Neputinta de a face ceva

Neputinta de a face cevaStimata doamna, de cateva zile traiesc un cosmar. Nu pot sa cred ca niste fiinte lasate de Dumnezeu pot fi in stare de atata cruzime. Printre primele lucruri invatate in frageda copilarie de la mama mea, de la educatoare, mai tarziu de la preot, au fost sa nu luam viata niciunei vietuitoare de pe pamant… Si acum, ce mi-e dat sa vad?! O sleahta de besmetici, criminali, haituiesc niste biete animale. Au motivat oribila fapta ca raspuns la felul in care a murit copilul IONUT.

Totul a luat o amploare extraordinara. Cete de “fiare dezlantuite” umblau pe strazi  lovind si omorand orice caine intalnit in cale, uneori chiar langa stapan. Gloata furibunda era in culmea fericirii privind cum se zbate in ghiarele mortii biata vietate nevinovata. Dar ce mi s-a parut oribil a fost raspunsul dat de “CONDUCATORII  NOSTRI”, pe care cu incredere si naivitate i-am votat, punand in mainile lor murdare, pline de sange soarta noastra, a copiilor nostri si, nu in ultimul rand, a unor catei, cei mai multi blanzi si increzatori, obisnuiti cu oamenii normali si milosi care, de-a lungul anilor, i-au dresat si hranit pe langa blocurile in care locuiau, neavand posibilitatea si spatiul necesar sa-i ia in casa. Aceste blande animale, in schimbul unui blid de mancare, aveau grija de cei pe care ii considerau stapani. Erau indepartati astfel toti rauvoitorii, hotii, drogatii. Dar ce-i mai rau este ca acum fetita mea, speriata, tremura strangand la piept singurul catelus care i-a mai ramas din cei trei pui pe care ii ingrijea si hranea. Miruna mea plange si nu intelege DE CE. Ce rau au facut puisorii ei? Mama puilor a murit cu cateva saptamani in urma cand, dupa ce a salvat un tiganus de la inec, nu a mai avut puterea sa se impotriveasca suvoiului ucigas. De atunci, parca pentru a-i multumi catelusei curajoase care a platit cu viata dragostea ei pentru puii de om, toti copiii din bloc aveau grija si hraneau micutii orfani. Fetita mea a luat in casa un puiut ca sa se joace cu el si asa l-a salvat. Ceilalti catelusi, ramasi in culcusul lor de la scara blocului, au cazut insa prada “fiarelor” cu chip de om si fara inima, care i-au macelarit cu cruzime. E drept, e groaznic faptul ca a murit IONUT. Desi nu s-a elucidat inca felul in care a murit si daca, INTR-ADEVAR , a fost vinovat catelul criminal (desi el a fost dresat sa ucida tot de un om!). Umbla tot felul de zvonuri despre vinovati! Dar drama copilului meu, care nu mai doarme de 3 zile, plange, tresare la orice zgomot si II URASTE PE TOTI OAMENII MARI, cine o va plati!? Pe cine EUTHANASIEM? Desigur, trebuie sa plateasca TOTI ALESII NEAMULUI, care, imbuibati, isi bat joc de noi si de sufletele copiilor nostri! EI, NUMAI EI POARTA VINA! INTAI PENTRU CA 23 DE ANI NU AU FACUT NIMIC, ci doar AU FURAT BANII NOSTRI, IAR MAI APOI AU VOTAT O LEGE CRIMINALA DOAR CA SA SE SPELE PE MAINI! Romania, pe care o sug de seva si bani, saracindu-i populatia, a ajuns de rasul celorlalte natiuni prin comportarea asa-zisilor nostri conducatori. Nici macar in tarile din lumea a 3-a nu se ucid animale pe strazi si cu atata cruzime! Din cauza lor, a parlamentarilor pe care-i platim sa traiasca in huzur, ROMANIA e asemanata cu AUSCHWITZ. Vazand poze cu camioane incarcate de catei speriati care merg la moarte, ma simt ca pe vremea HOLOCAUSTULUI. Rusine voua care va mai considerati oameni!

  Zilnic se petrec violuri, furturi, crime. Peste tot sunt betivi care-si ucid mama, sora, tatal. Nu exista padure fara uscaturi, dar atunci trebuie sa intram cu totii la puscarie si sa fim cu totii EUTHANASIATI??? CE FACEM CU COPIII NOSTRI INGROZITI, DISTRUSI? (Ei nu au avut norocul sa moara rapusi de un animal! Pentru ca e mult mai buna o asa moarte decat cea pe care ii obligati voi cei care ati adoptat legea euthanasierii tuturor cainilor  – bolnavi sau nu, blanzi sau nu – sa o aiba… traumatizati.) Iertati-ma, scumpa doamna, pentru supararea pe care sunt sigura ca v-am pricinuit-o cu o asa scrisoare, dar simt ca innebunesc. Si cum stiu ca sunteti un suflet nobil, care ati fost mereu alaturi de publicul dumneavoastra si de pe scena, am indraznit. (Ma uit cu uimire si dispret la oameni pe care i-am urmarit si apreciat de-a lungul anilor si care acum si-au dat, cum se spune, arama pe fata. Rusine lor.) Cu speranta ca vreodata vom putea uita, eu si fetita mea, atrocitatile din zilele astea, va multumesc si va imbratisez. (Laura Andrei, educatoare)

Cezara Dafinescu: Stimata doamna, va inteleg deznadejdea. La randul meu, am fost socata si revoltata, cand dupa o absenta de cateva zile (concediu petrecut intr-o tara civilizata) m-am intors si am nimerit in plin val de atrocitati. Si eu sunt scarbita ca trebuie sa respir acelasi aer cu niste… criminali. Marturisesc, sunt neputincioasa. As vrea sa le amintesc semenilor mei ca ne-am nascut pentru iubire, nu ca sa ucidem… Dar se pare ca nu ma mai asculta nimeni. Tot ce va pot spune e ca vinovatii vor plati (inundatii, cutremure, boli), dar din pacate vom plati cu totii, la gramada, si buni si rai, asemeni cainilor comunitari – si buni, si blanzi si rai. “VINE O VREME CAND CEL INTELEPT SE VA INTELEPTI SI MAI TARE, IAR CEL SMINTIT VA INNEBUNI DE TOT” (ARSENIE BOCA). Se pare ca traim aceste vremuri… PACAT!

Indrazneste si tu sa ii scrii Cezarei Dafinescu despre problemele care te preocupa! Are raspunsuri minunate, presarate cu un strop de optimism, zambete sincere si toata bunavointa din lume. O parere obiectiva asupra problemei care te macina, comunicata intr-o maniera remarcabila, de catre un om de o asemenea valoare, te poate scoate din impas. Scrie-ne pe adresa [email protected] si noi vom avea grija sa iti primesti raspunsul de la Cezara Dafinescu. Declarata de-a lungul timpului una dintre cele mai frumoase si mai talentate actrite ale Romaniei, noi adaugam ca este si o femeie de o intelepciune cum rar mai gasesti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *