Fashion > Made in Romania

Matrioșka, desfăcută la departamentul de modă

Studenții din anul I de la Modă, UNArte, au reinterpretat Matrioșka, temă propusă de profesorul lor, lect. univ. dr. Sergiu Chihaia. Un exercițiu despre cum se traduce structura unui obiect cultural, dincolo de folclorul lui vizibil.

9 minute timp de citire
Share on Facebook Share on WhatsApp


Matrioșka nu e un obiect neutru și nu a fost niciodată. Păpușa rusească poartă mai mult decât nostalgie, deși e citită de obicei blând, prin familie, memorie și apartenență. Tema devine interesantă exact acolo unde cere trecerea dincolo de imaginea consacrată. Un student poate rămâne la baticul pictat și la fața rotundă. Sau poate căuta principiul care ține obiectul în picioare, ceea ce e o operațiune complet diferită.

Matrioșka nu circulă niciodată singură. Se deschide și scoate din ea o versiune mai mică, apoi încă una, până rămâne o figurină care nu se mai desface. Obiectul e o serie de sine, ținute unele în altele. Toată logica lui stă în stratificare, în ideea că o formă poate conține alte forme ale ei însăși. Aceasta este tema pe care lectorul univ. dr. Sergiu Chihaia a dat-o studenților din anul I de la Modă, UNArte.

Cercetarea vine înaintea croiului

„Moda devine cu adevărat relevantă atunci când reușește să transforme simbolurile culturale în forme noi de expresie.”

-Sergiu Chihaia

Predă la un departament care se revendică de la fenomenul cultural contemporan. Departamentul se delimitează explicit de școlile axate strict pe design comercial. Programul de la UNArte pune accent pe volumetrie și pe lucrul cu forma, dincolo de tiparul funcțional.

Distanța până la Matrioșka, un volum care adăpostește alte volume, e scurtă. Pe fondul acesta, o temă construită în jurul unui obiect cultural ține de felul propriu al școlii de a preda.

Alegerea temei spune ceva și despre profesor. Chihaia e sculptor și textilist, cunoscut pentru arhitecturi din papier-mâché în care materialul umil devine construcție. Lucrează cu volumetrii și predă modelare sculpturală derivată din tehnica lui Shingo Sato. Un asemenea autor propune Matrioșka fiindcă vede în ea o problemă de volum și de strat. Motivul decorativ vine după.

Pentru un student din anul I, exercițiul e util fiindcă mută punctul de plecare. Piesa începe din documentare și din analiză. Mood board-ul rămâne pe locul doi. E o deprindere care se formează greu și devreme, iar odată formată, devine standard.

Diferența dintre citat și traducere

Matrioșka oferă două drumuri. Primul împrumută suprafața, baticul, șorțul înflorat, fața pictată, și produce un citat recognoscibil. Al doilea traduce structura, adică ideea că un volum ține în el volume mai mici. Rezultatul nu se mai citește imediat ca folclor. Al doilea drum e mai greu și, când reușește, mai convingător.

Rezultatele merg în direcții diferite. Unele piese pleacă de la volumetrie, altele de la motivul decorativ, altele fac din stratificare un concept vestimentar. Divergența asta e partea sănătoasă a proiectului. O temă bună produce răspunsuri care nu seamănă între ele. Aici, interogarea obiectului se vede clar tocmai prin similitudinile minore dintre piese. Puținele puncte comune arată că fiecare a pornit de la obiect pe cont propriu.

Piesele nu ajung la cititor direct din atelier. Le pune în scenă o echipă, iar aceasta e încă un strat peste obiect. Iulia Sturdza semnează stilizarea, Ioana Albu fotografia. Pantofii vin de la Iguelle Studio, coafura de la Sebastian Sarghie, machiajul de la Diana Froicu. Editorialul e, la rândul lui, o traducere a lucrării de școală în imagine.

De la mâinile bunicii la couture: parcursul designerului Adrian Anghel


Alb-negrul spune doar jumătate

Editorialul e fotografiat alb-negru, decizie care scoate în față proporția și forța sculpturală a pieselor. Alegerea e apărabilă. Lasă ochiul să citească forma fără distragere. Are însă și un cost. Matrioșka trăiește din culoare, din roșu, albastru, verde și galben, din accentele florale. Despuiată de ele, își pierde jumătate din identitate.

Chihaia ține să precizeze că piesele reale sunt puternic colorate și păstrează aceste referințe cromatice. Culoarea revine, așadar, în colecția propriu-zisă, acolo unde obiectul refuză să fie doar structură. E un semn bun. Provocarea reală, pentru un student din anul I, e să treacă obiectul prin analiză fără să îi stingă viața. Aici, culoarea sugerează că viața a rămas.

Credite

Coordonator proiect: lect. univ. dr. Sergiu Chihaia
Imagini: Ioana Albu
Styling: Iulia Sturdza
Asistent styling: Teo Butoi
Pantofi: Iguelle Studio
Coafură: Sebastian Sarghie
Machiaj: Diana Froicu
Studio: 82studio
Modele: Ioana Alexuc, Raisa (Meka Models), Stefania
Departamentul Modă, UNArte București



REVISTELE NOASTRE
Mergi la început Back to top