PROBLEMELE UNUI TANAR DE 14 ANI

  PROBLEMELE UNUI TANAR DE 14 ANI A inceput scoala!!! Am asteptat cu nerabdare evenimentul. Parintii mei au facut eforturi uriase ca sa ma inscrie la una dintre cele mai serioase scoli din Capitala. Elevii ei sunt mereu dati de exemplu cu toate ocaziile. Cu un costum nou, camasa alba si cu sufletul strans de emotie si curiozitate am intrat in clasa curata, spatioasa in care m-au intampinat noii mei colegi. O fata blonda, frumoasa, Anda, mi-a aruncat o privire curioasa. Era protejata clasei, cum aveam sa aflu in curand. Fiica unui important personaj politic, plin de bani, era asemeni parintelui ei: trufasa, posesiva…

Dintr-o scurta privire, a observat ca nu sunt imbracat COOL (costumul meu nu purta emblema niciunui brand la moda) si ca sunt timid. Nu vorbesc tare, nu intervin in conversatie neintrebat (asa m-a invatat mama), nu fumez… Total neinteresant, a decis ea, cu voce stridenta. Cum am fost astfel “etichetat”, ceilalti colegi m-au lasat in pace, in linistea ultimei banci (singura disponibila pentru “un intrus”, cum ma considerau). Curand, au inceput orele de curs si profesorii s-au perindat prin fata ochilor mei. Cum eram nou, fiecare a fost (pe buna dreptate) dornic sa ma testeze. Sa vada “ce-mi poate pielea”. Sunt un baiat studios, mi-a placut intotdeauna sa invat, imi place sa citesc, sa ma documentez in orice domeniu. Asa se face ca, dupa un sir lung de “testari” din partea colegilor, au hotarat ca sunt “tocilar”. Asta a fost inca “o bila neagra” pentru mine! M-au eliminat total din gasca lor. Iar cand mama a venit sa ma ia de la scoala cu OPEL-ul ei, soarta mea era pecetluita. Pe langa bolizii de lux care veneau si plecau luand cu ei pe cate unul dintre colegi, masina modesta a mamei… parea o jucarie. Ajuns acasa, m-am retras in camera mea si, refuzand masa gatita cu atata dragoste de mama, cu un nod de plans in gat… mi-am reamintit clipele de umilinta si deznadejde petrecute la scoala. Nu stiu ce sa fac. Cui sa cer un sfat? Poate dumneavoastra, pe care v-am vazut de atatea ori la teatru… Dupa atatea sperante, acum cand am ajuns la scoala mult visata, la scoala in care am crezut ca pot invata lucruri frumoase… sa-mi fie rusine ca stiu mai multa materie decat altii? Ca sa fiu in pas cu colegii mei, trebuie sa ma imbrac  intr-un anume fel (chiar daca nu-mi place sau ma dezavantajeaza). Sa-i pun pe parintii mei la alte cheltuieli inutile?! Am crezut ca scolile particulare sunt un tel (prin valoarea lor) pentru orice elev care doreste mai mult. Nu am crezut ca acolo se aduna niste snobi care pretuiesc doar lucruri frivole! Dumneavoastra ce ma sfatuiti?! Stiu ca aveti nepoti si dumneavoastra. Ce i-ati sfatui pe nepotii dumneavoastra?

Cezara Dafinescu: Dragul meu, imi pare rau ca, dupa atatea asteptari si sperante, esti dezamagit. Orice inceput e greu. Nu lua hotarari pripite. Acorda-ti inca niste zile… de tatonari. Sunt sigura ca tu ai exagerat putin. Nu pot sa  cred ca ai niste colegi atat de rai (chiar daca sunt niste odrasle alintate, de bani gata). Tu stii ca “timpul vindeca  aproape orice”… Asa ca da-i timpului timp! Nu e treaba ta ce gandesc altii despre tine. Ai rabdare, asteapta, caci totul vine la momentul sau. Controleaza-te, asa  vei reusi sa invingi. Ofera cat mai mult si ai sa vezi, vei primi inapoi inmultit. Nu lua decizii in stare de nervi. Invata sa spui “Nu”, dar fa asta cu atentie si cumpatare. Nu crede chiar tot ce auzi, dar mai cu seama nu spune tot ce gandesti. Acumuleaza in continuare, fii cel mai bun la scoala, la invatatura… si cand e momentul, spune tot ce ai invatat. Sa spui cu curaj, sa-ti pledezi adevarurile, sa nu te lasi calcat in picioare de nulitati asezate sus datorita banilor (mai ales ca sunt ai parintilor). Fii atent la tot ce inveti. Dietmar Backer spunea: “Atentia  pentru detalii face diferenta dintre satisfacator  si sublim”. Ai ajuns cu greu la acea scoala, au sacrificat parintii tai multe, nu-i dezamagi. Plangi daca simti nevoia… “lacrimile sunt sangele sufletului”, dar invata sa te conduci pe tine insuti inainte de a-i conduce pe altii… Si la momentul tau, striga-ti opiniile, cu curaj. “Un prost care nu spune niciun cuvant nu se deosebeste de un savant care tace.”

Indrazneste si tu sa ii scrii Cezarei Dafinescu despre problemele care te preocupa! Are raspunsuri minunate, presarate cu un strop de optimism, zambete sincere si toata bunavointa din lume. O parere obiectiva asupra problemei care te macina, comunicata intr-o maniera remarcabila, de catre un om de o asemenea valoare, te poate scoate din impas. Scrie-ne pe adresa [email protected] si noi vom avea grija sa iti primesti raspunsul de la Cezara Dafinescu. Declarata de-a lungul timpului una dintre cele mai frumoase si mai talentate actrite ale Romaniei, noi adaugam ca este si o femeie de o intelepciune cum rar mai gasesti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *