Depresia dupa nastere

Aducerea pe lume a unui copil poate fi unul din cele mai mari si mai fericite evenimente din viata unei femei.  Sa ai un nou nascut este emotionant, te implineste, dar in acelasi timp este greu, stresant.

Sarcina si perioada imediat dupa nastere sunt perioade de risc pentru sanatatea mentala a unei femei. De altfel, depresia post-partum (DPP) este cea mai comuna boala ce apare dupa nastere. Exista un interval de timp (cateva saptamani chiar) intre nastere si declansarea depresiei, care nu se instaleaza brutal ci intr-o maniera insidioasa. In general survine intre a doua si a opta saptamana postnatala.

Depresia dupa nastere se caracterizeaza prin numeroase episoade de plans, iritabilitate, oboseala marcata, scaderea interesului sexual, anxietate, cefalee, palpitatii, dureri in piept, modificari ale apetitului alimentar, ganduri negative, dificultate in luarea unor decizii, in concentrare, de memorie, probleme de somn (nedatorate copilului care plange sau trebuie alimentat), disperare, uneori chiar senzatie de teama, de rusine sau vina pana la ganduri suicidare.

  In mod normal exista o scurta perioada (3-5 zile) imediat dupa nastere cand proaspata mama resimte o tristete inexplicabila, asta pana cand organismul ei se adapteaza noii conditii (fizic, hormonal si psihic). Daca aceasta perioada se prelungeste, iar simptomele se amplifica, trebuie consultat medicul. Se estimeaza ca una din zece mame trec prin experienta depresiei post-partum. Femeile care dezvolta DPP pot ramane nediagnosticate, deoarece, cel mai adesea, mama este vazuta de medicul obstetrician la nastere si la controlul de sase saptamani. Mai raman medicul de familie si pediatrul care examineaza mama si copilul, dar si acest lucru se intampla saptamanal in prima luna dupa nastere si apoi la doua luni. Este important a se diagnostica depresia dupa nastere. Exista tratament specific. Netratata poate duce la diminuarea bucuriei de a fi mama. Mai mult decat atat, copilul prezinta un risc mai mare de a dezvolta si el in timp depresii.

Depresia poate afecta negativ relatia mama-copil
Numerosi factori sunt asociati cu DPP: biologici, interpersonali, intrapsihici. Nu exista diferente rasiale, ci mai degraba unele socio-economice: mamele provenite din medii defavorizate au o mai mare predispozitie catre depresie. Independent de aceasta sustinerea familiala are un rol central: atat aceea a sotului cat si aceea a prietenilor, a parintilor. Problemele de cuplu sunt si ele la originea DPP, la fel ca si violenta familiala. Exista si alte elemente care pot juca un rol nefast asupra starii psihice a tinerei mame: sarcina multipla, malformatia fatului sau toxicomania. Se pare ca femeile care traiesc la oras sunt mai amenintate de aceasta boala decat femeile de la tara.  Si contextul nasterii este foarte important: travaliul prelungit, expulzia dificila, utilizarea forcepsului, anestezia generala, operatia cezariana sunt circumstante care favorizeaza depresia. In cazul in care sarcina nu a fost dorita, femeia este nepregatita, nasterea si solicitarile nou-nascutului la hranire ii induc sentimentul de autodepreciere si de incompetenta care pot declansa simptomatologia. Antecedentele psihiatrice, perceptia negativa a modificarii imaginii corporale, tristetea marcata din primele zile post-partum sau chiar starea euforica sunt semnale de alarma. Iritabila, mama isi intelege gresit sugarul, care la randul sau devine agitat si se creeaza un cerc vicios ce poate duce la neglijenta sau la maltratare.

Rolul familiei si al prietenilor
Nou-nascutul unei mame deprimate este nervos, poate prezenta varsaturi si chiar moarte subita. DPP are repercusiuni si asupra vietii de cuplu: depresia sotului si, in aproape un caz din zece, divortul. Este foarte important in terapia depresiei post-partum rolul familiei si mai ales al sotului care este de dorit s-o incurajeze in discutii si sa-i arate intelegere, sa-i ofere sprijin emotional. E bine sa fie limitate vizitele si sa se spuna cu curaj “nu” atunci cand proaspata mama nu le doreste. Ajutorul persoanelor care se ofera sa contribuie la treburile gospodaresti e de bun augur. Trebuie stiut ca DPP se trateaza si tratamentul duce la remisiune completa. Terapia este in functie de severitatea depresiei (prin psihoterapie si medicamentos, cu antidepresive frecvent in asociere cu anxiolitice si hipnotice, recomandate de catre specialist, asta daca femeia nu alapteaza la san, cand sunt contraindicate). Cand este necesara spitalizarea se va face de preferinta mama-copil. Este important ca mama sa reinvete sa se ocupe de copil, in paralel cu ameliorarea starii sale. Sunt foarte eficace terapiile in cuplu sau de grup.  Cu cat DPP este mai de timpuriu recunoscuta si tratata cu atat mai repede femeia se poate bucura de noua viata de mamica!