Excelenta Sa, Dna Elena Stefoi, Ambasador al Romaniei in Canada

 

Excelenta Sa, Dna Elena Stefoi,  Ambasador al Romaniei in Canada

« Diplomatia m-a facut mai exigenta fata de mine insumi si mai ingaduitoare fata de cei din jurul meu »

Ma bucur mereu cand mai cunosc o personalitate despre care, indiscutabil,  merita sa scriu. (Credeti-ma, bucuria respectiva depaseste toate granitele unei simple satisfactii profesionale….) In aceasta editie doresc sa cunoasteti o femeie care si-a cladit caramida cu caramida visul, care a urcat cu rabdare si incredere fiecare noua treapta din cariera sa. si care va impartaseste cu drag franturi din trairile si gandurile Domniei Sale.

Nu mai sunt aceeasi…

…care eram in ianuarie ‘98, cand am intrat prima data in Minister, si nici aceeasi din decembrie 2005, cand  am preluat postul de ambasador in Canada. Nu cred ca poti sa-ti asumi responsabilitatea reprezentarii tarii tale peste hotare fara ca acest exercitiu sa se repercuteze asupra modului cum te raportezi la lumea din jur si la tine insuti. Autocontrolul si simtul  masurii sunt obligatorii, discernamantul si ascutimea observatiei sunt esentiale, stiinta de a convinge si capacitatea de perfectionare sunt cu adevarat necesare. Intr-un interval de peste un deceniu te schimbi oricum, in bine sau in rau. Meseria pe care o practici si mediul social pe care-l frecventezi sunt factori care isi pun amprenta, in mare parte, asupra  acestei schimbari.

“Diplomatia te poate cizela” 

Daca nu te consideri infailibil si atoatestiutor, diplomatia te poate cizela, imblanzi, impaca eficient cu formele de protocol si cu formulele de convenienta.Pentru unii, diplomatia se reduce la aparente salvate  doar prin vestimentatie sau la abilitatea de a pronunta cat mai afectat cuvintele uneia ori alteia dintre limbile straine. Pentru altii, ea inseamna o permanenta competitie in descifrarea esentelor si adecvarea la realitatea inconjuratoare in avantajul propriei tari, al eficientei promovarii intereselor ei. Pentru cei dinafara, diplomatia inseamna, probabil, mai degraba prefacatorie si privilegii. Cei dinauntru stiu ca ea presupune disciplina,  sacrificii si privatiuni, si ca adesea familia trebuie lasata pe planul doi. In ceea ce ma priveste, mi-ar placea sa cred ca diplomatia m-a facut mai exigenta fata de mine insami si mai ingaduitoare fata de cei din jurul meu.

Ultimele reusite

In 2009, am fost aleasa coordonator pentru Europa in Comitetul de conducere al Grupului ambasadorilor francofoni de la Ottawa, intr-o competitie cu sefi de misiune aflati la al treilea sau al patrulea mandat si intr-o companie extrem de onoranta. Ma bucur sa pot spune ca in acest interval, atat in mediul diplomatic din capitala canadiana, cat si la nivelul institutiilor federale sau provinciale, vocea noastra a fost ascultata, iar vizibilitatea Romaniei pe spatiul nord-american s-a consolidat. Sunt fericita ca am incheiat negocierile pentru incheierea unui Acord de Securitate Sociala Romania-Canada, document care urmeaza sa fie semnat, pe 5 noiembrie 2009, si le sunt recunoscatoare tuturor celor care au contribuit la acest succes.

Ragaz pentru…scrieri

Anul acesta am scris mai mult decat in ultimii zece ani la un loc, ceea ce m-a luat si pe mine prin surprindere. Sper ca odata incheiata misiunea mea la Ottawa, voi gasi ragazul sa public nu doar o carte de interviuri intitulata  Intrebari pentru Doamna Ambasador, ci si un volum de poezii care se va cheama, probabil,  Ilustrate canadiene. (n.a : Alte scrieri : « Linia de plutire » – 1983, « Repetitie zilnica » – 1985, « Schite si povestiri » – 1989, « Cateva amanunte » – 1991, « In urma invingatorilor » – 2005 etc)

« Jurnalistul e zilnic celebru,
Diplomatul e mereu in umbra.. »

Jurnalistii Romaniei contemporane sunt oameni bogati fara sa-i critice nimeni, iar diplomatii traiesc modest si majoritatea lumii ii invidiaza. Jurnalistul roman de dupa ‘89 are avantajul ca se poate considera beneficiarul libertatii de expresie. Diplomatul roman de dupa ‘89 are avantajul ca nu-i cere nimeni, in mod expres si sub amenintarea unor masuri punitive, sa-si minta interlocutorii din tara de resedinta sau sa-si dezinformeze superiorii. Activitatea de diplomat cere sacrificii si nu aduce glorie publica, nici recompense sau onoruri institutionale. Dimpotriva, in comparatie cu jurnalistul – invocat, pus sau coborat de pe soclu de cateva ori pe zi -, de   diplomat nu-ti aduce aminte nimeni din tara, daca nu izbucneste vreo criza sau daca vreo delegatie nu trebuie asteptata la aeroport. Jurnalistul e zilnic celebru, curtat de politicieni, disputat de televiziuni, diplomatul e mereu in umbra, tratat cu ironii sau judecati aspre, depreciat cu insistenta si cu metoda.

Stiu demult ca nu merita sa spui adevaruri de care n-are nimeni nevoie, dar adevarul e ca n-am parasit taramul jurnalisticii pentru avantaje. Am lasat o pozitie comoda si mult mai bine remunerata decat aceea de diplomat, pentru ca mi s-a oferit ocazia sa contribui la schimbarea la fata a unei institutii despre care toti jurnalistii de la acea vreme nu se indoiau ca trebuia sa fie  schimbata. (n.a : Excelenta Sa a fost redactor-sef la « Dilema » si « L’Invitation », corespondent permanent la Radio France Internationale etc)

Cu permisiunea Dvs, vom lasa  diplomatia pentru cateva momente, cum e  Excelenta Sa in viata de zi cu zi?

Cum e un actor in afara scenei, un fotbalist in afara terenului, un parlamentar cand se duce la piata? Nu-i asa ca toti sunt aceiasi oameni dar cu totul altfel? Nu sunt o Excelenta cu ifose,  care se crede buricul pamantului, pentru ca nu sunt din fire asa. Imi iau treaba in serios, oricare ar fi ea, dar nu ma iau in primul rand in serios pe mine insami. Dincolo de rolul social ori de pozitia de ambasador, imi caut oaze de  intimitate. Viata mea de zi cu zi a  fost, de cand ma stiu,  ocupata, chiar in timpul liber, prin  scris si citit, asa ca nici acum  nu e altfel. Spre deosebire de alte etape existentiale, nu mai stau mult in bucatarie, dar petrec mai multe minute in fata oglinzii. Raspund in mod regulat la emailuri, respect toate deadline-urile, refuz sa las pe cineva sa ma astepte, indiferent daca e vorba despre soferul Ambasadei sau despre o ruda cu care trebuie sa iau pranzul. Nu-mi place sa aman, sunt enervant de punctuala chiar si cand ma duc la coafor, stau la cumparaturi exact cat mi-am propus sa stau. Imi organizez  minutios treburile, pentru ca daca n-am terminat ceea ce am de terminat ca Ambasador, nu-mi pot acorda dreptul de a ma relaxa ori ocupa cu problemele personale.

Si Femeia – Ambasador are nevoie de….

…clipe de relaxare, o familie intelegatoare, prieteni loiali, coechipieri onesti, binecrescuti, profesionisti si eficienti, ajutorul aproapelui si protectia Celui de Sus.

Un gand bun pentru cititoarele revistei „Tonica” :

Sa gaseasca, sa pastreze si sa cultive secretul de a fi mereu tonice, sanatoase, frumoase si echilibrate in toate cele !

Text : Inga Stoian

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *