Teo ne povesteste cu optimism… despre viata

Teo ne povesteste cu optimism... despre viataTeo Trandafir modereaza in fiecare zi, de luni pana vineri, de la ora 16.45, emisiunea „TEO SHOW”, la Kanal D. Ne-a fost dor sa o revedam pe sticla si tocmai de aceea ne-am interesat pentru voi si am aflat ce mai face Teo. Este un om sincer, care nu se acunde dupa deget si spune intotdeauna franc tot ceea ce are de spus. Stam de vorba cu una dintre cele mai experimentate persoane din televiziune.

 

Tonica: Buna, Teo. Ai slabit foarte mult intr-un timp relativ scurt. Cat este vointa si cat de mult te-a ajutat interventia pe care ai facut-o?

Teo Trandafir: Vointa este practic zero, eu am mai incercat in repetate randuri, am mai tinut o dieta drastica in urma careia am slabit 60 de kilograme. Chiar s-a suspectat ca boala teribila de care am scapat s-a datorat acelei perioade. Gandul de a o lua de la inceput ma inspaimanta. Stiam ce inseamna sa traiesti un an cu piept de pui la gratar, salata de varza, branza cu zero grasimi si lapte cu zero grasimi. Am facut aceasta operatie stiind ca oricum nu mancam foarte mult, pentru mine n-a reprezentat o chestie foarte complicata. Dupa interventia chirurgicala, pot sa mananc absolut orice in cantitatile pe care mi le permit, adica foarte putin. E o placere pentru mine, imi da un sentiment de independenta.

 

Mai este televiziunea de astazi ce era odata?

Nu, publicul s-a schimbat. Odata cu el, s-au schimbat si preferintele acestuia. Incercam sa ne adaptam in fiecare zi nevoilor unui public diferit, dar ne adresam publicului, mai degraba, cultivat, avid de cunoastere, care gaseste in televizor o sursa de informare.

 

Care a fost cel mai emotionant interviu (in calitate de intervievator) din cariera ta?

Interviul cu Dulce Pontes, care s-a lasat cu plansete pentru ca ne regaseam ca si cand ne-am fi cunoscut de o suta de ani fiind speriate amandoua, una de cealalta. Ea pentru ca era in vizita si nu cunostea locul, eu pentru ca era Dulce Pontes si stiam cine e. S-a intamplat acum, de curand, la Kanal D.

Cel mai tulburator a fost interviul cu Jerry Springer care m-a invatat sa nu fac niciodata ce face el. Au fost interviuri minunate cu Armand Assante care mi-a dat o lectie impresionanta de modestie, cu Larry Hagman caruia nu puteam sa-i iau interviu pentru ca imi tremura foarte tare mana si nu stiam ce sa-l intreb de frica, atunci el mi-a zis: „Sprijina microfonul de masa, eu o sa pun intrebarile, eu o sa raspund la ele si la montaj scoti intrebarile si le pui tu!”. Am facut cu primele doua intrebari asa, dupa care m-a cucerit si am continuat interviul in mod normal.

 

Teo ne povesteste cu optimism... despre viataDesi ai intampinat multe probleme de-a lungul vietii, continui sa o traiesti cu zambetul pe buze. Care este secretul optimismului tau?

Cred ca mi-a dat Dumnezeu un pic de minte. Cred ca daca iti plangi in pumni, vine ziua in care, spalandu-te pe dinti, te uiti in oglinda si te intrebi: „Ce am facut?”, si incep explicatiile: „Da, dar am avut o familie care nu m-a sustinut” sau „Da, dar am crescut la tara” sau „Da, dar am avut probleme”. Toate lucrurile care ti s-au intamplat, ca ai fost instrainat de parinti, ca ati fost o familie cu multi copii, ca a fost o problema, ca au fost mai multe probleme in viata, la un moment dat nu se mai justifica. Ramai tu cu tine si te intrebi ce ai facut. La intrebarea asta trebuie sa-ti raspunzi: „Tot ce se putea omeneste!”. Ma trezesc in fiecare dimineata cu disperarea omului care se spala pe dinti intrebandu-se „Ce ai facut?”. Am 45 de ani si fac parte dintre putinii oameni care pot spune: „Am facut tot ce am putut sa fac!”. Nu am dat vina pe nimic! Uita-te in jur si ai sa vezi oameni care-si plang de mila din cauza problemelor lor, problemelor generate de altii, starii lor de sanatate. Nu ai cum sa stai sa dai vina pe „ala care te-a parasit”, pe „starea de sanatate”, pe „probleme”. La finalul vietii, toate aceste lucruri dispar.

