Gala Moda UNArte 2026 a fost deschisă de colecția AMIN. Iar aceasta nu a avut nevoie de explicații suplimentare. Șase ținute negre, modelate în piele, construite pe forme geometrice elementare: cerc, pătrat, cruce. Dominik Lenard Csankovszky, absolvent al programului de licență, a adus pe podium un discurs despre limitele pe care mediul social le impune individului.
Designerul își descrie colecția drept o serie de sculpturi purtabile. Fiecare ținută transmite o idee diferită, dar toate aparțin aceleiași lumi: omul captiv în convingeri primite. Atmosfera apăsătoare este asumată. Punctul de plecare a fost ceea ce autorul numește absurditatea unor aspecte ale religiei și urmele pe care educația religioasă le lasă asupra felului în care cineva se raportează la sine.
Titlul concentrează întreaga miză:
„«AMIN» înseamnă «așa să fie». Am ales titlul pentru că am vrut să îi întorc sensul. Pentru mine nu înseamnă resemnare, ci acceptare. Este ca o încheiere de ritual prin care îți spui: «Așa sunt eu și este în regulă.» Cred că este mai important să trăiești o viață în care tu ești fericit decât una în care încerci să îi mulțumești pe ceilalți.”
ne împărtășește Dominik Lenard Csankovszky
Răsturnarea aceasta desparte AMIN de simpla provocare. Csankovszky nu atacă frontal simbolul religios. Îl preia, îl aplică pe corp și îl lasă să vorbească despre greutatea pe care o exercită. Diferența este de metodă, iar metoda ține de școală: la UNArte, haina se gândește ca formă, volum și structură.
Geometrie aplicată pe corp
Citită în ordinea conceptului, colecția are logica unei demonstrații. Prima ținută încadrează silueta umană într-un cerc, o tentativă de diminuare a existenței prin reducerea individului la o formă simplă. A doua continuă ideea prin pătrat, cu o extensie bidimensională care urcă deasupra capului și anulează chipul. Pierderea identității devine literală. A treia modelează o cruce după corpul uman: trupul ca suport al dogmei pe care o poartă toată viața.
A patra ținută este cea mai densă. O structură circulară acoperită cu aproximativ o mie de cruci lucrate manual din șnur de bumbac. De la distanță, o textură neagră. De aproape, o rugăciune obsesivă despre vinovăție și nevoia de a fi acceptat. Sub structură, un corset cu un detaliu intim masculin aplicat pe un corp feminin. Designerul pune aici în opoziție povestea biblică a creației și realitatea embriologică, cu concluzia că identitatea autentică nu poate fi nici ascunsă, nici corectată.
A cincea ținută îl reprezintă pe Isus răstignit fără cruce, cu expresia „aceasta este crucea mea” luată literal. Absența părului lung contrazice deliberat imaginea tradițională. Ultima ținută închide cercul autobiografic: o mască de piele și un drapaj semitransparent care pornește din două urechi modelate, replici anatomice ale urechilor designerului. Prin ele au trecut toate discursurile și judecățile auzite în anii formării. Drapajul ascunde, dar transparența lui spune că ascunderea eșuează.
Întrebat ce piesă îl reprezintă, o alege pe prima:
„Am avut mereu o afinitate pentru cerc. Mi se pare o formă geometrică absolută, infinită și foarte puternică vizual. Cred că mă reprezintă cel mai bine.”
Pielea, un material care ține minte forma
Monocromia și materialul sunt parte din argument. Negrul integral pune în umbră ceea ce volumetriile celebrează: potențialul inteligenței umane. Iar pielea a fost o decizie tehnică înainte de a fi una estetică.
„Am ales pielea pentru că îmi oferă posibilitatea de a modela corpul uman într-un mod foarte precis. Mi-a permis să transform hainele în adevărate sculpturi purtabile, lucru pe care mi-ar fi fost mult mai greu să îl obțin cu un material textil clasic. În același timp, consider că este un material sustenabil, pentru că în special acest tip de piele provine din industria alimentară, iar pentru a nu deveni un deșeu, este valorificată și prelucrată vegetal.”
Argumentul sustenabilității îi aparține designerului și rămâne o poziție în dezbaterea, încă deschisă, dintre piele și alternativele ei. Ce nu se poate contesta este câștigul tehnic. Csankovszky spune că principala descoperire a licenței a fost chiar procesul: cum reacționează pielea, cum poate fi tratată, cum reține forme complexe. Colecția l-a învățat să transforme un material de marochinărie într-unul sculptural.
De la „imposibil” la limbaj propriu
Traseul lui are o coerență rară pentru un absolvent. Din gimnaziu știa că îl atrage vestimentația. În liceul de artă lucra deja cu geometria aplicată pe corp, într-o abordare sculpturală pe care facultatea nu a corectat-o, ci a echipat-o.
„Înainte de facultate auzeam foarte des că propunerile mele sunt imposibil de realizat. Am intrat la UNArte și din curiozitatea de a vedea dacă chiar este imposibil să fac ceea ce îmi imaginez. La început eram destul de nesigur, dar de la un proiect la altul am evoluat foarte mult. Nu doar tehnic, ci și artistic. Simt că mi-am rafinat foarte mult felul de a crea.”
Spune că profesorii i-au susținut direcția fără să îl împingă în alta. Afirmația confirmă ce s-a văzut la gală: o promoție cu limbaje diverse, formată într-o școală care tratează veșmântul ca mijloc de expresie artistică. În acest peisaj, AMIN dialoghează cu tema dominantă a anului, armura, dar o depășește. Acolo unde colegii lui construiesc carapace, Csankovszky arată mecanismul care face carapacea necesară.
Limbajul lui este deja definit: sculpturalitate, volum, relația dintre corp și obiect. Pentru el, fiecare piesă trebuie să spună o poveste și să provoace o reacție. Urmează testul din afara atelierului.
„Cu siguranță vreau să explorez un concept nou. Nu simt nevoia să repet aceeași poveste, dar cred că sculpturalitatea și volumetria au devenit deja parte din identitatea mea ca designer. Aș vrea să experimentez cu tehnici diferite, materiale noi și o gamă cromatică mai variată, păstrând însă aceeași abordare sculpturală care mă definește.”
Renunțarea anunțată la monocromie este primul semn de maturitate. Al doilea va fi felul în care acest limbaj, construit pentru podium și expunere, va găsi o formă de existență în piața românească. AMIN a demonstrat că Dominik Lenard Csankovszky are ceva de spus. De acum contează unde și pentru cine.
Sursă imagini: Dominik Lenard Csankovszky, Sebastian Oros
