Practicantii acestei terapii alternative cred ca manipularea gentila a scalpului ne poate scapa de durere si tensiune si ne poate readuce corpul in balans.
Ce este? In 1930, osteopatul american William Garner Sutherland a pus bazele osteopatiei craniene. El a descoperit ca oasele craniene nu se stabilizeaza odata cu varsta, asa cum se credea, ci prezinta o miscare involuntara. Aceasta miscare este influentata de circulatia fluidului cerebrospinal (fluidul cu rol de protectie care circula prin canalul spinal si creier) si poate fi blocata. El a developat cateva tehnici folosind masaje foarte gentile pentru a incuraja eliminarea stresului si durerii ce poate aparea in craniu sau in corp.
Osteopatie craniana
In 1970, osteopatul american John E. Upledger si cativa cercetatori de la Universitatea din Michigan au dezvoltat tehnici de osteopatie craniana sub numele lui Sutherland intr-o noua terapie numita terapie craniosacrala. Aceasta se focalizeaza pe intregul sistem craniosacral, insemnand oase, nervi, fluide, membrane ale craniului si coloanei vertebrale. Se foloseste o presiune foarte usoara pentru a pune in miscare si a ritma activitatile sistemului craniosacral si pentru a-l readuce in balans. Se presupune ca acest proces poate activa mecanismul de vindecare naturala a corpului. Toti pacientii s-au declarat deosebit de relaxati in timpul tratamentului. Tehnica este in general considerata de siguranta, dar nu toti terapeutii au cunostinte in osteopatie, anatomie sau psihologie.
La ce foloseste?
Terapia craniosacrala este deseori folosita in probleme legate de sinusuri, dureri de cap si lovituri la cap. Are un efect binefacator in special la copii si chiar la nou nascuti. Acest tratament mai este numit si osteopatie pediatrica. Tehnicile craniene nu ar trebui folosite pe pacienti cu o presiune intracraniana ridicata (hipertensiune intracraniana).