Libertatea nu e un drept, e asumarea unui risc

 Libertatea nu e un drept, e asumarea unui riscBianca: Ma numesc Bianca, sunt avocat si indraznesc sa va scriu pentru ca va cunosc (de pe scena) de ceva vreme, din anii in care singura noastra placere era sa vedem o piesa buna mai ales la National. Erati o pleiada de actori minunati, care, prin arta lor, reuseau sa ne faca sa credem ca totul poate fi mai frumos. Pacat ca acum, Nationalul a decazut intr-atat incat nu mai avem ce sa vedem acolo (experimente mai mult sau mai putin reusite).

Eram o tanara studenta care incerca sa-si faca un viitor. Eram inconjurata de prieteni si totul parea sa se deruleze in mod normal. Urma sa devin avocat, sa-mi fac o cariera solida, sa intalnesc marea dragoste… Am intalnit un barbat de care m-am indragostit, dar se pare ca el, neserios, nu avea aceleasi teluri ca ale mele. Naiva, i-am cedat crezand ca asa il pot cuceri. A urmat o perioada in care ne-am intalnit frecvent, dar mai apoi relatiile s-au racit. Disperata, incercand sa-l pastrez, cand am ramas insarcinata, am pastrat sarcina, trecand peste dorinta lui. Am crezut ca, odata nascut, copilul va schimba situatia existenta. Am vrut sa-i “fortez mana”, cum se spune. Am gresit… Nu numai ca iubitului meu nu i-a pasat de copil, dar Dumnezeu m-a pedepsit…dandu-mi un copil AUTIST. Anii au trecut si eu m-am dedicat cresterii acestui copil. Ciudat, dar odata cu scurgerea timpului, am invatat sa-l iubesc, sa-l ajut si mi se pare ca acum a facut reale progrese, dar tot nu-mi pot ierta greseala! Dumneavoastra ce credeti? A trebuit sa platesc pentru ca am incercat sa-l pastrez langa mine pe barbatul iubit?

Cezara Dafinescu:  Draga mea, in primul rand nu trebuie sa consideri ca “te-a pedepsit Dumnezeu”. Un copil cu SINDROMUL DOWN e doar un copil mai special. El are 47 de cromozomi in loc de 46. Cromozomul 21 este in plus, dar el se numeste “cromozomul dragostei”, asa ca iti dai seama ca pe acest copil trebuie sa-l iubesti foarte mult. Cat despre cele intamplate intre tine si tatal copilului, nu am dreptul sa te judec. Fiecare dintre noi are libertatea sa aleaga cum isi traieste viata. Libertatea nu e un drept, e asumarea unui risc. Dar libertatea fara limite ucide, de fapt, libertatea…. Iar comportamentul este oglinda in care fiecare isi arata propria imagine. Cu tine ai intotdeauna tot binele pe care l-ai facut si tot raul. Important acum pentru tine e sa nu pastrezi ranchiuna nimanui. Acest sentiment te va face nefericita. Lasa-l pe Dumnezeu sa faca dreptate, iar tu iarta si uita! Dar mai cu seama iubeste-ti copilul si incearca sa-l ajuti. El are acum si in viitor mare nevoie de tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *