Dacă moda este un limbaj, atunci Gala Met e un poem suprarealist scris în majuscule couture. An de an, sub luminile orbitoare ale escaliers-ului de la MET, vedetele nu doar defilează, ci declară. Între fantezie, teatralitate și coduri simbolice, Met Gala este în egală măsură carnaval și manifest, oglindă și mască, un moment în care cultura pop îmbracă hainele istoriei – sau invers. Iar în 2025, tema “Superfine: Tailoring Black Style” adaugă profunzime, revendicare și o doză de dandyism subversiv.
Tema propune o celebrare a rafinamentului sartorial negru și a modului în care stilul, costumul, silueta, croiul, texturile, devine instrument de construcție identitară, rezistență politică și afirmare culturală. Inspirată de cartea profesoarei Monica L. Miller, Slaves to Fashion: Black Dandyism and the Styling of Black Diasporic Identity (2009), această ediție a Galei devine un teren fertil pentru reflecții – nu doar despre modă, ci și despre rasă, clasă, apartenență și rafinament.
Un drum lung de la saloanele caritabile la scena globală
Puțină lume își mai amintește că începuturile Galei Met au fost modeste: un bal caritabil organizat în 1948 de Eleanor Lambert, figura-matriarh a modei americane, pentru a strânge fonduri pentru Costume Institute. Ani la rând, evenimentul s-a desfășurat discret, departe de blitzurile Hollywoodului.
În primele sale decenii, acest eveniment social dedicat în special cercurilor exclusiviste din New York și figurilor marcante din domeniul modei, a fost organizat în locații emblematice din Manhattan, precum Rainbow Room sau chiar Central Park.
Abia în 1972 gala a început să capete amploare internațională, odată cu implicarea Dianei Vreeland, fostă redactor-șef al revistei Vogue, care a preluat rolul de consilier special al Costume Institute. Sub coordonarea ei, evenimentul a fost relocat la Metropolitan Museum of Art și a început tradiția temelor anuale, devenite în timp o marcă distinctivă a galei.
Transformarea radicală insa, a venit odată cu preluarea de către Anna Wintour în 1995: o viziune editorială, o regie precisă și un simț infailibil al spectacolului au făcut din Met Gala cel mai anticipat eveniment fashion al anului.
Teme precum “Heavenly Bodies: Fashion and the Catholic Imagination” (2018), “Camp: Notes on Fashion” (2019) sau “Punk: Chaos to Couture” (2013) au fost mai mult decât simple inspirații estetice. Au produs dezbateri, au redefinit granițele dintre kitsch și avangardă, dintre sacrul religios și cel couture. Dacă în trecut temele stârneau mai ales curiozitate vizuală, în 2025 ne aflăm într-un teritoriu profund politic, în care croiala devine declarație, iar silueta un simbol.
Arhiva personală a Galei: între reverență și reverie
Nu pot vorbi despre Gala Met fără să revin la câteva apariții care m-au marcat – fie prin genialitate, fie prin stângăcie creativă.
- Rihanna în ”papal white” by Maison Margiela (2018): o capodoperă papală reinterpretată cu impertinență carismatică. Ea a fost, fără îndoială, Papa-ul modei în acea seară.
- Zendaya ca Joan of Arc în Versace (2018): o armură futuristă, aproape cinematografică, cu referințe medievale, care îmbina feminitatea cu forța. Zendaya nu se costumează, ci se transformă.
- Kim Kardashian în lookul wet latex Mugler (2019): o alegere hipersexualizată, aproape caricaturală, dar conceptual precisă în estetica camp.
- Sarah Jessica Parker în Alexander McQueen (2006): un omagiu gotic baroc, înainte ca „extra” să fie cool.
- Katy Perry costumată în candelabru și apoi hamburger (2019): o interpretare camp dusă la extrem, între curaj și ridicol.
- Frank Ocean în hoodie negru și un bebeluș robotic în brațe (2021): ironic, subtil și complet absurd – perfect Met.
- Billie Eilish ca Marilyn reîncarnată în Oscar de la Renta (2021): un moment de glamour hollywoodian resemnificat de o generație care contestă idolii vechi.
Eleganța ca răspuns la excludere
Tema Galei Met 2025 – „Superfine: Tailoring Black Style” – este mai mult decât un tribut vizual adus eleganței afro-americane; este o declarație politică, o cercetare istorică și o celebrare a rafinamentului ca formă de rezistență. Inspirată de volumul „Slaves to Fashion” al profesoarei Monica L. Miller, dar și de moștenirea editorială a lui André Leon Talley, expoziția curatoriată de Andrew Bolton și Miller trasează un arc stilistic care pornește din secolul XVIII și ajunge până în prezentul hipermediatizat, cartografiind evoluția dandyismului negru ca practică de autoafirmare.
În acest an, însă, rochia strălucitoare e doar vârful icebergului. Tema propune o întoarcere la croială, la măiestrie, la detaliu, dar mai ales – la povestea pe care o ținută o poate spune. Codul vestimentar deschide un spațiu pentru reinterpretarea tradiției dandy: de la siluetele zoot suit ale anilor ’40, purtate de bărbați afro-americani în semn de sfidare a codurilor rasiale, până la extravaganța contemporană a sapeurilor congolezi.
Termenul „superfine”, care desemna inițial o țesătură de calitate superioară, este resemnificat ca simbol al sincretismului cultural – un amestec de croieli europene, coduri africane și atitudini americane, toate concentrate într-o siluetă care afirmă, subminează și transformă. Expoziția analizează cum afro-americanii, adesea marginalizați de mainstreamul modei, au reconfigurat costumul clasic într-un instrument al emancipării, infuzându-l cu simboluri de putere, rafinament și identitate.
