Descris drept un adevărat „rollercoaster emoționant”, volumul a fost selectat în martie 2025 pentru cea de-a 111-a ediție a Oprah’s Book Club, celebrul club de carte al lui Oprah Winfrey. Romanul a fost apreciat pentru personajele sale puternice, sensibilitatea cu care surprinde trecerea timpului și construcția narativă rafinată, fiind considerat una dintre cele mai așteptate apariții literare ale anului 2025.
Cu o poveste care se întinde pe parcursul a cinci decenii, „Stare de visare” vorbește despre iubire, prietenie, familie și regret, dar și despre acele alegeri aparent mărunte care pot schimba definitiv cursul unei vieți.
Romanul care a impresionat-o pe Oprah Winfrey
Selecția unei cărți în Oprah’s Book Club reprezintă unul dintre cele mai importante momente din parcursul unui roman contemporan. De-a lungul timpului, recomandările realizatoarei americane au adus în atenția publicului povești puternice, capabile să deschidă conversații despre relații, identitate, traumă, familie și sensul vieții.
„Stare de visare” a fost inclus în clubul de carte în martie 2025 și prezentat drept un roman captivant, o capodoperă emoțională care își cucerește cititorii prin profunzimea personajelor și amploarea poveștii.
În dialogul purtat cu Eric Puchner și cu membrii clubului de carte, Oprah Winfrey a explorat atât universul romanului, cât și sursele personale de inspirație care au stat la baza lui. Dincolo de ficțiune, cartea păstrează legături puternice cu locuri, experiențe și amintiri reale din viața autorului.
Acest amestec de intimitate și imaginație oferă romanului o autenticitate aparte. Personajele nu par simple construcții literare, ci oameni cu dorințe contradictorii, slăbiciuni, regrete și momente de curaj, ale căror vieți se modifică odată cu trecerea anilor.
O poveste care începe cu o nuntă și o alegere neașteptată
În centrul romanului se află Cece, care ajunge singură într-un oraș din Montana cu o lună înainte de nunta sa cu Charlie, un medic din Los Angeles. Înconjurați de lacuri liniștite și de peisaje montane spectaculoase, cei doi se pregătesc pentru un moment care ar trebui să marcheze începutul unei vieți împreună.
Ceremonia urmează să fie oficiată de Garrett, cel mai bun prieten al lui Charlie. Însă, în ziua nunții, Cece ia o decizie neașteptată, care îi șochează pe cei prezenți și schimbă definitiv destinele tuturor.
Din acel moment, „Stare de visare” devine povestea unui triunghi amoros, dar și portretul unui cerc de prieteni ale căror vieți se întind pe parcursul a cincizeci de ani, începând din anii ’90.
Romanul nu se oprește la efervescența unei iubiri imposibile sau la dramatismul unei alegeri făcute sub impulsul momentului. Eric Puchner urmărește consecințele acelei zile de-a lungul deceniilor, arătând cum relațiile se transformă, cum oamenii cresc, îmbătrânesc și ajung să privească diferit propriul trecut.
Personajele traversează etape familiare oricărei vieți: îndrăgostirea, căsătoria, prietenia, creșterea copiilor, pierderea, dezamăgirea, boala și moartea. În tot acest timp, ele încearcă să înțeleagă dacă au făcut alegerile potrivite și cum ar fi arătat existența lor dacă, într-un anumit moment, ar fi ales un alt drum.
Montana, mai mult decât un decor spectaculos
Peisajul joacă un rol esențial în atmosfera romanului. Munții, lacurile și liniștea din Montana nu reprezintă doar un fundal pitoresc, ci devin parte din memoria personajelor și din identitatea poveștii.
Eric Puchner a dezvăluit că lacul descris în carte este inspirat de Flathead Lake, un loc real din Montana. Casa din roman are, la rândul său, o sursă de inspirație personală: locuința în care scriitorul își petrece verile de aproximativ 25 de ani alături de familie.
Casa aparține familiei soției sale și a fost construită de străbunicul acesteia. De-a lungul timpului, locuința a devenit nu doar un spațiu de vacanță, ci și un loc încărcat de istorie, amintiri și legături între generații.
Această dimensiune personală se simte în felul în care autorul descrie spațiul. Casa și lacul funcționează asemenea unor martori tăcuți ai trecerii timpului. Oamenii se schimbă, relațiile se destramă sau se reconstruiesc, copiii cresc, iar generațiile se succed, însă peisajul rămâne acolo, păstrând urmele tuturor celor care l-au locuit.
Pentru cititor, această atmosferă oferă senzația unei veri prelungite, suspendate între nostalgie și promisiunea unui nou început. Este un cadru luminos și melancolic, perfect pentru o poveste despre iubire, memorie și alegerile care ne definesc.
Ideea romanului a pornit de la o nuntă reală și complet haotică
Punctul de plecare al cărții este la fel de neașteptat precum evenimentul care declanșează acțiunea romanului. Eric Puchner a povestit că ideea i-a venit după ce a participat la o nuntă în cadrul căreia a oficiat ceremonia.
În timpul evenimentului, mai mulți invitați au fost infectați cu norovirus, un virus gastrointestinal foarte contagios. Situația a degenerat rapid și a transformat nunta într-un moment haotic, absurd și imposibil de uitat.
Autorul a păstrat această imagine în memorie și a folosit-o drept punct de pornire narativ. Încă de la început, știa că își dorește să construiască o poveste în care un eveniment aparent festiv să fie urmat de o ruptură majoră, după care nimic să nu mai poată reveni la forma inițială.
Nunta devine astfel linia de demarcație dintre două existențe. Există viața de dinainte, cu planuri, certitudini și promisiuni, și viața de după, în care personajele trebuie să trăiască alături de consecințele unei decizii imposibil de retras.
Este una dintre marile forțe ale romanului: capacitatea de a transforma un moment precis într-o undă de șoc care se propagă peste ani și influențează nu doar personajele principale, ci și generația următoare.
Finalul care l-a făcut pe autor să plângă
Deși Eric Puchner cunoștea amploarea poveștii și știa încă de la început că romanul urma să acopere aproximativ cincizeci de ani, finalul a rămas mult timp neclar.
Autorul își dorea ca povestea să ajungă în viitor și să includă generația următoare, obligată să se confrunte atât cu greșelile personajelor, cât și cu erorile mai ample ale societății. Însă nu reușea să găsească imaginea potrivită pentru încheierea romanului.
Momentul de inspirație a apărut în timp ce Puchner participa la un program destinat scriitorilor, într-o locație din New York. Deși avea la dispoziție o săptămână liberă pentru a lucra, nu putea avansa pentru că finalul îi scăpa.
Soluția a venit atunci când și-a dat seama că trebuie să se întoarcă la nunta de la începutul cărții și să o încheie. Autorul a imaginat acel moment asemenea unei alte existențe posibile, unei vieți de vis care ar fi putut fi trăită.
„Mult timp nu am știut cum să închei cartea. Știam că urma să acopere 50 de ani, că merge în viitor și că va fi și despre următoarea generație și despre felul în care aceasta se confruntă cu greșelile trecutului. Nu doar greșelile personajelor, ci și greșelile societății. Dar nu știam cum să o termin”, a mărturisit Eric Puchner.
După ce a găsit această soluție, scriitorul a început să plângă, fericit că descoperise în sfârșit drumul către final. Întoarcerea la nunta inițială a funcționat ca o reconectare cu nucleul emoțional al romanului și cu imaginea care pusese în mișcare întreaga poveste.
Despre viețile posibile și greutatea regretului
Titlul „Stare de visare” trimite la spațiul fragil dintre realitate și imaginație, dintre viața pe care o trăim și viețile pe care ni le proiectăm în minte.
Pe măsură ce anii trec, personajele sunt obligate să privească înapoi și să își reevalueze alegerile. Iubirile se schimbă, prieteniile capătă alte forme, iar certitudinile tinereții sunt înlocuite de întrebări mai nuanțate.
Ce înseamnă să alegi persoana potrivită? Cât de mult poate o singură decizie să influențeze restul vieții? Putem fi cu adevărat fericiți fără să ne întrebăm cum ar fi arătat celălalt drum? Și cât din identitatea noastră este construită din lucrurile pe care le-am făcut, dar și din cele la care am renunțat?
