Sa invatam sa ne pedepsim just copiii

Sa invatam sa ne pedepsim just copiiiGreseala isi face simtita prezenta indiferent de coordonata “varsta”. Ceea ce se modifica in timp este impactul pe care aceste erori comportamentale le au asupra noastra si asupra celor din jur. Sa acceptam deci ca distrugerea jucariei preferate cedeaza, in timp, locul e-mail-ului trimis cum si unde nu trebuie, ce are puterea de a aduce in deznodamant un prejudiciu inestimabil, cel putin de imagine, organizatiei in care lucrezi.

Nu exista un Cod penal al copilului, nu exista mentionari clare cu privire la penitentele care trebuie sa insoteasca greselile de diferite “magnitudini” ale celor mici. Modul in care fiecare copil isi primeste pedeapsa pentru ceea ce a gresit depinde de la caz la caz.  La fel cum greselile sunt diferite, si modul de apreciere pe care parintele il are difera in functie de pregatirea acestuia, nivelul de cultura, starea materiala si chiar istoria personala. In linii mari, cea mai eficienta sanctiune la care se poate recurge, este suportarea consecintelor. “Nu ai strans jucariile! Pot sa calc pe una si sa o stric. Nu vei primi o alta in loc pentru ca ai fost avertizat. A fost neglijenta ta. Esti neglijent, platesti.”
 
Disciplina, pregatire pentru viata de adult
In definitiv, scopul nostru ca parinte este sa ne pregatim copilul sa traiasca in societate, cu toate normele pe care ea le implica. Incalcarea regulilor aduce cu ea sanctiuni ale caror strictete sporeste de obicei in timp, odata cu inaintarea in varsta. Ceea ce trebuie sa ii invatam pe copiii nostri nu este insa obedienta, supunerea fara a intelege necesitatea respectarii regulilor respective. Sa ii invatam ce merita si este bine sa fie respectat si ce nu. Intre limite lui: sa nu-ti faci tie rau, sa nu faci rau celorlalti si sa nu distrugi lucrurile din jur cu intentie, totul este permis. Incalcarea acelor limite aduce inevitabil o serie de sanctiuni. Doamna psiholog Irina Petrea ne vorbeste despre trei tipuri de sanctiuni care pot fi utilizate pentru obtinerea unor rezultate eficiente in disciplinarea copiilor.

Indiferenta, mai eficienta decat 1000 de reactii
Una dintre cele mai eficiente sanctiuni pe care parintele le poate aplica este ignorarea comportamentului negativ al micutului, bineinteles daca acest lucru nu constituie un pericol pentru el sau pentru ceilalti. In cazul in care copilul tipa pentru a atrage atentia, ii arati ca poti sanctiona, cu indiferenta, comportamentul lui. In aceste momente de isterie este gresit sa ne aventuram in a-i promite diferite lucruri pentru a-l face sa inceteze. Nu este exclus sa obtinem cateva momente de liniste si tacere din partea lui, dar el va apela la acest tratament si cu alte ocazii, cu scop manipulativ.

Tacerea devine plina de semnificatii
O alta sanctiune importanta pe care parintele o poate aplica pentru un rezultat eficient si de durata este asa-numitul “timp al tacerii”. Aceasta tacere nu trebuie insa sa fie totala. Parintele se poate rezuma la conversatii simple si clare, fara obisnuitele glume si dovezi de afectiune. Un astfel de comportament trebuie sa fie insa insotit de explicatiile de rigoare. Daca doar ii aplici pedeapsa fara a da explicatii si fara a indica varianta corecta de comportament, copilul nu va intelege care este cauza racelii parintelui si nici nu va sti ca are la baza o greseala de-a lui. Deci, cel mai probabil o va repeta cu prima ocazie.

Timp si spatiu de izolare. Gandeste-te la ce ai facut!
Un alt tip de sanctiune este timpul de izolare. Aceasta abordare este inteleasa gresit de majoritatea parintilor, fiind considerata prea dura, insa trebuie sa intelegem ca in realitate are eficienta lui. Este indicat ca acest timp sa reprezinte anii de varsta ai micutului: pentru un an – un minut de izolare, pentru doi ani – doua minute de izolare etc. O astfel de pedeapsa poate da rezultate pana la varsta de 10 ani. Izolarea nu trebuie sa fie facuta la colt sau in conditii care sa il inspaimante pe copil sau care sa ii puna in pericol sanatatea. Acest loc poate sa fie un presulet pus undeva pe hol, pe o scarita, un loc in care sa nu existe jucarii, iar copilul sa nu aiba cu cine sa comunice. Pedeapsa vine din plictiseala. Astfel, micutul are timp sa reflecteze la ce a facut.

Solutiile fortate sunt false solutii
Nu este bine sa il pedepsesti pe copil privandu-l de lucrurile elementare, de baza, precum hrana, conditiile sanatoase de lucru. Un copil poate fi privat insa de privilegii precum a vedea un film, a-si achizitona un anumit obiect, a manca dulciul preferat etc. Unii parinti isi pedepsesc copiii fortandu-i, de exemplu, sa desfasoare activitati care, de obicei, nu le fac placere (ex: exercitii la matematica). Acest lucru nu va face decat sa sporeasca antipatia copilului pentru acele ocupatii.

Pedepsele nedrepte il invata sa se ascunda
Pedepsele violente, prea dure, sporesc confuzia, senzatia de umilire si durerea. Aceasta metoda de educatie nu este eficienta. Astfel de pedepse il vor determina sa isi ascunda greselile si sa isi minta parintele pentru a evita cu orice pret pedeapsa. In definitiv si minciuna, fatarnicia si duplicitatea se invata. El nu mai are curajul sa isi recunoasca fapta in fata parintelui. Poate initial minciunile nu sunt semnificative, insa cu inaintarea in varsta ele sporesc in gravitate.

Scopul educatiei nu este, in definitiv, pedepsirea copiilor, ci disciplinarea lor, invatarea comportamentelor pozitive, acceptate social. O astfel de disciplinare se face si prin repetarea modului corect in care trebuiau sa fie facute lucrurile. In numarul urmator al revistei ne vom opri asupra consecintelor pe care le pot avea asupra micutului greselile facute de parinti la capitolul disciplina.

Text: Irina Chelarescu
Consultant:
Psiholog Irina Petrea
Tel: 0724 351 484

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *