Terapiile moderne, desi asigura de multe ori vindecarea unor boli care in urma cu 50 de ani erau letale, sunt agresive si au o serie de efecte secundare nedorite.
Anumite medicamente luate in doze necorespunzatoare se pot transforma din terapie in agresiune asupra organismului. Lupta companiilor farmaceutice pentru suprematia pe piata a transformat bolnavul intr-un spectator care priveste conflictul medicament-boala pe un camp de lupta care este propriul sau organism.
Limitele medicinei clasice
Medicina clasica se concentreaza asupra eliminarii cu orice pret a bolii din organism, fara a privi suficient contextul in care se manifesta individul care este afectat. In aceste conditii se simte nevoia unei abordari mai blande, care sa tina cont de particularitatile biochimice si genetice unice ale individului. Individul este privit din punct de vedere functional pentru a-i modula activitatea aparatelor si sistemelor cu scopul de a stimula capacitatea extraordinara de vindecare cu care este dotat organismul uman. Medicina functionala isi propune sa foloseasca evaluari de laborator si interventii precoce pentru a pentru a imbunatati functiile fiziologice, emotional-cognitive, si starea fizica a organismului si pentru a depista eventualele tendinte de imbolnavire pe fundalul unei slabiri a anumitor aparate si sisteme datorate stresului si ritmului alert la care suntem supusi. Cunoasterea principiilor medicinei functionale propune o noua abordare a conceptului boala-bolnav, catre noi metode de investigatie si tratament, practic spre un nou concept de medicina.
Ce este medicina functionala?
Medicina functionala considera ca sanatatea nu e caracterizata in mod primar de o stare de absenta a bolii ci este, mai degraba, prezenta unei vitalitati pozitive, unica si diferita pentru fiecare individ in parte. Aceasta revizuire a conceptului de sanatate aduce cu sine un nou ansamblu de metode diagnostice in masura sa cuantifice starea de bine individuala, sa evalueze functia fiziologica, cognitiva/emotionala si fizica, in relatie cu vitalitatea. Din punct de vedere al medicinei functionale, un medic nu-si poate concentra atentia sa doar asupra evenimentelor principale ale vietii pacientului, asupra istoricului bolii sau a statusului patologic din acel moment. Medicul trebuie sa se intereseze chiar si despre perioadele de bunastare si asupra eventualelor posibile circumstante viitoare in care pacientul crede ca se simte cu adevarat bine in armonie cu el insusi si cu mediul inconjurator. Tocmai din aceste motive, modul de abordare limitat la inlaturarea simptomelor si la prevenirea bolii nu este suficient. Obiectivele medicale trebuie sa includa si sustinerea vitalitatii si bunastarii inerente experientei de viata a pacientului.
Unicitatea pacientului
Medicina functionala accentueaza unicitatea fiziologica a fiecarui pacient, ale carui sisteme functioneaza dupa ritmuri diferite. Astfel fiecare tratament, pentru a fi efectiv, trebuie adaptat in asa fel incat sa indeplineasca nevoile unice ale fiecarui pacient. Acest principiu fundamental se realizeaza analizand diferentele subtile ale biochimiei moleculare individuale, particularitatile secretiei hormonale, raspunsurile imune, toate acestea pentru a putea institui o terapie precisa si individualizata, deoarece nu putem aplica aceeasi doza din aceeasi substanta unei persoane in varsta, de sex masculin cu o greutate de 85 de kg si unei persoane tinere, de sex feminin cu o greutate de 50 de kg.
Simptomele minore nu trebuie ignorate
Chiar si cele mai mici dezechilibre din organism pot determina initierea unor stari ce duc la boli extrem de grave. Cel mai adesea un dezechilibru “minor” initiaza o cascada de factori declansatori care pot determina alterarea starii de sanatate, boli cronice si degenerative. Din aceasta cauza atitudinea de tip “hai sa asteptam si sa vedem daca se intampla ceva serios” este abandonata si cu ajutorul celei mai avansate si sensibile tehnologii pot fi determinate cele mai mici dezechilibre din organism, permitand interventiile precoce pentru a preveni probleme de sanatate mult mai grave in viitor.
Abordare diferita a pacientului
Organismul este cel mai bine examinat si tratat daca este privit ca un intreg (ca un sistem complex ce contine o serie de parti componente interconectate si interdependente). Pentru un diagnostic precis si un tratament eficace, medicul trebuie sa ia in considerare toate posibilele efecte ale diferitelor terapii pentru intregul organism. Mai mult, ajutand si amplificand mecanismele naturale de echilibrare si de aparare ale organismului, medicul actioneaza in acelasi sens cu procesul de pastrare a echilibrului mediului intern si nu impotriva sa. Aceasta strategie puternica ofera o modalitate mult mai eficace de a obtine rezultate bune pe termen lung comparativ cu cele obtinute printr-un control temporar al dezechilibrelor induse de boala.
Ce este evaluarea functionala?
Evaluarea “functiei” organului in detrimentul “patologiei” este unul din principiile medicinei functionale si pentru aceasta au aparut o serie de metode de laborator care ajuta clinicianul sa evalueze starea functionala a fiecarui pacient. Aceste metode sunt foarte putin sau deloc invazive si folosesc probe de urina, scaun, sange si par. Rezultatele se concentreaza asupra functionalitatii organismului in sase domenii principale: digestie (nivel gastro-intestinal), nutritie, detoxifiere/stres oxidativ, imunologie/alergie, producerea si reglarea secretiei hormonale (endocrinologie), inima si vasele de sange (cardio-vascular).
Ca si in medicina clasica, medicul isi va nota particularitati legate de pacientul sau tintind in mod deosebit caracteristici particulare ale acestuia, mediul in care traieste (poluare, stres) -pentru a evalua functia de detoxifiere a ficatului si obiceiurile alimentare, in incercarea de a depista si inlatura ulterior pe cele care predispun bolnavul catre o anumita patologie.
Intrebarile legate de aspecte familiale sunt necesare pentru a evalua posibilele conexiuni genetice. E nevoie intotdeauna sa se investigheze daca in antecedente, un membru al familiei a avut anumite boli precum cancere (si care anume), maladii cardiocirculatorii, diabet, artrita, dementa, osteoporoza, obezitate, alergie sau alcoolism. Cunoasterea predispozitiei catre un anume tip de patologie ingaduie sa concentreze efortul medicului asupra imbunatatirii expresiei aparatului genetic in acel sector.
Ce nu trebuie sa uitati!
Intrebarile legate de aspecte personale vizeaza raspunsul la o intrebare tintita, precum prezenta unui istoric de oboseala cronica, susceptibilitate pentru raceala sau gripa, apetit exagerat pentru anumite alimente, alergii si infectii recurente, permite evaluarea modului in care propriile gene sunt capabile sa se exprime si care sunt eventualele predispozitii personale pentru anumite patologii. Obiceiuri alimentare: raspunsul la o serie de intrebari inerente dietei indica in ce fel un individ raspunde la propriile alegeri alimentare si daca printre ele exista dezechilibre in masura sa provoace disfunctii metabolice. Este important ca medicul sa-si concentreze atentia asupra preferintelor calitative. Aceasta noua abordare deschide calea catre o medicina a viitorului in care tinta este bunastarea pacientului si nu eliminarea bolii cu orice pret. Metodele de diagnostic si tratamentul sunt deocamdata putin accesibile din cauza costurilor relativ ridicate, dar pe masura ce interesul pentru aceasta ramura va creste, investitiile vor determina implicit si scaderea costurilor.