Nu-ti irosi lacrimile!

Nu-ti irosi lacrimile!  M-am casatorit foarte devreme. Nu implinisem 19 ani cand l-am cunoscut pe Adam. Era mai mare decat mine cu 8 ani. Mult mai experimentat in arta iubirii, mi-a luat mintile si dupa cateva luni… deveneam sotia lui. Cativa ani, totul a fost minunat. El era muzician si mergeam mai mereu in turneu cu el. La fel de repede am ramas insarcinata si am adus pe lume un baietel frumos si sanatos – Alin.

Eram o mama fericita si o sotie iubitoare si, credeam eu, implinita. Curand, mi-am descoperit si eu calitati muzicale si am intrat in trupa sotului meu. Viata mea era fascinanta. Eram mama micutului Alin, care ma iubea si era o minune de baietel, iar seara eram o solista iubita de publicul meu. Dar cum nimic nu e vesnic, sotul meu a inceput sa fie gelos pe succesul meu. Au inceput certurile, persecutiile. Cum era un om influent, a reusit sa ma indeparteze de copilul meu. Cand, satula de certuri, am intentat divortul, el a reusit sa-mi ia copilul spre a-l creste. Viata mea s-a schimbat in rau. Doream sa-mi vad copilul, dar era din ce in ce mai greu. Prin minciuni, sotul meu  a reusit sa-l indeparteze pe Alin de mine. Apoi, prin influenta pe care o avea la autoritati, am fost pur si simplu eliminata din viata fiului meu! Sufeream foarte tare. Nopti intregi eram cu gandul la micutul meu. Plangeam privind hainutele care-mi ramasesera in urma lui. Mai tarziu, il urmaream cum mergea la scoala, apoi la facultate. Pentru el, pentru fiul meu, eram o proscrisa, o mama care-l parasise (cum il mintea mereu fostul meu sot). Anii au trecut si “puiul meu” a devenit si el adult. Are acum o familie, un copil (deci sunt bunica) iar eu tot nu pot face parte din viata lui. Lucrurile astea ma dor foarte tare, lacrimile imi curg siroaie ori de cate ori aud vesti de la el, dar stau la distanta. De curand, fostul meu sot a murit. L-am iertat pentru tot raul pe care mi l-a pricinuit, dar pe fiul meu nu l-am mai putut aduce spre mine. Raul facut de tatal lui nu mai poate fi indreptat. Alin ma uraste si asa va fi tot restul zilelor mele… Am o viata distrusa. Nu-mi pot strange la piept nepotul, nici fiul. Si toate astea pentru ce?! Pentru minciunile unui suflet bolnav (pentru ca o asa mare gelozie e boala curata)?

Cezara Dafinescu: Draga mea, am citit de curand intr-o carte cateva ganduri, cateva sfaturi, care cred ca te vor ajuta si pe tine. Autoarea e o fiinta cu multa sensibilitate si cuvintele ei parca iti picura miere in suflet. De multe ori, mi-au fost si mie de folos!

 “Candva, cand eram mica, mama m-a surprins plangand. Mi-a spus atunci ca Dumnezeu le-a dat oamenilor un numar fix de lacrimi. Si ca exista doua feluri de lacrimi: de tristete si de fericire. Nu iti irosi lacrimile pentru lucruri care nu merita. Pastreaza-le pentru atunci cand va trebui sa plangi de fericire. Ar fi pacat sa nu ai in acele momente cu ce sa plangi!

 Cu timpul, am uitat cat de pretioase sunt lacrimile mele si ca nu oricine merita sa mi le irosesc. Si am irosit rauri de lacrimi. Am plans pentru fiecare deziluzie, pentru fiecare durere, pentru fiecare esec. Am plans pentru fiecare intrebare ramasa fara raspuns si pentru fiecare asteptare zadarnica. Am plans in singuratate si am plans in vazul lumii, cautand alinare. Am plans de dor. Am plans pentru oameni care nu m-au iubit asa cum i-am iubit eu. Am plans pentru nedreptati care mi s-au facut, pentru promisiuni si iluzii frumoase cu care am fost amagita. Am plans de fiecare data cand cineva mi-a aratat Raiul, ca mai apoi sa ma trimita direct in iad. Am plans de neputinta si am plans de ciuda ca am trait jumatati de masura. Am plans pentru alegeri gresite si pentru ca m-am abandonat altora, lasandu-i sa ma foloseasca. Am plans ori de cate ori am platit prea scump pentru naivitatea cu care am crezut in oameni. Am plans pentru prietenii imaginare si pentru iubiri inchipuite. Am plans pentru dramele altora, traind povesti care nu erau ale mele. Am plans dupa oameni care m-au abandonat, convinsa ca nu voi putea trai fara ei. Am plans implorand iertare pentru greseli inexistente, asumate in momente de disperare. Privind in urma, vad cate lacrimi am plans in zadar si nemeritat. Imi vad si imi recunosc toate naivitatile, neputintele, slabiciunile, ratacirile si renuntarile. Azi nu mai plang la fel ca in trecut. Am inteles ca ii sunt datoare sufletului meu cu lacrimi de fericire.” (“Fluturi” de Irina Binder)

Draga mea, da tot raul la spate si traieste-ti viata. Nu uita ca “Fiecare apus este urmat de un nou inceput”.

Indrazneste si tu sa ii scrii Cezarei Dafinescu despre problemele care te preocupa! Are raspunsuri minunate, presarate cu un strop de optimism, zambete sincere si toata bunavointa din lume. O parere obiectiva asupra problemei care te macina, comunicata intr-o maniera remarcabila, de catre un om de o asemenea valoare, te poate scoate din impas. Scrie-ne pe adresa [email protected] si noi vom avea grija sa iti primesti raspunsul de la Cezara Dafinescu. Declarata de-a lungul timpului una dintre cele mai frumoase si mai talentate actrite ale Romaniei, noi adaugam ca este si o femeie de o intelepciune cum rar mai gasesti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *