Animalele de companie, risc pentru sanatate

Animalele de companie, risc pentru sanatatePutini stiu ca “cel mai bun prieten al omului”, cainele, ne poate transmite o boala grava, chistul hidatic. Cainele, si mai rar alte cateva animale (pisica, lupul, vulpea) poate fi parazitat cu viermele Tenia echinococcus, pentru care el este gazda definitiva.
 
Viermele adult traieste in intestinul acestor animale fixat de mucoasa intestinala cu niste “carlige” puternice. Are 5-6 mm si este format din trei-patru segmente. Ultimul segment, cel mai mare, reprezentand jumatate din lungimea lui, contine 600-800 de oua embrionate, infectioase. Aceasta “punguta” cu oua se desprinde de viermele fixat in intestin si este data afara odata cu materiile fecale. Ouale ajung usor pe botul si blana cainelui care oricat de rasat ar fi are aceleasi obiceiuri ca orice maidanez, mirosind si pipaind cu boticul exact ceea ce a facut alt caine.  El are mirosul de aproape un milion de ori mai bun decat omul. Adulmecand urina sau materiile fecale ale altui semen afla despre acesta ce varsta si ce sex are, cand este apt pentru imperechere, ce a mancat etc. Dar odata cu aceste informatii utile pentru el, cainele vehiculeaza si diversi microbi si parazitii intre care si ouale embrionate de Tenia echinococcus.

Chisturi hidatice in orice organ
Prin luatul in brate, mangaiatul sau sarutatul cainelui ouale de tenia, dar si alti microbi sau parazitii pot ajunge in gura si intestinul omului mai ales in situatia copiilor care se joaca cu cainele. De pe manutele lor ouale embrionate de tenie pot ajunge in intestin de unde trec prin circulatia sangelui spre ficat – prin vena porta. Acolo se pot inchista si forma un chist hidatic hepatic (cel mai frecvent) sau pot trece mai departe de ficat prin vasele suprahepatice si sa ajunga in circulatia generala. Astfel pot aparea chisturi hidatice in orice organ ca inima, plaman, creier.

Ce este chistul hidatic?
La om se dezvolta larva parazitului care ajunsa intr-un organ oarecare pe cale sanguina, se inchisteaza si incepe treptat sa creasca ovalar ajungand in ani de zile la dimensiuni mai mari sau mai mici, de la cativa centimetrii la chiste gigante cat o portocala sau chiar cat un pepene. Chistul hidatic are un invelis extern de unu-doi mm grosime si in interior o membrana germinativa care formeaza un numar imens de larve si un lichid clar ca apa de stanca, lichidul hidatic. Dezvoltandu-se in interiorul diverselor organe, chistul va da pe langa semne generale comune si unele simptome specifice organului respectiv.

Cum isi manifesta prezenta in organism?
Multa vreme chistul hidatic nu se manifesta zgomotos. Daca se dezvolta in ficat poate da senzatie de greutate si dureri iradiate spre umarul drept. Pofta de mancare incepe sa scada si bolnavul pierde in greutate. Treptat chistul hepatic crescand poate impinge in sus diafragma si pulmonul determinand junghiuri toracice si tuse uscata. Cand chistul hidatic se dezvolta in plaman poate produce tot felul de tulburari grave si chiar mortale daca nu este operat. Un chist hidatic localizat in creier se va manifesta prin tulburari nervoase accentuate – cefalee, varsaturi, somnolenta – ca o adevarata tumora cerebrala.

Evolutia si diagnosticul chistului hidatic
Multa vreme chistul hidatic poate stagna in crestere si sa nu deranjeze pe cel care-l poarta dar si in aceasta situatie constituie un pericol permanent. Chistul hidatic se poate infecta sau se poate rupe, sparge spontan sau in urma unei lovituri, continutul sau raspandindu-se in jur. Prin ruperea lui se ajunge la generalizarea bolii in abdomen sau plaman si la formarea de noi chisturi.
Diagnosticul de obicei se stabileste tardiv, dupa ani si ani de la infectare. Totusi un simplu examen al sangelui care arata cresterea enzinofilelor poate sugera parazitoza; de asemenea viteza de sedimentare a hematiilor (VSH). Ecografia si radioscopia pulmonara pot orienta mai precis aratand sediul si dimensiunile chistului. Prezenta cainelui in viata bolnavului este un semn puternic de diagnostic care trebuie intotdeauna cautat. ~nainte, aceasta boala se observa numai la ciobani sau la populatia nomada, datorita promiscuitatii cu cainii. Astazi, insa, cand prezenta cainelui in familie este considerata drept ceva sic si de bun gust, cand dragostea aratata cainelui este exagerata si mai ales neigienica, riscul de a face hidatioza (chist hidatic) este mult mai mare. Manifestarile dragastoase fata de caini ar trebui temperate intrucat riscul de a dezvolta un chist hidatic este foarte mare, indiferent daca este un caine de rasa sau maidanez. Scos la plimbare, toti cainii se poarta la fel si aduc familiei cu care traiesc acelasi risc potential de a face boala. Daca adultii in dragostea lor fata de caine accepta riscul de a face aceasta boala foarte grava, uneori mortala, obligarea copilului de a convietui cu un caine este o crima.

Atentie!
Tratamentul chistului hidatic este numai chirurgical. Operatia trebuie sa se faca grabnic dupa stabilirea diagnosticului pentru a evita complicatiile.

Retineti!
– Chistul hidatic se ia de la caine.
– Aceasta boala grava poate fi mortala.
– Evolutia lunga a bolii ingreuneaza diagnosticul.
– Chistul hidatic nu are tratament. Scoaterea chirugicala a lui deseori nu rezolva complet problema.
– Manifestarile dragastoase si neigienice fata de caini trebuie temperate sau chiar evitate.
– Locul cainelui este in curte si in nici un caz in casa, in familie.

Text: Dr. Florin Tocan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *