Istoria bradului de Craciun cu crengile sale vesnic verzi

Istoria bradului de Craciun cu crengile sale vesnic verziCu mult inainte de aparitia crestinismului, plantele si copacii care ramaneau verzi pe tot parcursul anului aveau o semnificatie speciala pentru oameni. In timpul sezonului festiv, la fel cum oamenii isi decoreaza astazi casele cu crengute de brad, popoarele antice agatau ramuri vesnic verzi la geamuri si usi. In unele tinuturi, se credea ca, agatand aceste crengute verzi, vrajitoarele, fantomele si spiritele rele erau tinute la distanta. La fel si bolile.


Sa aflam impreuna care este istoria bradului de Craciun in lume. In Ajun de Craciun, una dintre cele mai frumoase traditii este impodobitul bradului alaturi de familie.


  • In emisfera nordica, cea mai scurta zi din an si cea mai lunga noapte se inregistreaza fie pe 21, fie pe 22 decembrie, data la care incepe solstitiul de iarna. Popoarele antice considerau Soarele ca fiind un fel de zeu si credeau ca venirea iernii era un semn ca zeul lor devenise bolnav si slab. Sarbatoreau solstitiul crezand ca Soarele incepea practic sa isi revina dupa o perioada nefasta. Ramurile verzi le reaminteau ca plantele aveau sa creasca din nou atunci cand vara avea sa vina.
  • Egiptenii se inchinau zeului Ra, ce avea cap de soim si purta Soarele ca pe un disc aprins in coroana lui. La solstitiu, cand Ra incepea sa-si recupereze puterile, egiptenii isi umpleau casele cu papura si frunze de palmier ce simbolizau triumful vietii asupra mortii.
  • Romanii marcau solstitiul printr-o sarbatoare numita Saturnalia, in onoarea lui Saturn, zeul agriculturii. Romanii stiau ca solstitiul insemna faptul ca in curand fermele si livezile urmau sa devina verzi si pline de fructe. Pentru a marca aceasta ocazie, isi decorau casele si templele cu ramuri vesnic verzi. In Europa de Nord, misteriosii druizi isi decorau templele cu aceleasi ramuri ca simbol al vietii vesnice.
  • Se pare ca Germania a fost tara care a dat startul traditiei bradului de Craciun, cand, in secolul al 16-lea, crestinii devotati au inceput sa aduca in casele lor brazii falnici. Unii dintre ei au construit piramide din lemn si le-au decorat cu crengute verzi si luminite. Potrivit speculatiilor, Martin Luther, reformatorul protestant, a aprins pentru prima data lumanarile intr-un brad. Mergand spre casa intr-o seara, a fost uimit de stralucirea stelelor  si a dorit sa redea scena si familiei sale.
  • Americanii secolului al 19-lea gaseau brazii de Craciun o ciudatenie. Pentru prima data, bradul de Craciun a aparut la televizor in anul 1830 aratat de catre colonistii germani din Pennsylvania, desi pomul de Craciun reprezenta o traditie prezenta in casele nemtilor mult mai devreme. Chiar si in anii 1840 bradul era vazut ca un simbol pagan, nefiind acceptat de majoritatea americanilor.
  • In anii 1890, ornamentele de Craciun soseau din Germania si castigau popularitate in Statele Unite. Europenii preferau brazii de Craciun mai scunzi, in timp ce americanii erau fascinati de cei foarte inalti, care ajungeau din podea pana-n tavan. La inceputul secolului 20, americanii decorau pomii cu ornamente homemade. Incet-incet, pentru americani este astazi o traditie sa aiba brazi de Craciun inalti si stralucitori. Tu ti-ai putea imagina Craciunul fara bradul sub care Mos Craciun iti lasa cadourile?

 

Text: Ruxandra Raica

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *