Cum ne raportam la sexualitatea copilului nostru?

Cum ne raportam la sexualitatea copilului nostru?Adolescenta, ca perioada care face trecerea de la copilarie catre varsta adulta, ridica o multitudine de probleme tanarului adolescent si parintilor acestuia.  Pentru adolescent este o perioada de profunde transformari, plina de elemente ce se cer cunoscute: cum sa relationeze cu ceilalti tineri, cum sa se afirme in mediul social, cum sa puna bazele unei relatii de cuplu.

Procesul de cunoastere si maturizare este unul anevoios. Adolescentul are conflicte cu familia si nu intelege schimbarile din interiorul lui, provocate de hormonii implicati in dezvoltarea psihica si fizica. Dintr-o alta perspectiva, parintele se vede posesorul unei cunoasteri superioare comparativ cu cea a tanarului, iar viata sa emotionala pare sa fie mult mai echilibrata.

Crize de identitate
Parintele poate fi tentat sa impuna ideile sale adolescentului, de vreme ce acestea si-au dovedit valabilitatea si functionalitatea. Vis-a-vis de acest tip de atitudine, nu vom spune aici decat ca neaga dreptul unui individ la o identitate proprie. Ori, negand dreptul copilului la o relatie proprie cu exteriorul, la experiente si chiar la „greseli”, acestuia ii va fi dificil sa acceada la o identitate de sine clar definita.

In ceea ce priveste raporturile parintilor cu adolescentii aflati la varsta tatonarilor sexuale, dorim sa mentionam trei dintre cele mai comune maniere de relationare ce au repercusiuni dovedit negative:
• Raporturile dintre adolescent si „parintii-gardieni” sunt cele mai nocive pentru integrarea viitoare a acestuia in cuplu. Ostilitatea, agresivitatea si pedeapsa induc tanarului sentimente de anxietate si vinovatie in relatiile cu partenerul. Acest tip de raporturi genereaza frecvent reactii adverse adolescentilor (ei decid adesea initierea unor relatii sexuale lipsite de dragoste, intamplatoare, dar care poarta pecetea eliberatoare a exercitarii vointei personale). Astfel de experiente predispun la deceptii ulterioare si la pierderea caracterului erotic. Suspectarea, urmarirea si pedepsirea adolescentului indragostit sunt atitudini psihopatogene cu efecte negative pe termen lung.
• Ignorarea problemelor initiatice sexuale ale adolescentilor de catre parinti constituie un exces de autonomie, care este resimtit ca anxiogen si deprimant. In acest caz, adolescentii sunt de obicei fie izolati si complexati, refuzandu-si afirmarea sexualitatii, fie dezvolta relatii multiple, instabile si sarace emotional.
• „Parintii-colegi”, desi deschisi afectiv si plini de bune intentii, se amesteca in intimitatea proaspat descoperita de adolescent, producandu-i adevarate bruiaje afective. Adesea ei altereaza bucuria si increderea de sine a tanarului, cu idei si trairi inoportune.

Cum sa imbunatatim relatia cu copilul nostru?
Cu toate ca nu exista o reteta universala cu privire la modul de relationare adolescent-adult, credem ca aceasta relatie poate urma cateva coordonate mai generale:
– Tratarea cu respect si incredere suscita increderea in parinti;
– Recunoasterea si respectarea „spatiului psihologic secret”  in problema initierii sale sexuale si a autonomiei afectiv-sexuale sunt deosebit de necesare adolescentului in maturizarea Eu-lui;
– Marturisirea nu trebuie sa fie o tinta a agresiunii;
– Capacitatea de a oferi suport afectiv bazat cu precadere pe ascultare, in cazul unor incidente de tip deceptie, esec;
– Pregatirea cu delicatete a momentului initiatic de catre parinti, prin furnizarea de informatii legate de contraceptie, protejarea de bolile cu transmitere sexuala etc;
– Evitarea ironiilor si persiflarilor;
– Prietenii au un rol foarte important.
Si nu uitati! Sa fiti aproape de un adolescent nu presupune sa stiti totul, ci sa puteti comunica cu el in orice situatie.

Text: Nicoleta Radulescu, consilier psihologic
Tel.: 0723497386

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *