Frica ramane, fara indoiala, una dintre cele mai puternice dintre emotiile unui copil, inca de la nastere. Un zgomot neasteptat, lumina prea puternica, o voce necunoscuta – si gata, toate conditiile de instalare ale fricii sunt indeplinite!
Orice copil vine pe lume cu o suita de capacitati de reactie: tresare, devine trist sau, dimpotriva, resimte placerea. Aceste trei reactii stau la baza tuturor emotiilor: dezgustul, plictiseala, mania, supunerea, exaltarea, tandretea, si, evident, frica. La originea fricii se afla teama de a se separa de mama, de a nu mai putea trai daca ea ar disparea. Copilul nu poate trai fara hrana, caldura, tandrete, fara o impartasire fizica a iubirii sale (atingeri). Aceasta teama de a nu-si pierde mama, il sensibilizeaza tocmai pentru ca se afla intr-o perioada de dependenta totala. Desi nu ne vine sa credem, copilul face eforturi uriase pentru a-si fabrica o reprezentare a mamei sale, atunci cand nu o vede, si pentru a intelege putin cate putin ca mama exista si ea va reveni.
Inca un sarut…
Cine nu- si aminteste de noptile din copilarie, cand uneori tremuram de frica, si vroiam sa dormim cu lumina aprinsa? “Mama, vreau sa te mai pup odata! Lasa veioza aprinsa!” Copilul ar face orice pentru a a intarzia momentul fatidic, cand va ramane singur pe intuneric cu gandurile sale terifiante. (“Daca vine lupul…”). Aceasta teama fundamentala le inglobeaza pe celelalte. intunericul este separarea absoluta, pericolul care apare de unde nu te astepti. Prin usa deschisa intra monstrii devoratori. Dupa opinia psihologului Harry Ifergan, tata a doua
fetite, aceasta frica de intuneric poate lua forme multiple: ” La cei mici cu varste cuprinse intre 18 luni si 3 ani, este vorba de o teama arhaica, primara, viscerala… Adesea, asociata fricii de lup, aceasta reflecta vulnerabilitatea sa fata de o fiinta care-l terorizeaza. La aceasta varsta, copilul traverseaza un stadiu psihologic in care lui ii este intr-adevar teama ca va fi mancat de lup. La copiii de 4 -10 ani, teama de intuneric este mult mai complexa. Ea poate fi asociata unui vid populat de creaturi ciudate si misterioase, invizibile si abstracte”. Punctul comun al acestor fantasme este neputinta copilului de a face fata la toate aceste pericole imaginare. incercati sa va amintiti temerile dumneavoastra din copilarie, numai asa veti reusi sa va intelegeti copilul si sa-l ajutati sa scape de aceste angoase.
Linistiti copiii!
Pentru a linisti un copil fricos, trebuie inainte de toate sa-l ascultati, lasati- l sa se exprime si aratati- i ca intelegeti importanta problemei lui. Un pas important este acela de a- i povesti de fricile voastre din copilarie. La culcare, sarutati-l si asigurati-l ca nu i se intampla nimic rau. Veioza este aprinsa, ursuletul preferat doarme in bratele lui, inlocuind-o un pic pe mama si jucariile sunt si ele prin camera. Cititi-i o poveste, in care chiar daca este vorba de vreo fetita ratacita prin padure, spuneti-i ” tu stai cu mami, aici la caldura, unde nu ti se poate intampla nimic, mama si tata vegheaza asupra ta, o sa visezi frumos, si maine, iar vine dimineata si se face lumina! Acum este ora de culcare, eu las usa intredeschisa, tu stii ca noi suntem aproape de tine”. Cand are un cosmar, noi, parintii, vom arunca monstrul pe fereastra… ” Gata mami! A fugit, tu poti sa dormi linistit!”. Acest gest va linisti copilul mai mult decat orice discurs logic. La unii copii, teama de intuneric persista pana la adolescenta si chiar mai tarziu. in noapte apar nelinistile, ingrijorarile, “ne pune pe ganduri”, si uite asa, dispare somnul! Parintii care stiu sa- si linisteasca copiii, le intareste increderea de sine, in capacitatea lor de a depasi putin cate putin aceste angoase, pregatindu-l astfel nu numai pentru a dormi singuri ci pentru a infrunta problemele vietii cotidiene.
Lupul cel rau
Frica de lup este simbolul temerilor existentiale inconstiente care asalteaza copilul la venirea noptii: frica de a nu fi abandonat, de a muri, de a nu fi devorat, de a nu pati ceva rau. Toate aceste trairi, confuze in mintea copilului, sunt cauzate de “lupul cel rau”. Aceasta frica de lup functioneaza de minune asociata cu povesti precum “Scufita Rosie”, “Capra cu trei iezi”, “Cei trei purcelusi” etc.
Frica la varsta copilariei
Chiar daca toate angoasele au aceeasi origine – frica de despartire, de culpabilitate, de distrugere – ele au totusi manifestari diferite in functie de varsta.
– 0 -6 luni: bebelusului i se face frica de zgomotele puternice, cand cade, cand isi pierde echilibrul.
– 7-12 luni: frica de fete necunoscute, oameni noi, de strainii care l-ar putea separa de mama lui, de obiecte noi care le apar brusc in fata. Pot avea la aceasta varsta teama de a face baie.
– spre 2 ani: incepe frica de intuneric, de animale, de masini mari, de schimbarea mediului. Persista si fricile mai vechi de zgomote puternice, de tunete, de “voci nervoase”(aviz parintilor certareti!).
– 3-6 ani: predomina frica de intuneric cu cortegiul sau de fantome, vrajitoare, lupi si monstri, frica de a dormi singur, de a fi separat de parinti, teama de boala si moarte.
– 6 -12 ani: monstrii imaginari sunt inlocuiti cu cei reali: teama de accidente, de incendii, de moarte, de hoti, de asasini. Copilul este impresionat de tot ceea ce vede si aude in jurul lui, de conversatiile adultilor, de televizor.