În acest context, discursurile despre „cum funcționează creierul” sunt peste tot – de la social media până la programe de dezvoltare personală. Însă, așa cum avertizează psihologul clinician și doctorul în neuroștiințe Albert Moukheiber ăn cartea Neuromania. Adevăr și fals despre creier, recent lansată la Editura Trei (partener al proiectului Biblioteca Tonica) în colecția „Psihologia pentru toți”, realitatea este mult mai complexă decât pare la prima vedere.
„În calitate de cercetător în domeniul neuroștiințelor sunt îngrijorat — la fel ca mulți colegi și multe colege de breaslă — de proliferarea discursurilor despre creier, de această neuromanie, întrucât se face cu prețul unor simplificări, aproximări sau chiar neadevăruri.”
Această tendință de simplificare excesivă nu este întâmplătoare. Ea răspunde unei nevoi profunde: dorința de control și certitudine într-o lume imprevizibilă. Însă, în spatele acestor explicații aparent clare, se ascund adesea interpretări incomplete sau chiar eronate.
Fericirea nu este doar chimie
În cultura modernă, fericirea a fost redusă adesea la un set de reacții chimice: serotonină pentru stare de bine, dopamină pentru plăcere. O formulă simplă, ușor de vândut, dar profund limitativă. În realitate, fericirea este mult mai mult decât atât.
Este o construcție complexă, influențată de contextul social, de experiențele personale și de mediul în care trăim. Nu poate fi izolată în creier ca într-un laborator steril.
Mai mult, presiunea socială a transformat fericirea într-o obligație permanentă. Un ideal impus, care nu mai lasă loc pentru vulnerabilitate.
„Dezvoltarea personală a transformat fericirea într-o obligație: Fii fericit mereu, oriunde, cu orice preț. Și, desigur, a te simți rău este considerat inadecvat, o recunoaștere a unui eșec, un defect. În acest caz, dacă se întâmplă ceva nefericit, eu sunt de vină, sau cel puțin gândurile mele sunt de vină”.
Această perspectivă nu doar că simplifică excesiv realitatea, dar devine și periculoasă. Ea mută întreaga responsabilitate asupra individului și ignoră influența mediului, a culturii și a contextului social. Rezultatul? O formă subtilă de presiune care amplifică anxietatea și sentimentul de vinovăție.
Creierul nu funcționează izolat
Unul dintre cele mai răspândite mituri este acela că fiecare zonă a creierului are o funcție clară și fixă. Realitatea este mult mai fluidă.
Creierul funcționează ca o rețea dinamică, în care aceleași grupuri de neuroni pot avea roluri diferite, în funcție de context. Este un sistem flexibil, adaptabil, imposibil de redus la o hartă simplă.
„Nu putem realmente să deducem o activitate doar dintr-o activare și, prin urmare, să asociem o funcție cu o arie.” Această idee demontează una dintre cele mai populare credințe: aceea că putem „citi” creierul ca pe o diagramă clară. În realitate, comportamentele noastre sunt rezultatul unei interacțiuni complexe între biologie, psihologie și mediu.
Durerea nu este doar fizică
Dacă fericirea este mai mult decât chimie, același lucru este valabil și pentru durere. Percepția durerii nu depinde doar de stimuli fiziologici, ci este profund influențată de factori culturali și sociali.
Un exemplu relevant îl reprezintă diferențele de percepție și tratament între femei și bărbați. Studiile arată că durerile femeilor sunt frecvent subestimate, iar accesul la tratament este întârziat.
„Durerile femeilor sunt adesea minimalizate în comparație cu cele ale bărbaților, atât în ceea ce privește durerile funcționale, cât și pe cele de origine somatică. Femeile sunt victimele unui prejudecăți larg răspândite printre medici (…) iar la această credință nefondată se adaugă ideea banalizată că ar fi normal și acceptabil ca femeile să suporte durerea. Ceea ce, să fim clari, nu este normal”.
Această realitate spune mai mult decât pare. Ea arată că durerea nu este doar un semnal biologic, ci și o experiență filtrată prin credințe, stereotipuri și norme sociale.
Între adevăr și iluzie
Într-o lume în care informația circulă rapid, iar explicațiile simple sunt preferate, creierul a devenit un teritoriu al interpretărilor grăbite. Însă adevărul este mai nuanțat.
Fenomenul durerii fără cauză organică, sindroamele culturale sau modul în care ne formăm opiniile demonstrează că nu putem reduce totul la neuroni și neurotransmițători. Suntem mai mult decât atât.
Suntem context, experiență, cultură și relații.
Cartea „Neuromania. Adevăr și fals despre creier” aduce exact această perspectivă echilibrată, invitând cititorul să privească dincolo de clișeele moderne despre minte și comportament.
Cine este Albert Moukheiber
Albert Moukheiber este un nume important în domeniul neuroștiințelor contemporane. Născut în Liban și format academic atât în Beirut, cât și în Franța, el îmbină expertiza de psiholog clinician cu cea de cercetător.
A activat timp de zece ani în cadrul spitalului Pitié-Salpêtrière din Paris și este cofondator al asociației „Chiasma”, unde organizează conferințe și ateliere dedicate înțelegerii modului în care gândim și percepem realitatea.
Prin activitatea sa, Moukheiber își propune să aducă neuroștiințele mai aproape de oameni, dar fără a le simplifica excesiv – oferind, în schimb, o perspectivă lucidă, critică și profund umană asupra creierului și a modului în care ne definim ca indivizi.
