Povesti de dragoste…

Povesti de dragoste…Cezara Dafinescu: Am primit multe scrisori cu povesti de dragoste, mai mult sau mai putin fericite. Fiecare poveste poate fi o lectie de viata. De aceea m-am gandit sa vi le trimit. Poate invatam si noi cate ceva din experienta altora.

“Eram eleva la un liceu cu program sportiv. Paralel, pentru ca aveam rezultate bune, am fost legitimata si la un club sportiv. Faceam sport de performanta, asadar, si-mi petreceam mult timp pe stadionul Tineretului. Multi tineri frumosi, veseli, irezistibili. Asa eram noi pe atunci sau poate asa ii vedeam eu pe colegii mei.

Dar dintre toti, cel mai frumos era GIGI. Inalt, brunet, cu un corp perfect. Saritor cu prajina, era deja  o raraavis. SARITURA CU PRAJINA era una dintre probele grele si cu atat mai incitant era un barbat care reusea sa se inalte, prin forta bratelor sale, la peste 4 m. Dar Gigi nu era numai frumos, era si destept si constient de succesul lui la femei. Ma alesese pe mine, poate pentru ca eram foarte frumoasa, de “familie foarte buna” (cum recunostea el mai tarziu), campioana, curtata de toti baietii, dar si foarte timida la cei 17 -18 ani cati aveam in momentul in care ne-am inceput relatia. Relatia noastra se consuma intre antrenamentele de pe stadion, drumul spre scoala dus-intors, dar mai cu seama in plimbarile sub clar de luna prin Parcul Herastrau. Desi Gigi era mereu plin de atentii, plin de surprize, eu eram reticenta in manifestarea iubirii mele. Exista ceva ce ma tinea la distanta. Ma gandeam ca poate faptul ca era mai mare decat mine, cu mai multa experienta, ma facea foarte timida in prezenta lui. Abia dupa ani de zile am inceput sa inteleg ca era, de fapt, o “protectie divina”. Cineva acolo sus ma apara. Gigi ma alinta mereu, imi spunea MOCIKA mea (adica pisicuta mea, in ungureste; nu am inteles niciodata de ce in ungureste) si asa am ramas si dupa ani… Tot Mocika imi spune ori de cate ori ne reintalnim. Ciudat e ca de cate ori imi luam inima in dinti si aveam cate o initiativa, regretam! Asa s-a intamplat cand l-am sunat pentru prima data acasa. Mi-a raspuns o voce nervoasa de femeie care a urlat in receptor: “- Cornelia, sa-mi aduci inelul inapoi!”  Am inmarmurit. Cine era Cornelia, cand de fapt iubitul meu imi spunea ca sunt singura fiinta pe care o iubeste? In inima mea de copil (caci tot copil esti si la 17 ani), s-a produs un seism. Din clipa aceea, tot ce a urmat nu a mai reusit sa ma faca sa-l iert. Chiar daca Gigi incerca sa-mi spuna ca e o neintelegere. Cornelia era mereu intre noi (de altfel, s-au si casatorit ulterior). Am inceput, odata ce vraja s-a spart, sa-l vad pe Gigi asa cum era. Nu-mi placea  deloc ce descopeream. Eu imi adoram parintii si familia era sfanta. Faptul ca el isi denigra mama, spunandu-mi ca e conceput de un tata rus (de familie nobila) care a avut o aventura cu menajera, ma uimea si ma dezgusta. Felul in care s-a purtat cu mama lui imi dadea de gandit. Mai tarziu, l-am tot prins cu minciuni, cu aventuri… Cand am ales facultatea la care sa ma inscriu, a facut o criza de gelozie. Abia atunci am constientizat cat de egoist si posesiv era. Nu-l interesa fericirea mea. Nu-l interesau visurile mele. Ma dorea proprietatea lui! Am renuntat greu la el. Aparent, era barbatul perfect, dar cineva ma ajutase sa-l cunosc si altfel. “Povestea noastra de dragoste” a ramas o poveste inchisa undeva in sufletu-mi de copil. M-am intrebat de multe ori, de-a lungul anilor, de ce eram atat de reticenta cu GIGI-MOCIKA?! Abia acum cred ca mi-am dat raspunsul. Cineva acolo sus ma iubeste. Legatura noastra era distructiva pentru mine si eu aveam o alta menire la care el s-ar fi opus din rasputeri. De curand, am primit un alt semn. De ziua mea, dupa ani de liniste, Gigi m-a sunat si m-a felicitat. Ca de obicei, a fost plin de iubire si romantism si, dupa atatia ani, am regretat ca poate am fost dura cu el refuzandu-l mereu. Asa se face ca atunci cand pe “stadionul tineretii noastre” era un concurs, l-am sunat (asa cum ii promisesem) si l-am invitat la “o intalnire”colegiala, in care sa ne amintim de trecut. Mi-a raspuns o voce pe care nu i-o cunosteam si, cu nepasare, m-a refuzat: “- Aaa, nu pot acum, dar n-au intrat zilele in sac! Poate alta data!” Atunci am realizat ca Gigi nu era decat o minciuna, toata dragostea lui era o minciuna si faptul ca nu eram azi impreuna era un cadou pe care mi-l facuse Dumnezeu! 

   Nu, Gigi-Amoroso-Mocika, pentru noi nu va mai fi nicio alta data! INIMA MEA NU A FOST NICIODATA A TA!”

Cezara Dafinescu: Draga mea, nimeni nu e perfect pana nu te indragostesti de el! In adancul sufletului, fiecare dintre noi doreste sa fie iubit si apreciat. Nu e de mirare ca ai gresit considerand ca GIGI e “barbatul perfect”.Viata ti-a dat o lectie si te-a ajutat sa-l vezi cum e cu adevarat. Giovanni Boccacio spunea: “Ca sa izbandesti in dragoste, trebuie mai ales sa stii sa cunosti oamenii, sa le ghicesti sufletul, sa descoperi in darul zambetului lor gandul ascuns”. La 18 ani erai prea tanara, asa ca ti se iarta greseala… alegerii. Fiecare inima are podul ei cu amintiri, pe care nu se indura sa le arunce niciodata, dar le scutura din cand in cand.

Indrazneste si tu sa ii scrii Cezarei Dafinescu despre problemele care te preocupa! Are raspunsuri minunate, presarate cu un strop de optimism, zambete sincere si toata bunavointa din lume. O parere obiectiva asupra problemei care te macina, comunicata intr-o maniera remarcabila, de catre un om de o asemenea valoare, te poate scoate din impas. Scrie-ne pe adresa  [email protected] si noi vom avea grija sa iti primesti raspunsul de la Cezara Dafinescu. Declarata de-a lungul timpului una dintre cele mai frumoase si mai talentate actrite ale Romaniei, noi adaugam ca este si o femeie de o intelepciune cum rar mai gasesti.

Nota pentru articolul «Povesti de dragoste…»:5.00/ 5 (1 vot)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *