Drama familei bolnavului de Alzheimer

Drama familei bolnavului de AlzheimerE ca un strain pe care il stii de o viata si pe care brusc nu il mai cunosti. Nici el nu te recunoaste si pare mai degraba dispus sa te asocieze cu oricare alt personaj din trecutul lui. E ca si cum rolurile se schimba brusc.Acum esti tu parintele, iar el copilul caruia trebuie sa ii explici fiecare lucru la infinit fara a avea speranta ca la un moment dat le va invata. Pare absurd, inutil, zadarnic, sisific, epuizant. E greu sa duci iubirea cand tot ce ramane sunt bagaje de amintiri neimpartasite cu cel ce a fost candva modelul tau, parintele tau, sprijinul tau de demult.  

Toti am auzit de Alzheimer. Unii stim mai multe, altii mai putine, dar probabil nimeni nu se gandeste in prima faza ca un membru al familiei lui, parinte, bunic sau chiar partener de viata ar putea fi afectat.

Alzheimer este cea mai comuna si cea mai grava forma de dementa pe care o dezvolta oamenii odata cu inaintarea in varsta. Ceea ce ii da gravitatea este si faptul ca nu se cunosc decat partial cauzele aparitiei ei. Caracterizata prin tulburari de memorie, de vorbire si de comportament, acesta afectiune nu poate fi tratata. Printr-o diagnosticare timpurie este insa posibila incetinirea evolutiei si tinerea sub control a manifestarilor. De multe ori diagnosticarea bolii se face eronat. Pentru a evita o astfel de greseala este important ca diagnosticarea sa se faca atat de medicul neurolog, cat si de cel psihiatru. 

Cauzele sunt slab cunoscute. Efectele se stiu
A uitat sa conduca, desi era unul dintre putinele lucruri pe care le facea cu placere. Nu isi aduce aminte cum v-ati cunoscut sau crede ca ii esti tata si nu partener de viata. Niciun lucru oricat de firesc ar parea, nu mai are sens pentru el. Efectele bolii Alzheimer sunt desigur de necontestat. Factorii care determina aparitia bolii sunt insa partial incerti. Potrivit celor mai recente cercetari, factorii de risc pentru bolile cardiovasculare si neurologice sunt factori de risc si pentru Alzheimer, respectiv hipertensiunea, diabetul, dislipidemia si mai nou sindromul metabolic, care este un factor major de risc pentru demente vasculare si în particular pentru Alzheimer.

Din aproximativ 300 000 de posibili bolnavi de Alzheimer, doar 30 000 sunt inregistrati ca avand acesta boala. Medicamentele sunt compensate, insa fondurile sunt insuficiente. Problemele financiare se rasfrang desigur asupra familiei bolnavului.

Boala, de la uitare la dependenta…
De la debut boala avanseaza aproximativ in patru etape. Totul incepe cu uitarea. In acesta perioada responsibilitatea familiei este sa incerce sa inteleaga confuzia bolnavului, sa ii ofere tot suportul de care acesta are nevoie si sa incerce sa ii simplifice viata de zi cu zi printr-o organizare mai clara a casei. In perioada de confuzie este important sa tratezi pacientul ca pe un adult, sa ii dai indicatii pas cu pas, limitandu-i posibilitatile de a alege. Este bine sa fii tu cel care stabileste regulile amintindu-i si repetandu-i politicos. Dezorientarea care apare trebuie insotita de un mediu linistit in care fiecare lucru pe care vrei ca bolnavul sa il faca sa fie insotit de explicati clare, repetate. Foloseste mai degraba simturile, atingerile pentru a comunica si mai putin cuvintele. Spre finalul evolutiei, cand bolnavul devine ingrijorator de dependent, este bine ca familia sa isi caute ajutor atat practic, cat si psihic din exterior. Este cea mai epuizanta perioada pentru cei implicati. Incearca sa iti pastrezi calmul.

Familia, de la negare, la furie si acceptare
Odata cu evolutia bolii si cei care se angajeaza in procesul de ingrijire a bolnavului traverseaza niste trepte psihologice deloc placute. Prima faza de obicei presupune negarea: nu este adevarat, este doar obosit, e batran si e normal sa mai uite din cand in cand. Urmatoarea faza este de implicare excesiva, ceea ce duce in final la epuizare si apoi furie: “nu mai pot”, “nu mai suport”, “de ce mi se intampla mie”. Pe masura ce boala avanseaza, familia se simte oarecum vinovata pentru sentimentele pe care le incearca si abia apoi intervin acceptarea, resemnarea in fata situatiei.

Nu ma recunosti, nu te recunosc
Mai presus de orice problema de ordin financiar sau temporal, existenta unui bolnav de Alzheimer genereaza neplaceri psihologice tuturor membrilor familei care il adaposteste. Bolnavul devine practic o alta persoana cu un alt caracter, cu legaturi iremediabil zdruncinate, date de lipsa amintirilor comune. Aceasta schimbare neconstientizata de catre cel afectat de boala este insa de nesuportat pentru ceilalti. Viata unei familii in care exista un bolnav de Alzheimer se schimba radical, deoarece el trebuie supravegheat in permanenta. Acest lucru duce in timp la epuizare fizica si psihica, exasperare si deznadejde.

Pentru linistea ta… nu uita:
• Urmareste transformarile batranilor din familia ta. Este de datoria ta sa apelezi la medic. Tu esti cel care poate observa o eventuala problema.
• Odata declansata boala, nu te astepta ca raspunsurile bolnavului sa fie corecte sau coerente. Tine de simptomatologia bolii.
• Stiu ca nu este un lucru usor, dar incearca sa nu iti pierzi cumpatul. Multe din reactiile care te exaspereaza nu sunt intentionate.
• Construieste un mediu sigur de viata, unde riscul accidentarilor este minim.
• Supravegheaza procesul de hranire – taie mancarea in bucati mici, care sa nu necesite mult timp pentru mestecare.
• Nu ezita sa apelezi la sprijinul unui psiholog. Nu uita de tine si de starea ta de bine. Si tu esti importanta.

 

Text: Irina Chelarescu
Consultant: Psiholog Marinela Dutu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *