In scopuri medicinale, de la tei se pot folosi florile impreuna cu bracteele lor. Proprietatile vindecatoare ale teiului sunt cunoscute inca din vechime, cand se foloseau in scopuri medicinale coaja, frunzele si seva si mult mai tarziu au inceput sa fie intrebuintate si florile. Atat florile cat si bracteea insotitoare contin mucilagii, guma, zahar, colina, acetilcolina, saponine si flavonoide.
Florile au in plus o cantitate mica de ulei volatil, care le da mirosul placut. Ceaiul contribuie la vindecarea racelii si gripei mai ales atunci cand sunt insotite de febra, deoarece produce o transpiratie abundenta, care face sa scada temperatura crescuta a corpului, are o actiune linistitoare in tuse, bronsita, ajutand la eliminarea secretiilor bronhice; influenteaza favorabil starile nervoase, producand un somn linistitor. Florile de tei, asociate cu musetel si menta, usureaza digestia si tonifica stomacul. Infuzia de tei mareste diureza si secretia biliara. Extern, folosite sub forma de bai, aduce o stare de linistire a copiilor nervosi si bolnavilor de tuse convulsiva, cat si in tratamentele pentru indepartarea cearcanelor.