 

Care consideri ca este cea mai buna decizie pe care ai luat-o pana acum?

Maya. A fost nebunie, inconstienta si geniu. Mi-a venit de sus!

 

Esti o mama singura… te-ai confruntat cu prejudecatile oamenilor? Cum le raspunzi?           

Nu. Nu sunt o mama singura pentru ca am gresit la 16 ani. Nu sunt o mama singura care este suspectata a avea tot felul de legaturi dubioase cu altii, astea sunt femei persecutate. Eu sunt o mama singura care si-a asumat sa fie singura de la inceput, nu eram maritata cand a aparut Maya, n-am facut-o din flori, nu m-am trezit intr-o zi cu burta la gura pentru ca „m-am intamplat”. Este un copil care, dupa parerea mea, are un potential urias, un viitor fabulos in fata, pe care Dumnezeu mi l-a adus mie in cale ca sa-l cresc eu, si nu statul.

 

Am aflat ca fetita ta… deseneaza pantofi. Spre ce domeniu ti-ar placea sa se indrepte si ce crezi ca i s-ar potrivi?

Fetita mea deseneaza pantofi, are momente de introspectie, analizeaza lumea cu ochi pe care eu ii admir si ii urmaresc, face fotografii, baschet, inoata ca un peste. Eu nu pot sa-mi permit sa imi doresc sa se duca pe o anumita directie. Tot ce pot eu sa fac e sa aplaud dintr-o tribuna imaginara pentru ca am ce aplauda.

 

Teo, mai crezi in dragoste?

Sigur. Nu cred in dragostea mea, dar cred in dragoste, clar. E limpede ca ceea ce imi doresc eu nu exista. Vreau o dragoste in care cei doi sa functioneze ca parteneri, cred in dragostea bazata pe respect si pe loialitate. Cred in parteneriat „spate in spate”, cred in dragostea care se bazeaza pe „Faci, asa!”, fara explicatii. Cred in dragostea de tip „mafiot”: in momentul in care ti-am spus sa faci asa sau tu mi-ai spus sa fac intr-un fel, te-ai ridicat si ai facut. Nu ma intrebi niciodata “de ce” in momentul de criza pentru ca n-am timp sa-ti explic, dar pentru ca ma iubesti si eu te iubesc, se presupune ca atunci cand ti-am cerut ceva absolut idiot, am avut un motiv serios si nu te-as fi pus niciodata in situatia asta daca n-ar fi fost necesar. Caut dragostea bazata pe rezonabilitate, intelegere si pasiune, in acelasi timp. Asa ceva nu exista!

 

Teo ne povesteste cu optimism... despre viataEsti adepta stilului lejer, relaxat, cu accente masculine. Ti-ar placea sa te reinventezi? Si daca da, in rochiile carui creator roman te-am vedea?

Eu nu cred ca reinventatul sta in niste trente. Eu cred ca reinventatul sta in ceva ce nu poate fi ars. Daca luam toate trentele de pe lume si un chibrit, vom descoperi ca toate reinventarile despre care vorbiti sunt o iluzie. Reinventarea presupune durere, atentie, consecventa. O rochie de o seara, nu! Da, inteleg importanta hainelor, inteleg ca exista oameni care te judeca dupa asta, recunosc ca-i dispretuiesc din adancul fiintei mele. Le aduc aminte ca Diogene umbla imbracat intr-un butoi care nu era niciodata la moda si au trecut miile de ani, dar noi vorbim inca de Diogene pentru oamenii bine imbracati care n-au auzit de el.

Daca ar fi sa ma imbrac candva in hainele cuiva cu mare placere, numele ei este Liza Panait.

 

Cum te relaxezi si care este destinatia ta preferata de vacanta?

Ma relaxez citind, iar destinatia preferata de vacanta este Puerto Rico.

 

Text: Ruxandra Raica

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *