele să fie depășite mai ușor.
Greutățile pot fi dificil de explicat celor care nu trec prin ele, nu vrem să deranjăm, să îi încărcăm pe ceilalți, sau pur și simplu să ne auzim povestind prin ce trecem. Alături de oameni care traversează și ei momente grele devine simplu să ne dezvăluim, ne vedem în ceilalți și ei în noi, împărtășim experiențe, resurse. Nu mai suntem singuri cu suferința.
În perioada în care The Hive era numai pe hârtie, lucram cu câteva persoane care treceau prin despărțiri dureroase. Mi-am imaginat cât de bine și cât de simplu le-ar fi fost să fie ei împreună într-o cameră, și nu doar cu mine în cabinet. Cât de ajutor și-ar fi fost unul altuia, cât de acceptați și solidari ar fi fost unul cu celălalt. Experiența terapiei personale e foarte prețioasă, în același timp experiența terapiei de grup poate oferi enorm de multe beneficii mai departe de relația terapeut-pacient.
Ce înseamnă să te lupţi singur cu suferința? Dar să lupţi alături de alte persoane, chiar dacă sunt necunoscute?
A fi singur cu suferința găsesc că e cel mai greu lucru de experimentat. Izolarea adăugată momentului greu prin care trecem face ca experiența per total să traumatizeze puternic. Mulți pacienţi spun: problema nu era atât de mult faptul că mi se întâmpla asta, ci că nu era nimeni cu care să împart ce mi se întâmplă. Suntem ființe umane și condiția noastră presupune comunitate, împreună, ajutor. Citisem undeva mai demult despre prima dovadă de civilizație atestată: o tijă făcută unei tibii rupte.
Presupunea faptul că cineva făcuse un gest pentru altcineva pentru a-l ajuta, la asta ne referim de fapt. La pornirea noastră naturală de a fi alături de celălalt, la capacitatea de a ne oferi confort unii altora, de a empatiza cu ce i se întâmplă altcuiva. În grup se adaugă această calitate.
Câte persoane pot face parte dintr-un astfel de grup și cum se desfășoară o sesiune?
The Hive presupune apartenența la o comunitate, un grup mai mare care se întâlnește sâmbăta. Vom lucra însă și în grupuri de 10-12 persoane. Ne strângem sâmbetele între 9-14 într-o locație fixă, apoi timp de 12 săptămâni explorăm împreună sentimente copleșitoare, le înțelegem, găsim resurse pentru ele. Putem participa la una sau mai multe ședințe, sau la toate 12. Nimeni nu se dezvăluie mai mult decât îi e ok, există un cadru pe care îl respectăm cu toții: confidențialitatea, limitele proprii și ale celorlalți, lipsa intruziunii. The Hive este un spațiu sigur, în care ne putem aduce și unde putem aduce ce ni se întâmplă și cum ne simțim.
Ce presupune analiza tranzacțională și cum o aplici în activitatea de zi cu zi?
Analiza tranzacțională (AT) este o formă terapeutică foarte cuprinzătoare. Pe mine una mă ajută să pot traduce procese profunde în limbaj mai simplu, să înțeleg procese subtile și să găsesc cadre potrivite pacienţilor mei. Din experiența de-a lungul anilor văd că și lor le vine ușor să se raporteze la AT ca la o traducere a ceea ce simt că se întâmplă cu ei, adoptă tehnici și resurse învățate în terapie.
Empatia este o competență socială din ce în ce mai rar întâlnită. Cum îi ajuţi pe oameni să se apropie?
Cred că empatia poate deveni din ce în ce mai rar întâlnită pentru că și cadrele în care se manifestă devin diferite. Empatia presupune un contact cu celălalt, ori câtă vreme contactul devine predominant digital, e o consecință naturală faptul că empatia nu mai e practicată la fel de mult, sau poate într-un mod diferit. Cred că minimizăm aportul prezenței fizice în relațiile pe care le avem, și lăsăm să se piardă ceva foarte important: capacitatea de a mă transporta în experiența celuilalt cu toate simțurile mele, inclusiv transferul corporal.
Putem cultiva inteligența emoțională indiferent de vârstă?
Cu cât suntem mai mici, cu atât e mai ușor de cultivat inteligența emoțională. Din păcate eu văd că oamenii în vârstă devin din ce în ce mai rigizi, mai greu de convins. Nu este imposibil, însă pare că înaintarea în vârstă aduce cu sine mai multă inflexibilitate.
Ce înseamnă a înțelege fără a judeca?
Înseamnă a auzi și a simți, fără să aduc propriul meu sistem în discuție. Să îți înțeleg experiența și să nu mă simt atacată de ea, de diferențele dintre noi. Judecata celuilalt vorbește deseori despre anxietatea pe care o simt atunci când tu te dezvălui. Despre ce înseamnă pentru mine experiența ta. Ori a te înțelege nu este despre mine, ci despre tine.
Cum câștigi încrederea celor care îşi trec pragul?
Nu știu să spun, sper să fi câștigat-o. Cred că dacă există, ea vine dintr-o experiență stabilă pe care o avem împreună, dintr-o rutină a existenței în relație. Încrederea se simte ca o consecință a unui schimb repetat pozitiv și predictibil. Sistemul meu nervos la un moment dat înțelege că n-ai să-mi faci rău, că nu trebuie să stau în gardă în preajma ta. Aduce la tăcere instinctul animalic de a mă apăra, de a sta în gardă. Nu putem cere cuiva să aibă încredere în noi, ar fi o manipulare. La fel, promisiunea încrederii este o manipulare. Încrederea este ceva ce simt după ce am avut o perioadă îndelungată experiențe bune și predictibile împreună.
Foto: PR
