Ne trezim dimineata cu sperante, cu planuri, cu asteptari, cu zambetul pe buze si pierdem din vedere… hazardul.
Cred ca asa trebuie sa fie ca sa putem merge mai departe. Altfel ne-am irosi viata intr-o vesnica asteptare, irosind sperante, planuri, asteptari si zambete.
Asa trebuie. Sa mergem mai departe. Si atunci cand drumul unora dintre noi se sfarseste brusc, prea devreme sau aparent nedrept, nu ne raman decat amintirile, tristetea, clipa de filosofare si constiinta propriei vremelnicii. Restul… merge mai departe.
Text: Alina Niculescu
