Aceasta, prin viziunea și experiența internațională, evocă o genealogie de femei care au rescris istoria artei prin gesturi de curaj și generozitate intelectuală. Ce este esențial la felul în care Ecaterina Vlad privește colecția de arta este că aceasta o defineste nu ca pe o acumulare de opere valoroase, ci ca pe un organism viu, un spațiu al libertății și al dialogului.
De la New York la București
Așa cum celebra colecționară americană Peggy Guggenheim a înțeles, încă dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial, că arta nu poate exista fără o comunitate care o susține și o face accesibilă publicului, în același spirit, Ecaterina Vlad inaugurează în Romania o nouă formă de mecenat contemporan. Aceasta este una care nu mai trece prin logica exclusivității, ci prin cea a participării și a deschiderii către public.
Istoria artei din care se revendică inițiativa Eva Foundation este una populată mai ales de figuri feminine. Acestea au modelat, în mod discret dar decisiv, percepția modernității artistice. Helena Rubinstein, de pildă, a reușit să lege ideea de frumusețe de cea de emancipare. Ea a construit un imperiu antreprenorial care a susținut scena artistică newyorkeză a anilor ’30-’50. Gertrude Stein, la rândul ei, a creat la Paris un laborator al modernității. A oferit un loc de întâlnire pentru Picasso, Matisse și Hemingway. Prin spiritul lor liber și prin curajul de a recunoaște valoarea înainte ca aceasta să fie confirmată, ele au demonstrat că o colecționară este și un catalizator cultural.
“Sirene”, expoziția inaugurală care aduce în fața publicului din România lucrări ale unora dintre cele mai importante artiste moderne și contemporane din lume. În lucrări precume cele ale lui Judy Chicago, Andra Ursuța sau Huma Bhabha, corpul își revendică autonomia prin limbaj și prezență. El nu mai este un obiect al percepției, ci un subiect protejat al artei, între intimitate și spațiul public.
Titlul expoziției, “Sirene”, formulează o invitație la a reconsidera felul în care arta prezintă vulnerabilitatea și experiența feminității. Aici centrul discursului artistic este format in jurul prezentei feminine.
Valurile feminismului și cântecul sirenelor
“Sirene” amintește de felul în care istoria descrie evoluția feminismului. Și anume în valuri. Această succesiune de mișcări sociale și ideologice care, asemenea valurilor mării, revin mereu, schimbând ușor contururile țărmului, este reprezentată simbolic și în colecția fundației.
Primul val a fost cel marcat de revendicarea vizibilității prin femeia care iese la suprafață și cere să fie recunoscută ca subiect social și intelectual. Ea este și cea care își câștigă dreptul de a vota (acele supranumite “suffragette”).
Următorul val al feminismului a introdus conștiința corpului, a intimității și a politicii personale. Alături de cel de-al treilea val, au dizolvat granițele, amestecând identități, culturi si voci. Aici putem include opera artistei de origine română Hedda Sterne (1910-2001), colecționată de Eva Foundation. Aceasta a fost o figură marcantă a picturii newyorkeze de la mijlocul secolului trecut având o forță artistică ce a dărâmat orice piedici culturale. În același context regăsim lucrarea Helenei Frankenthaler (1928-2011), un exemplu de abstractionism pictural monumental. Iar într-o altă încăpere pe cea semnată de Howardena Pindell cu abordarea poetică a unor istorii personale înrădăcinate în postcolonialism.
Poate că cel de-al patrulea val, cel contemporan, este unul dintre cele care militează nefiltrat. Este cel mai prezent în cotidianul nostru și este dedicat solidarității transversale. Un val care traversează genuri, geografii și experiențe. Lucrările semnate de renumitele artiste Jenny Holzer, Wangechi Mutu, Mona Hatoum, Tracey Emin și Taryn Simon se regăsesc în acest dialog curatorial foarte bine acordat. In expoziție ele comunică la nivel conceptual și estetic mai departe de timp.
Despre feminitate și putere
Însă, toate aceste artiste pot fi privite ca exprimând “lumea dintre lumi”. Ele însele devin prin arta lor ființe hibride. Prin lucrările lor ele “cântă”, dar nu pentru a seduce, ci pentru a chema la ascultare. Ele locuiesc acel spațiu “dintre” despre care vorbea teoreticiana feminismului, Judith Butler. Sunt prinse între apa și aer, între vizibil și invizibil. În mit, vocea sirenei este periculoasă pentru că tulbură ordinea bărcii; în artă, vocea acestor femei tulbură ordinea canonului. Fiecare lucrare din colecție pare o undă sonoră a acestor voci care continuă să revină și să învăluie.
Dincolo de feminitate, expoziția pune în discuție ceea ce înseamnă să ocupi un spațiu fizic, social și cultural în condițiile unei istorii care a impus mereu limite. Astfel, spațiul expozițional se transformă într-o platformă de cunoaștere pe care, cu generozitate, fundația o oferă publicului bucureștean.
Prin gestul de a deschide această colecție publicului din România, Ecaterina Vlad reactivează un tip de energie pe care marile femei colecționare l-au cultivat dintotdeauna. Este puterea punerii în comun și a generozității intelectuale. Dar mai ales a credinței că arta, atunci când este împărtășită, poate transforma comunități. Publicul românesc s-a confruntat o perioada foarte lungă cu absența unui contact direct cu scena internațională contemporană. Acum primește oportunitatea de a experimenta arta contemporană la standarde muzeale occidentale. Și toate acestea într-un context care vorbește, profund, despre aici și acum.
În acest sens, feminismul pe care îl propune Eva Foundation nu este o ideologie închisă, ci o mișcare perpetuă între apropiere și distanță. Iar colecția este un loc de întâlnire între ceea ce am fost și ceea ce putem deveni. Această colecție este o invitație la a asculta cântecul care vine de departe, dar care, odată auzit, devine imposibil de uitat.