De la uniforma de catifea a unui „luxury slave” din secolul XIX la creațiile moderne ale unor designeri precum Olivier Rousteing, Ib Kamara sau Ev Bravado, „Superfine” devine un manifest împotriva masculinității toxice și a excluziunii sistemice – propunând nu un costum care uniformizează, ci unul care eliberează, negociază identități și recuperează povești uitate. Este, poate, cel mai politic costum pe care l-am văzut vreodată.
Această temă invită la reflecție: când stilul devine armură? Când devine rezistență? De ce croiul unei jachete poate spune mai mult decât un discurs? Moda negră a fost adesea văzută ca „excesivă”, dar în acest „exces” se ascunde o forță politică: aceea de a nu te adapta sistemului, ci de a-l deturna cu rafinament.
Un dandy nu e niciodată doar bine îmbrăcat
Prezența unor co-președinți precum Pharrell Williams, A$AP Rocky, Colman Domingo sau Lewis Hamilton subliniază caracterul contemporan, plurivalent și transdisciplinar al temei. Acești bărbați nu sunt doar stilați, ci și influenți, articulând un nou tip de masculinitate: fluidă, sofisticată, nelipsită de conștiință socială.
Într-o eră în care anxietățile climatice și tehnologice pun sub semnul întrebării însăși ideea de „viitor”, poate că eleganța devine un gest de răsfăț radical. Sau, așa cum scria bell hooks, „vestimentația nu este doar despre corp, ci despre cum alegi să fii văzut.”
Costumul ca simbol al statutului și identității afro-americane
Pentru mulți afro-americani, costumul a fost mult mai mult decât o piesă vestimentară: a fost un simbol al statutului și o modalitate de a revendica un loc în societate. În zonele afro-americane din Southside Chicago, Harlem și Detroit, unde stilul vestimentar a avut un rol esențial în autoidentificare, costumele nu erau doar despre estetică – ele erau un act de afirmare a identității și a demnității într-o societate care adesea marginaliza aceste comunități.
Ralph Lauren și Josephine Baker sunt doar câteva exemple celebre care au înțeles profund această legătură dintre costumul clasic și cultura afro-americană. Ralph Lauren, de exemplu, a împrumutat influențe din cultura afro-americană, combinând tradiția americană cu stiluri care evocau farmecul Harlemului, iar Josephine Baker a devenit un simbol al elegantei și al rezistenței prin vestimentația sa rafinată și seducătoare.
Costumul „perfect” pentru afro-americani nu a fost niciodată despre a adera strict la standardele convenționale. Mai degrabă, a fost despre a reinventa aceste standarde pentru a le face să reflecte realitățile și experiențele proprii.
Astfel, în cadrul Galei Met 2025, „Superfine: Tailoring Black Style” va celebra nu doar costumul clasic, dar și modul în care acesta a evoluat sub influența unor figuri iconice din cultura afro-americană.
Modele de designeri afro-americani și impactul lor asupra Galei Met
Afro-americanii au jucat un rol central în transformarea industriei modei, iar designerii ca Virgil Abloh, Dapper Dan, LaQuan Smith și Brandon Blackwood sunt doar câțiva dintre cei care au adus stilul afro-american pe marile scene ale modei internaționale. Virgil Abloh, cu creațiile sale care îmbină streetwear-ul cu eleganța înaltă, a schimbat percepția asupra „costumului rafinat”, iar Dapper Dan a fost un pionier al reinventării designului de lux, creând piese iconice din combinații de materialele de stradă cu emblemele marilor branduri.
În cadrul Galei Met 2025, este de așteptat ca acești designeri și alții să aducă pe covorul roșu nu doar ținute spectaculoase, dar și mesaje puternice despre identitate, cultură și putere. Este fascinant să ne imaginăm ce tip de „declaratii vestimentare” vor face acești creatori, având în vedere că tema galei 2025 adâncește dialogul despre ce înseamnă cu adevărat „eleganța neagră”.
Anticiparea galei: cum se va manifesta tema pe covorul roșu?
Pentru Gala Met 2025, ne putem aștepta la o gamă largă de interpretări ale temei „Superfine: Tailoring Black Style”. Designerii ar putea opta pentru reinterpretări moderne ale costumului clasic, în timp ce alții ar putea introduce elemente care reflectă influențele streetwear-ului afro-american. Piese de îmbrăcăminte care includ broderii intricate, țesături bogate și structuri inovatoare ar putea domina scena, aducând o fusion de trecut și prezent.
Este probabil ca pe covorul roșu să vedem o fuziune a stilului clasic cu elemente de modă mai experimentale, cu o adâncire a semnificației pe care costumele o pot avea pentru o comunitate care și-a transformat istoria în modă. Așadar, Gala Met 2025 va fi nu doar o celebrare a modei, dar și un moment de reflecție asupra progresului în privința diversității și a includerii în industria modei.
Concluzia?
Prima zi de Luni din luna Mai e aici iar cu ea, tema „Superfine: Tailoring Black Style” va marca o etapă importantă în istoria Galei Met și a modului în care percepem stilul afro-american. Abia aștept să văd cum această temă va sublinia importanța diversității și va evidenția rolul esențial pe care afro-americanii l-au avut în reconfigurarea „eleganței” în modă. Gala Met 2025 nu va fi doar o seară de glorie pentru designeri și vedete, ci un moment în care moda își va adresa trecutul, prezentul și viitorul, prin intermediul unui costum care nu doar că definește stilul, dar și lupta pentru identitate, putere și recunoaștere.
Foto Hepta