Romanul explorează dorința, atașamentul, familia și fragilitatea relațiilor umane, fără să ofere răspunsuri simple. Personajele greșesc, iubesc, rănesc și încearcă să repare ceea ce mai poate fi salvat. Uneori reușesc, alteori trebuie să învețe să trăiască alături de lucrurile care nu mai pot fi schimbate.
În acest sens, „Stare de visare” este nu doar o poveste de dragoste, ci și un roman despre maturizare. Personajele nu devin neapărat mai înțelepte odată cu vârsta, însă ajung să înțeleagă mai bine complexitatea propriilor sentimente și limitele controlului pe care îl au asupra vieții.
Un succes internațional și o posibilă revelație literară
Romanul lui Eric Puchner a atras rapid atenția criticilor și a publicațiilor internaționale. „Stare de visare” a devenit bestseller și a fost inclus în selecții realizate de publicații importante precum The Guardian, The Times, Lit Hub, NPR, BBC, The New Yorker, New York Post și The New York Times.
Volumul a fost, de asemenea, inclus în selecția pentru Joyce Carol Oates Prize 2026, o recunoaștere care confirmă impactul literar al cărții și forța construcției sale narative.
Succesul romanului poate fi explicat și prin felul în care povestea combină amploarea unei saga de familie cu intimitatea unei drame sentimentale. Deși urmărește personajele vreme de cincizeci de ani, cartea nu pierde din vedere detaliile mici: o conversație, un gest, o ezitare sau o amintire care revine într-un moment neașteptat.
Este o lectură potrivită pentru cei care au iubit romanele despre relații complicate, prietenii puse la încercare și familii ale căror destine se întind de-a lungul mai multor generații. Totodată, este o carte pentru cititorii care caută emoție autentică și povești care nu se încheie odată cu momentul îndrăgostirii, ci continuă să observe ce se întâmplă după ce viața reală începe.
Cine este Eric Puchner
Eric Puchner este un scriitor american apreciat pentru romanele, povestirile și eseurile sale. Pe lângă „Stare de visare”, acesta este autorul romanului „Model Home”, finalist al premiului PEN/Faulkner și câștigător al unui California Book Award.
A publicat și volumele de proză scurtă „Last Day on Earth” și „Music Through the Floor”, cel din urmă fiind nominalizat la Young Lions Award, premiu acordat de Biblioteca Publică din New York.
Textele sale de ficțiune și eseurile au apărut în publicații precum GQ, Granta, McSweeney’s și Tin House, dar și în antologiile „The Best American Nonrequired Reading” și „The Best American Short Stories”, în edițiile din 2012 și 2017.
De-a lungul carierei, scriitorul a primit o bursă Wallace Stegner, un grant din partea National Endowment for the Arts și un premiu literar oferit de American Academy of Arts and Letters.
În prezent, Eric Puchner este profesor asociat în cadrul programului Writing Seminars de la Johns Hopkins University. Locuiește în Baltimore împreună cu soția sa, scriitoarea Katharine Noel, și cu cei doi copii ai lor.
O carte pentru cititorii care nu se tem de emoții puternice
„Stare de visare” este genul de roman care se citește cu inima strânsă și cu sentimentul că, într-un fel, povestea vorbește despre fiecare dintre noi.
Chiar dacă nu am fost niciodată puși în fața unei alegeri asemănătoare celei făcute de Cece, cunoaștem cu toții tentația de a privi spre trecut și de a ne imagina cum ar fi arătat viața dacă am fi spus „da” în loc de „nu” sau dacă am fi ales un drum diferit.
Prin personajele sale imperfecte, Eric Puchner vorbește despre iubirea care nu dispare complet, despre prietenii care supraviețuiesc în forme neașteptate și despre familiile construite din alegeri, compromisuri și iertare.
Recomandarea lui Oprah Winfrey și succesul internațional al volumului confirmă forța unei povești care îmbină romantismul, nostalgia și dramatismul unei saga întinse pe cinci decenii. „Stare de visare” este o lectură pentru vacanță, dar nu una ușoară sau superficială. Este o carte care invită la reflecție, emoționează și poate continua să ridice întrebări mult timp după ultima pagină.
