Un film care conține în proporții egale, ironie, umor și dragoste, dar și un „je ne sais quoi” care contribuie la o satiră dulce-acrișoară remarcabilă.
Peste 1000 de spectatori au aplaudat entuziast filmul „Catane”, scris și regizat de Ioana Mischie, la premiera de gală, luni 26 ianuarie, în Cinema City AFI Cotroceni.
Un film manifest
Un film-manifest, cu o distribuție de excepție, reunindu-i pe Costel Cașcaval, Iulia Lumânare, Cristian Bota în rolurile principale, filmul propune o satiră savuroasă, care îmbină poezia vizuală și umorul inteligent într-un stil cinematografic distinct despre care, cu siguranță vom mai auzi.
Filmul a fost descris de presa internațională drept un „deliciu pentru public” (Film New Europe), „poetic, umoristic și satiric” (Cineuropa), „o comedie dramatică, surprinzând o răsturnare de situație cu umor negru” (Variety), „unic în cinematografia română” (FNE).
Să explorăm situații tabu fără a le judeca
„Filmul are multe de oferit fiecărei generații în parte. Mi-ar plăcea ca filmul românesc să devină un prilej constant de întâlnire, un ritual calitativ pentru autocunoaștere și conectare. Aș vrea ca spectatorii să rămână cu o colecție de întrebări vitale: Cum putem explora situații tabu fără a le judeca? Cum putem atinge o formă de vindecare colectivă? Cum putem valorifica umorul ca liant aproape terapeutic?” este de părre Ioana Mischie.
Farsă birocratică
Filmul urmărește atât motivația locuitorilor unui sat de a obține ajutoare sociale pentru handicap păcălind autoritățile, după ce au epuizat orice mijloace de a găsi soluții decente și legale de a supraviețui, cât și parcursul unei anchete de care se ocupă trei inspectori trimiși în sat pentru a descoperi adevărul.
Abordare creativă curajoasă, premisa narativă atipică, distribuția multi-generațională, imaginea de film sofisticată și muzica originală aduc în prim-plan o nouă abordare cinematografică.
Distribuție și muzică live
Alături de Costel Cașcaval, Iulia Lumânare și Cristian Bota – care joacă rolurile inspectorilor ce alcătuiesc comisia de anchetă a cazului din satul Catane, din distribuție fac parte Mihai Mălaimare, Bogdan Farcaș, Corneliu Ulici, Flavia Hojda, Pavel Ulici, Mihai Dinvale, Nelu Serghei, Tudorel Filimon, Ioana Abur, Marina Dascălu, Ioana Casetti, Liana Mărgineanu, Alexia Bodai, Antonia Bodai, Roro Șerban, Valeria Oltean.
Muzica originală este semnată de Emiliano Mazzenga, în timp ce muzica live este asigurată cu măiestrie de Taraf de Caliu.
Satiră amară
„Cătane” propune o satiră amară despre mica inginerie socială de provincie, acolo unde frauda nu mai e excepție, ci reflex comunitar. Premisa este de un umor crud: un sat întreg care se declară „handicapat” pentru a evita taxele devine, peste noapte, obiectul unei investigații oficiale. Panica nu vine din vină morală, ci din frica de a pierde un avantaj colectiv atent protejat.
Filmul funcționează ca o farsă administrativă cu mize reale. În centrul ei se află complicitatea generalizată: primarul, asistenta medicală și localnicii construiesc un front comun al minciunii, susținut de ritualuri birocratice și un limbaj golit de sens. Interogatoriile inspectorilor nu aduc adevărul la suprafață, ci scot la iveală absurditatea unui sistem în care documentul cântărește mai mult decât realitatea.
Regia mizează pe repetiție și acumulare, transformând fiecare vizită-surpriză într-un mic spectacol al disimulării. Umorul nu e exploziv, ci sec, aproape contabil, iar râsul vine din recunoaștere: așa funcționează lucrurile. În această cheie, „dizabilitatea” devine o mască socială, un statut convenabil într-o lume care recompensează mai degrabă șmecheria decât onestitatea.
Răsturnarea finală reconfigurează tot ce părea stabil, fără a oferi însă o satisfacție morală clară. Adevărul iese la iveală, dar nu neapărat ca justiție, ci ca simptom al unei fisuri mai adânci: incapacitatea colectivă de a trăi fără minciună.
Desigur, fiind la primul său lung-metraj, Ioana Mischie nu reușește poate tot ce și-a propus. Umorul nu este totdeauna construit într-un crescendo, ritmul are și momente când lasă de dorit, cadrele sunt poate voit prea lungi, unele ruperi la montaj poate sunt prea vizibile. Dar întregul, pe ansamblu, merită un deplin „laudatio” pentru universul creat.
Mie, personal, „Catane” mi-a stârnit pofta de a revedea „Undeva la Palilula” al maestrului Purcărete.
Sursa foto : Forum Film
