Sansa unui nou inceput

 Sansa unui nou inceput   Anda: Am invatat la un liceu de coregrafie. Mi-a placut de cand ma stiu sa dansez. Dar cum, odata cu trecerea anilor, corpul meu se incapatana sa devina tot mai feminin, cum nu am crescut prea mult nici in inaltime, mi-am dat seama ca mi-ar fi fost foarte greu sa ma incadrez in standardele profesiei, asa ca m-am orientat catre teatru. Mi se parea ca am talent, dar cum nu am reusit la stat, mama mi-a platit cursurile unei universitati particulare.

Printr-un concurs de imprejurari, am reusit sa intru (e drept, cam pe “usa din spate”) la un teatru important. Odata intrata, am hotarat sa “avansez” in profesie prin orice mijloc! Am luat exemplul multora dintre colegele mele, care obtineau roluri facand tot felul de “compromisuri”. Dar cum nici asa nu am obtinut mai mult de niste figuratii, am hotarat sa joc tare si m-am combinat cu un personaj important din teatru. “Iubitul” meu nu era prea frumos, dar cum “scopul scuza mijloacele”, am ramas insarcinata rapid, apoi am devenit “doamna director”. Si totusi nici asa nu am obtinut prea multe roluri. Trebuia sa ma lupt cu alte actrite impinse si ele de la spate de “directori” mai mult sau mai putin importanti. Au trecut anii, copilul meu a crescut, “povestea mea de iubire” s-a terminat de mult si eu stau langa un barbat pe care nu-l iubesc si cu care abia daca mai schimb cateva cuvinte, si alea despre educatia copilului nostru. Uneori, imi vine sa urlu! Toate visurile mele s-au spulberat! Din zi in zi, imi dau seama ca sunt de fapt o ratata. Oare am gresit alegandu-mi asa drumul vietii?! Oare asta e pedeapsa lui Dumnezeu pentru faptul ca am mintit?! Barbatul meu ma ignora. E felul lui de a-mi raspunde la o casnicie ratata bazata pe interes si minciuna. Asta ma face sa sufar enorm! Fiul meu e si el obraznic cu mine, ma repede mereu si e din zi in zi mai apropiat de tatal lui. Ma simt marginalizata, respinsa si asta ma doare. Credeti ca se mai poate face ceva cu viata mea? Mai am vreo sansa la fericire?

Cezara Dafinescu: Ai gresit foarte mult, draga mea. Nicio fericire nu se poate construi pe minciuni. Macar acum, in ceasul al 12-lea, cum se spune, revizuieste-ti atitudinea.Vezi unde ai gresit si incearca sa iei totul de la capat! Incearca sa intri cu iubire din nou in viata copilului si a sotului tau… Incearca sa le devii indispensabila prin noul tau comportament. Unul dintre cele mai puternice sentimente este sa stii ca atat prezenta ta, cat si absenta ta inseamna mult pentru cineva. Cand o usa a fericirii se inchide, o alta se deschide, dar de multe ori ne uitam atat de mult la usa inchisa ca nu o mai vedem pe cea care s-a deschis. “Lasa lucrurile sa se intample, cu bune si cu rele, cu lacrimi si cu zambete, cu tot ce-ti ofera, pentru ca toate au un rost. Iar daca vei cadea, ridica-te si mergi mai departe si nu da nimanui satisfactie sa te vada la pamant! Sa nu iti fie teama sa plangi, sa razi sau sa vorbesti deschis despre ceea ce simti, fii sincera cu ceilalti, dar mai ales fii sincera cu tine. Si orice vei face, fa-o in asa fel incat sa-i poti privi pe ceilalti cu demnitate.”(Irina Binder). Dar mai cu seama, draga mea, ignora-i pe acei oameni care te vorbesc pe la spate (in teatru, sunt multi). Acolo e locul lor, in spatele tau…

Indrazneste si tu sa ii scrii Cezarei Dafinescu despre problemele care te preocupa! Are raspunsuri minunate, presarate cu un strop de optimism, zambete sincere si toata bunavointa din lume. O parere obiectiva asupra problemei care te macina, comunicata intr-o maniera remarcabila, de catre un om de o asemenea valoare, te poate scoate din impas. Scrie-ne pe adresa redactie@tonica.ro si noi vom avea grija sa iti primesti raspunsul de la Cezara Dafinescu. Declarata de-a lungul timpului una dintre cele mai frumoase si mai talentate actrite ale Romaniei, noi adaugam ca este si o femeie de o intelepciune cum rar mai gasesti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *