Filmul se adresează atât faniloc cât și celor care doar au ascultat ocazional muzica megastarului – pentru că nu ne închipuim că nu ar fi cineva neinteresat de acest subiect.
Tocmai de aceea, filmul obișnuiește să fie blajin cu amănuntele intens disputate din viața și cariera artistului și să ocolească, să zicem cu delicatețe, momentele nebuloase.
Concurență
„Michael” vine pe o piață deja solidă a biografiilor muzicale. Este logic că nu putea lipsi de aici, dar, pe de altă parte are de-a face cu o concurență serioasă.
Bohemian Rhapsody (2018), Rocketman (2019), Elvis (2022), chiar filmul dedicat lui Amy Winehouse sunt producții care arată că unghiurile de abordare pot fi diverse și nu totdeauna comode. Oferă termene de comparație, și acesta este un lucru bun.
Un portret cinematografic între mit și realitate
Încă din primele minute, filmul își asumă o miză mare: demitizarea fără a distruge mitul. Povestea lui Michael Jackson este tratată ca un flux continuu de energie creativă, dar și de presiune psihologică.
The New York Times a descris filmul ca „o reconstrucție intensă a unui om care a devenit propriul său spectacol”, subliniind faptul că producția nu separă niciodată complet artistul de personaj. În același timp, Los Angeles Times notează că filmul „nu este o biografie clasică, ci o experiență de imersiune în haosul celebrității absolute”.
Variety a remarcat că „filmul funcționează cel mai bine atunci când încetează să mai fie biografie și devine spectacol pur”.
The New Yorker a descris regia ca „o combinație între energie vizuală și introspecție, în care imaginea devine emoție”, în timp ce Empire Magazine a remarcat că „regizorul nu spune povestea lui Michael Jackson, ci o simulează”.
Variety a notat că „producția a fost gândită ca un proiect de anvergură globală, capabil să reintroducă publicului complexitatea lui Michael Jackson”, în timp ce Deadline a descris filmul ca „un pariu riscant, dar controlat, pe nostalgia și fascinația publicului pentru icoanele pop”.
The Guardian a scris că filmul „reușește să arate fragilitatea din spatele unei imagini globale aparent impenetrabile”, în timp ce The Washington Post a remarcat că „în momentele sale intime, filmul este mai puternic decât în cele spectaculoase”.
„O imagine frustrant de superficială”
Totuși nu toată presa americană vorbește „en fanfare” despre film.
The Guardian descrie producția ca fiind „o imagine frustrant de superficială și inertă, plină de clișee ale biopicurilor”, subliniind lipsa de profunzime emoțională și faptul că povestea pare construită din formule deja cunoscute ale genului. În aceeași direcție, mai mulți critici americani au remarcat că filmul nu reușește să ofere o perspectivă autentică asupra vieții lui Michael Jackson, rămânând la suprafața evenimentelor.
The Wrap sugerează că filmul seamănă mai degrabă cu un material promoțional decât cu o biografie cinematografică. Această idee apare frecvent în recenzii, unde se subliniază că filmul evită zonele sensibile ale vieții lui Michael Jackson și preferă o abordare „sigură”, lipsită de controverse.
RogerEbert.com a caracterizat filmul ca fiind „un biopic steril, lipsit de risc, care nu are autenticitate”, sugerând că producția evită riscurile narative și oferă o versiune „curățată” a realității. În acest context, viața lui Michael Jackson este prezentată într-un mod controlat, fără zonele sale controversate sau incomode.
Un subiect inevitabil în orice proiect despre Michael Jackson este modul în care sunt abordate controversele din viața sa. Filmul a fost analizat intens de presa americană pentru echilibrul său narativ.
The Hollywood Reporter a notat că producția „evită senzaționalismul și preferă ambiguitatea controlată”, în timp ce CNN a descris filmul ca „o încercare de a reconcilia percepția publică cu omul privat, fără a impune un verdict moral”.
Această abordare este intenționată: filmul nu vrea să judece, ci, pe cât posibil, să explice. Pe marginea acestei idei, se vor scrie multe.
Interpretări
În filmul biografic „Michael”, rolul lui Michael Jackson este interpretat de Jaafar Jackson, nepotul artistului și membru al familiei Jackson. Alegerea lui a atras atenția internațională încă de la anunț, deoarece seamănă fizic și vocal (uimitor) cu celebrul său unchi. Jaafar este la rândul său cântăreț și dansator, iar implicarea lui în proiect a fost văzută ca o continuare simbolică a moștenirii muzicale a familiei Jackson.
Pentru rolul tatălui, Joe Jackson, este distribuit actorul Colman Domingo, un actor american apreciat pentru roluri intense și complexe. Domingo este cunoscut pentru capacitatea de a interpreta personaje autoritare și dificile, iar în acest film aduce în prim-plan figura controversată a lui Joe Jackson, omul considerat atât arhitectul succesului familiei, cât și o prezență dură în viața copiilor săi.
Împreună, cei doi actori construiesc o relație centrală în film: tensiunea dintre disciplina impusă de Joe Jackson și sensibilitatea artistică a lui Michael Jackson, care va defini întreaga sa carieră și viață publică.
Și dincolo de rezultatul final, este posibil să mai auzim de cele două interpretări. Eu aș miza chiar la o nominalizare Oscar pentru Joe Jackson. Poate va avea mai mult noroc decîât Tom Hanks în rolul colonelului Tom Parker („Elvis”, 2022).
Filmul a generat reacții intense, exact cum era de așteptat pentru un subiect precum Michael Jackson. Unii critici au lăudat echilibrul, alții au considerat că filmul evită prea mult confruntarea directă cu aspectele controversate.
BBC Culture a scris că „filmul funcționează mai bine ca poem vizual decât ca biografie”, în timp ce Associated Press a remarcat că „publicul va vedea în el ceea ce este pregătit să vadă: un erou, o victimă sau o legendă imposibil de definit”.
Brace for impact
„Michael” nu este un film care oferă răspunsuri definitive despre Michael Jackson. Este, mai degrabă, o explorare a modului în care se construiește și se destramă o legendă în cultura modernă.
Prin combinația de spectacol, introspecție și ambiguitate, filmul reușește să păstreze vie întrebarea esențială: cine a fost, de fapt, Michael Jackson — omul sau imaginea?
„Michael” a ales să joace „safe” și să se concentreze aspra copilăriei artistului și relație acestuia cu familia și mai ales cu tatăl său. Se oprește undeva la sfârșitul anilor 80, când artistul tocmai lansase albumul „Bad”. Sunt zvonuri că va urma și o partea a doua, caz în care lucrurile se complică. Așteptați-vă la turbulențe majore.
