Alcoolismul, nebunia alcoolica

Alcoolismul, nebunia alcoolicaCe este alcoolismul? Stim sau pretindem ca stim. Inclinam a sti? Inclinam mai degraba pentru cea de-a doua supozitie, pentru ca multa lume cunoaste alcoolismul drept un pacat, care face de ras pe cel care bea. Acesta se imbata, cade, se tavaleste: prilej de ras pentru ceilalti. Dar mai e si un motiv de plans.  Despre acela o sa vorbim acum. Vrem sa aratam cum alcoolismul este o pacoste a societatii, cum degenereaza neamul, distruge familia si ticaloseste pe individ.

Alcoolismul este o intoxicatie prin abuz de bauturi alcoolice. Nu are importanta ce se bea. Bautorii de bere sau de vin se pun la adapostul mai slabelor concentratii in alcool ale acestor bauturi.

 Este o eroare pentru ca poate fi cineva alcoolic chiar numai band bere, una dintre cele mai slabe bauturi alcoolizate. Totul depinde de doza fiindca una este sa bei cate un tap de bere din cand in cand si alta este consumul de bere cu nemiluita, repetat Dumnezeu stie de cate ori! Si mai este altceva: rezistenta sau nerezistenta individuala la bautura. O persoana se turteste cu un tap (ceea ce dovedeste ca sistemul lui nervos e sensibil la alcool) si altul bea o noapte intreaga pentru ca in zori sa se “dreaga” tot cu alcool.

 

 
Alcoolul intre uz si abuz
E bine insa sa facem inainte de a intra in descrierea alcoolismului o deosebire intre uzul si abuzul de vin si bere pentru ca le-am luat ca exemplu. Uzul moderat de vin este folositor sanatatii si mai ales batranilor care nu sufera de rinichi, de ficat sau de alte boli care interzic consumul de alcool. Cele mai vatamatoare bauturi alcoolice sunt tuica, rachiurile si specialitatile cu numele de lichioruri. In toate acestea otraveste nu numai alcoolul ci si esentele cuprinse in ele. Omul devine alcoolic atunci cand simte nevoia sa bea des. Majoritatea oamenilor beau uneori, dar nu simt nevoia imperioasa de a bea, de a capata doza zilnica fara de care nu sunt in stare sa munceasca. De la acest punct incolo, de cand se simte “nevoia”, bautorul se transforma in alcoolic, in intoxicat. Un intoxicat cu alcool pe langa relele pe care le pricinuieste  mai este expus sa contracteze foarte usor tuberculoza, de exemplu. Asociatia de alcool si tuberculoza este fatala, dupa cum asociatia alcool si sifilis duce drept la spital.

Nebunia alcoolica
Alcoolicul nu are pofta de mancare. Are sete, greturi si dimineata cand se scoala varsa. Dupa stomac se altereaza ficatul care, otravit, de cele mai multe ori se “strange”. Si incet incet se ajunge la ciroza. Inima sufera si ea din cauza alcoolului degenerand si dand o miocardita. Alcoolul ataca vederea ambliopie. Beregata e ragusita si vocea se aude alterata, caracteristica. Toate aceste complicatii sunt insa intrecute de tulburarile nervoase si mintale ale alcoolismului. Polinevrita alcoolica, cea mai de seama boala a nervilor din pricina alcoolului, apare de obicei la picioare atragand caderea labei piciorului in jos, pentru ca nervii fiind bolnavi nu mai pot tine aceasta parte a piciorului in pozitia normala. Bolnavul merge din aceasta cauza cocoseste. Polinevrita se insoteste de foarte mari dureri, care fac un chin viata acestor bolnavi. In fine, tulburarile mintale ale alcoolismului constituie adevarata prabusire a bolnavului. In primul rand se observa schimbarea firii: betivul devine artagos, certaret. Apoi ii scade simtul moral, minte, insala, fura. El nu mai are simtul binelui si al raului, nu mai cunoaste onoare, datorie, omenie. Isi bate nevasta si copiii, se bate chioraste cu oricine! Vin apoi la rand slabirea memoriei si a inteligentei dupa care urmeaza faza terminala: nebunia alcoolica. Din nefericire, alcoolicul trebuie sa contribuie si el la opera sa de mantuire, ceea ce este foarte greu. Alcoolismul ca orice viciu, distruge vointa. Trebuie sa “vrea” sa se vindece betivul si de cele mai multe ori nu se poate dezobisnui de acest prost obicei.

Tratamente sigure
Ceea ce ii tortureaza pe alcoolici sunt  nelinistea si agitatia. Betivul cronic se afla intr-o stare de continua agitatie care da o falsa impresie de activitate. Treptat, aceasta agitatie se accentueaza, se ajunge la convulsii cunoscute sub numele de “delirium tremens” , care de multe ori pun capat suferintelor. Insomnia este alt chin al betivului. De indata ce inchide ochii incep visurile infricosatoare. E caracteristic visul betivului cu animale: soareci care ii rod, turme de bivoli infuriati, cai in herghelii innebunite care vin asupra lui. N-apuca sa atipeasca si tresare indata speriat. Betivul nu are parte de odihna, de somn, adevarata rasplata a omului muncitor.  In consecinta, betivul va trebui mai intai calmat fie prin bai prelungite, fie prin medicamente sau si mai bine prin amandoua. In fine, medicamentele si o viata igienica exemplara, cu ore fixe de masa si de somn vor completa tratamentul.
Ati observat cu siguranta ca n-am scris nimic despre medicamente cunoscute care-l fac pe betiv sa se scarbeasca de … betie. N-am scris pentru ca n-avem incredere in ele. Ele singure nu pot face nimic. Unul singur si sigur exista si vi-l recomandam daca va confruntati cu astfel de probleme: vointa. In ea trebuie sa creada toti aceia care scarbiti de ticalosia in care au cazut “vor” sa se vindece.

Text: Dr. Miruna Panciu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *